Cu susu-n jos – Sens dessus – dessous, expoziția de la Centrul Artelor Vizuale a cunoscutului artist Philippe Ramette (n. 1961) surprinde printr-o acuratețe atipică scenei artistice bucureștene, o acuratețe care, venită dintr-o zonă estică ar fi „prea mult”, „prea estetică”, „prea definită”. Însă avem de-a face cu un artist francez – și încă unul de succes – și nimic din ce am enunțat mai sus nu poate fi valabil în acest caz, ci putem vorbi de o abordare clasică și justă a fotografiei aflate la granița dintre o realitate extraordinară și una comună.

Banale la o primă vedere, cu trucaje fotografice ce par evidente, imaginile lui Ramette capătă sens și profunzime pe măsură ce aflăm că artistul a performat în propriile fotografii și că trucajele sunt limitate doar la o tușă ulterioară adusă compoziției. De altftel, deși situațiile propuse nu sunt reale, aspectul general este unul documentar, ce urmărește un om situat într-un alt unghi decât cel obișnuit, raportându-se însă la acesta. Ramette investighează o lume foarte similară lumii noastre, credibilă imagistic, o lume ce parcă ar putea exista, o lume pe care te aștepți să o descoperi. Această naturalețe a imaginilor te include și îți stabilește o perspectivă a iminentei posibilități, o perspectivă care te atrage și care te respinge în același timp, de aici survenind și tensiunea constantă din cadrul lucrărilor sale. Asemeni picturilor lui René  Magritte, în care lumina unui felinar în miezul zilei pare firească, atrăgându-te aproape magic însă, lucrările lui Phillipe Ramette au o aură fascinantă, onirică, ce te urmărește o bună perioadă de timp după ce ai părăsit expoziția.

În fotografiile lui Philippe Ramette – care se definește mai degrabă a fi sculptor – nu obiectul este important, ci ideea unei viitoare utilități a obiectului, imaginarea relației privitorului cu obiectul. Această obsesie a obiectului, fie el și invizibil, transformă într-adevăr aceste imagini în sculpturi conceptuale, în pofida tehnicii utilizate.

Ramette ne prezintă un om în așteptare, un om situat între lumea noastră, a celor ce privim totul din perspective și unghiuri pe care le considerăm diferite, dar atât de similare în fond, și un om în situații atipice, dar conectat la lumea noastră prin instrumentele ce îi fac posibilă această anormalitate. Aceste intrumente, tije de metal, scaune modificate, baloane cu aer, sunt prezente în fotografii, nu sunt retușate și oferă o privire din interior vizitatorului. Ramette este suficient desigur pe tipul său de imagistică, astfel încât să dezvăluie aceste detalii ale normalității, aceste indicii ale faptului că artistul nu este un supraom.

Expoziția cuprinde și un obiect, special realizat pentru spațiul acesta de către artist. Un scaun minimalist, cu aceeași orientare inversă comunului, ce încurajeză și mai mult schimbul de roluri între artist și privitor, între actor și spectator.

Aflat într-o relație permanentă cu o natură pe atât de prietenoasă, pe atât de primejdiosă, personajul lui Ramette pare a fi un urmaș contemporan al celui din celebrul tablou al lui Caspar David Friedrich, Călător pe marea norilor (1818). În fața naturii impresionante, individul adopta un rol ludic, pornit și din lipsa de sens a oricărei tip de realitate sau de încercare de definire a acesteia dintr-o perspectivă personală.

Pericolul liniștit, acceptat și autocreat în care artistul se situează ne duce cu gândul la o limită individuală, la o limită a lumii existenței umane. Printr-un act simplu, acela al schimbării unghiului de vedere, artistul schimbă întreaga percepție a scopului individual. Acest pericol este asemeni planetei din Melancholia lui Lars von Trier, atât de credibil construită încât momentul sfârșitului lumii devine o realitate absolută pentru personaje și pentru privitor prin intermediul acestora.

În această stare de așteptare infinită a unui verdict, al unui deznodământ, ne propulsează și ne păstrează expoziția Cu susu-n jos – Sens dessus – dessous a lui Philippe Ramette, într-o stare de in-between, de graniță între două lumi, aceea a lucrurilor definibile și aceea a lucrurilor indefinibile.

Philippe Ramette, Sens dessus – dessous / Cu susu-n în jos, 18 martie – 11 aprilie 2015, Centrul Artelor Vizuale, UAPR, București.