Ce înseamnă să faci un mulaj al vieții de zi cu zi?² Ioana Nemeș (1979-2011) a găsit un posibil răspuns pentru a combate caracterul fugitiv al trecerii sale: o măsurare precisă a vieții sale de zi cu zi în cadrul unui sistem de evaluare minuțios, conceput aproape chirurgical. În 2005, artista română a început seria intitulată Monthly Evaluations, bazată pe cinci parametrii: fizic, emoțional, intelectual, financiar și criteriul norocului. În fiecare zi, ea atribuia puncte acestor categorii pe o scară de la -10 la +10. În acest fel, ziua este exprimată în cifre, ca un autocontrol zilnic care pune mereu aceeași întrebare: Cum a fost ziua ta?

Interesant este că Nemeș a „nimerit destul de întâmplător” în artă, la scurt timp după ce o accidentare i-a pus capăt carierei sale promițătoare de handbalistă.³ Având în vedere tenacitatea și disciplina cu care a conceput Monthly Evaluations până în 2010, ar putea fi ușor să se facă o legătură cu sportul de înaltă performanță, care necesită raportarea zilnică a condiției fizice în timp ce se antrenează conform unei structuri clare și urmează un plan strict de dietă și nutriție. „Mi-am moștenit ritmul și abilitățile de organizare din anii de sport ”⁴, astfel că ea își ia viața și condiția de zi cu zi ca material artistic și începe să le structureze.

La aproape două decenii după ce artista a inițiat această serie, formatul și abordarea par a fi destul de familiare. Lucrările prezentate la Between Bridges din Berlin, în cadrul expoziției personale „Times Colliding” a lui Nemeș, rezonează cu tendința actuală către practicile jurnalului, atât analogice, cât și digitale. Viața este orchestrată în toate aspectele. Grupuri precum Bullet journal^® se promovează ca „practică de conștientizare” și „experiență ce schimbă viața”, susținând că ținerea unui jurnal poate fi benefică pentru conștientizarea de sine sau pentru reducerea stresului.⁵ Cu toate acestea, acest lucru duce în cele din urmă la aceeași veche idee neoliberală de optimizare și de îmbunătățire a productivității în sensul lui Gweneth Patrow de „a deveni o versiune mai bună a ta”. Nemeș urmează ceea ce pare a fi un îndemn similar aici, atunci când încearcă să documenteze emoțiile, conștientizarea corpului etc., dar în același timp îl subminează. Este un jurnal vizual care funcționează liber de psihopolitica exploatatoare, servind ca o înregistrare fără judecată sau nevoie de îmbunătățire. Este, până la urmă, o reprezentare a efemerului, a intangibilului cotidianului.

Nemeș a tradus și a vizualizat datele colectate în diverse medii, inclusiv diagrame, sculpturi sau desene murale. Expoziția de la Berlin se concentrează în special pe formatele și aparițiile efemere, cum ar fi parcelele de pe ferestrele care încadrează intrarea, cele pictate direct pe pereții din sala principală sau proiecțiile pe țesătură neagră din subsol. Pe lângă elementele menționate mai sus, există alte două componente importante ale Monthly Evaluations: fragmente de text pe care artista le-a citit sau le-a auzit în conversații și culoarea fiecăruia. Această experiență sinestezică deține un mare potențial imaginativ și asociativ, deoarece începem să ne imaginăm cum s-a desfășurat acea zi în care s-a spus: „Nu te poți întoarce, baby. Este prea târziu!” sau unde ne-am fi putut afla la 31 ianuarie 2006.

Artista a folosit vopsele exclusiv de la producătorul american Benjamin Moore, care a servit și ca punct de plecare pentru seria Untitled (2011) prezentată în subsolul spațiului expozițional: Pe lângă denumirile de culori comune, sau cel puțin ușor de imaginat, cum sunt „Nile Blue”, „Honeybee” sau „Wild Mulberry”, Benjamin Moore folosește o terminologie mult mai poetică, care se joacă cu calitatea emoțională profund individuală a culorilor: „Intuition”, „Daydream”, „Stormy Monday” sau „Wish”, evocă cu siguranță culori și sentimente foarte diferite. Pentru seria Untitled (2011), Nemeș a folosit această bază de date și a creat poeme vizuale prin lipirea mostrelor de culoare pătrate într-un rând, una sub alta. Rezultă astfel compoziții text-color cu un caracter unic și sentimental, cum ar fi: „hazy skies / You are My Sunshine / marry me”; „unspoken love / i’ve got the blues / Northern Cliffs / abyss” sau „Galaxy / Black Horizon / Milkyway / Milkyway / Man on the Moon / Enchanted”. Apar imagini și lumi interioare, explorând rezonanța și spațiile asociative ale limbajului și culorii.

„Times Colliding” marchează un moment în care diferite concepții despre timp se intersectează și/sau interacționează în moduri neașteptate, poate chiar sprijinindu-se reciproc. În practica lui Nemeș, observarea și documentarea meticuloasă a timpului extern (care ne-ar putea aminti de Roman Opalka sau On Kawara) se împletește cu percepția ei asupra timpului, adică realitatea și afectivitatea subiectivă a acestuia. Cu siguranță, ceasul interior ticăie diferit, uneori pierdem noțiunea timpului. Și atunci mă întreb dacă nu cumva sistemul de evaluare al lui Nemeș ar putea fi chiar un gest de contracarare. Poate că este o încercare de a contracara conceptul de timp, la care ne supunem existența în fiecare secundă și care împarte viața în trecut și viitor, cu o structură alternativă care urmează parametri stabiliți individual. Astfel, Monthly Evaluations surprinde trecerea zilnică a timpului, dar mai presus de toate, Nemeș s-a supus unei logici proprii dincolo de unitățile de timp date.

Sculptura Times Colliding (Monthly Evaluations 6.09.2006, 22.09.2007, 12.04.2011) (2011), amplasată în sala principală, ne permite să urmărim un alt moment de coliziune. Trei zile se intersectează aici, împletind experiențe și emoții între ele și făcându-ne să conștientizăm: O zi nu poate fi concepută fără a lua în considerare experiențele altora și doar în acumularea zilelor poate fi citită o viață. „[Viața] scapă ochiului care privește și mâinii care notează cu sârguință și, în cele din urmă – la sfârșitul unui capitol din viața cuiva, de asemenea – s-a asamblat singură în spatele nostru, în funcție de nevoile noastre nespuse: Mai substanțial, mai semnificativ, mai captivant, mai semnificativ, mai încărcat de povești”, după cum bine spune scriitoarea Christa Wolf, ceea ce ne readuce la întrebarea introductivă.⁶ Existența artistului s-a înscris în Monthly Evaluations sau, mai degrabă, este demonstrată de aceasta. În cele din urmă, aceasta a devenit un instrument care a contribuit la siguranța de sine, dar a făcut-o și să conștientizeze faptul că timpul „are puterea de a schimba o perspectivă” și „cum același eveniment poate fi perceput diferit în momente diferite de timp”⁷. Nicio zi nu seamănă cu cealaltă, motiv pentru care uneori trebuie să fie transformată într-un mulaj.

„Ioana Nemeș: Times Colliding” (13 sept.-28 oct. 2023), co-curatoriată de Kilobase București, Fanny Hauser și Viktor Neumann, prezentată la Between Bridges din Berlin, a fost prima expoziție personală a artistei într-un spațiu de artă non-comercial din Germania. Aceasta a fost urmată (și va fi urmată) de o serie de expoziții care (re)introduc și contextualizează diferite aspecte ale practicii lui Nemeș , cum ar fi expoziția Ioana Nemeș:Rituals, Keepers and Storms la Fundația Art Encounters din Timișoara (15 nov. 2023 – 9 mar. 2024), precum și la Kevin Space din Viena (29 mai – 14 iul. 2024) și la Muzeul Național de Artă Contemporană din București (29 oct. 2024 – 30 mar. 2025).

^TITLU Nemeș, I. (2005). ‘I am telling you stories. Trust me.’. Ioananemes.com. Disponibil la: http://www.ioananemes.ro/interviews/stuart-aarsman-i/ (accesat la 25 martie 2024).

² „sa faci un mulaj al zilei” se referă la o declarație pe care artista a făcut-o într-un interviu cu Stuart Arsman în 2005, când a spus: “Sunt interesată de cât de mult poți fixa, de cât de mult poți capta din ceea ce se întâmplă în fiecare zi. În engleză ai “to cast”, un verb cu multe nuanțe care explică mai bine ceea ce vreau să fac”, Ibid.

³ Nemeș, I. (2007) ‘Ioana Nemeș’. Interviu realizat de Esteban Peralta, NeoAztlán.com. Disponibil la: https://neoaztlan.org/2017/01/22/ioana-nemes/ (accesat la 25 martie 2024).

⁴ Ibid.

⁵ Vezi https://bulletjournal.com/blogs/faq (accesat la 25 martie 2024).

⁶ Wolf, C. (2007). One Day a Year: 1960-2000. Traducere de Lowell A. Bangerter. New York City: Europa Editions, 13. Întrebarea lui Wolf cu privire la modul în care putem surprinde viața a devenit punctul de plecare pentru expoziția de grup Taking Notes, pe care am curatoriat-o la SOPHIE TAPPEINER (12 sept. – 14 oct. 2023).

⁷ Nemeș, I. (2007) ‘Ioana Nemeș’. Interviu realizat de Esteban Peralta, NeoAztlán.com. Disponibil la: https://neoaztlan.org/2017/01/22/ioana-nemes/ (accesat la 25 martie 2024).

Traducere de Dragoș Dogioiu