De

Pavilionul unui stat care nu există

NSK State propune în acest an la în pavilionul de la Bienala de la Veneția și în pavilionul alternativ de la Viena o altfel de abordare a problemei imigranților.

NSK se formează în 1984 în Ljubjiana prin colaborarea grupurilor Irwin, Laibach și Scipion Nasice Sisters Theater, dar se dezvoltă ulterior prin adăugarea la acestea a grupurilor Noordung, New Collectivism și a Departamentul de Filosofie Pură și Aplicată. În 1992 în contextul războiului din Iugoslavia, al constituirii Sloveniei ca stat independent și ulterior al Uniunii Europene, NSK devine NSK State.

NSK State continuă să funcționeze sub forma unei întrebări sau interrogation machine, lăsându-i de fiecare dată pe participanți să decidă singuri care e orientarea NSK. Realizarea unui stat care nu are frontiere, State in Time după cum s-a și postulat. Deși miza nu e implicarea în politica actuală, proiectele din prezent interferează cu problema imigranților cu care se confruntă UE. Interogația face parte din experiența pavilionului, An Apology, va fi prezentă sub forma a 100 de răspunsuri atât în Veneția, cât și în Viena.

Prin conferința susținută cu ocazia deschiderii pavilionului NSK State, Slavoj Zizek susține o conferință în care își exprimă punctele de vedere. Modul său de abordare apare similar cu cel al lui Thomaž Mastnak, cel a cărui Apology for modernity inițiază teoretic modul de construcție al pavilionului. Deși nu foarte apropiați ca viziune inițial, Slavoj Zizek și Thomaž Mastnak prezintă problema imigranților în mod similar, fiind însă sesizabile ușoare diferențe de abordare. Pentru ca pavilionul să fie în acord cu părerea cetățenilor, 1500 au fost rugați să răspundă dacă sunt sau nu de acord cu statement-ul prezent în apologie. Deși Thomaž Mastnak apare mai radical la adresa imigranților, iar Slavoj Zizek critică măsurile UE, aceștia pot deveni cetățeni ai statului global NSK. Mai mult decât atât, oficiul temporar de pașapoarte se desfășoară cu ajutorul comunităților imigranților, protecția imigranților și a cetățenilor care doresc să dobândească o nouă cetățenie în Italia, respectiv Viena.

Cu această ocazie e editată o antologie de texte în care o serie de invitați dezbat problema situației actuale a Europei și o publicație tip ziar care păstrează titlul lui Thomaž Mastnak, Apology for modernity. În interiorul său găsim referințe ale istoriei NSK precum și modul în care s-a creat pavilionul din prezent din perspectiva comisariatului realizat de IRWIN și a schițelor pregătitoare ale lui Ahmet Ögüt.

O altă latură inedită a proiectului o constituie faptul că aici grupul Irwin sunt comisari ai celor două pavilione, curatorii fiind căutați și lăsați mai apoi să dezvolte tema în concordanță cu viziunile NSK State. Zdenka Badovinac și Charles Esche au fost aleși curatori ai pavilionului, iar Charles Esche îl selectează la rândul său pe Ahmet Ögüt, cetățean NSK State, să realizeze design-ul pavilionului.

Ahmet Ögüt creează nu o instalație, ci o experiență prin prisma căreia să fie private răspunsurile din An Apology. Mecanismele statale vor fi analizate prin intermediul unor elemente de birocratice și experimentale, după cum afirmă artistul în pregătirea lucrării: „the notion of the State, the definition of citizenship and the Kafkaesque elements of bureaucracy will be questioned through the conceptual and physical experience of gravity”.

În cadrul Irwin identificăm conexiuni cu proiectul Irwin Live din 1998 din Varșovia care sfidează, de asemenea, legile gravitației. Instalația-performance ce a avut loc la CCA se baza pe inversarea gravitației, lege pe care o exploatează și Ahmet Ögüt în pavilionul de la Veneția. Atunci membrii grupului s-au suspendat de tavan și au stat în această poziție tot timpul cât a durat deschiderea expoziției.

Experiența e în aceași măsură teoretică și fizică. La Veneția, vizitatorii sunt invitați de Ahmet Ögüt să traverseze un spațiu ireal în care iluzia optică și gravitația semi-inversată să formeze o experiență fizică unică. Experiența apare ca metaforă a traumelor și a lungilor așteptări la care sunt supuși imigranții, deși spațiul are și o doză de amuzament. Senzația rămâne una extrem de pregnantă pentru mult timp de la participare. Acestă experiență fizică e pusă în relație cu traseul și sistemul birocratic prin care trebuie să treacă imigranții.

Pentru unii participanți experiența devine mai fizică decât se așteptau în urma pierderii totale a echilibrului, căderea și lovirea de peretele inferior. Ulterior participanții au fost atenționați, iar cei vigilenți au putut ocolii experiența, mergând direct la biroul temporar de pașapoarte.

În urma itinerariului paritipanții pot deveni cetățeni ai unui stat global în cadrul căruia cetățenia fiecărui applicant rămâne în plan secundar. Birourile de pașapoarte vor funcționa pe toată durata pavilioanelor, noi membrii fiind primiți în cadrul NSK State, stat care are în prezent mai mult de 15,000 de cetățeni. NSK State rămâne un stat global în care dobândirea cetățeniei nu e o problemă. Dezvoltarea statului aspațial continuă încă de la înființarea sa chiar dacă acțiuni bazate pe sistemul de pașapoarte a mai fost prezent. În pașapoartele NSK State găsim mesajul: „Art is fanaticism that demands diplomacy”. Această „intenție” poate fi pusă în relație cu cele din status-urile Laibach: „Laibach is a mission which demands fanaticism” și „Art is a high mission and demands fanaticism”. Acest fapt îl putem urmări prin inițiativele cetățenilor, New York State Reserve sau NSK News Chanel fiind două dintre acestea.

Deschiderea NSK State apare drept unul dintre cele mai importante evenimente din cadrul săptămânii destinate preview-urilor. Pentru intrarea in pavilion chiar și după două de la ora inițială la care au fost primiți primii participanți, coada se întindea pe o stradă întreagă. Cu toate acestea, fiecare a putut participa împreună cu membrii Irwin la o experientă fizică și un party pe muzica grupului component NSK, Laibach, într-o atmosferă familială.

În planul secund al conceperii pavilioane, se găsesc o serie de chestionare. Acestea au conținut întrebări diferite în fiecare pavilion. În Veneția s-a pus accentul pe patrimoniul european, iar în Viena pe o Europă și o artă văzută prin intermediul imigranților. Interogarea apare în acest an ca mod direct de operare.

Ambele pavilioane pot fi considerate alternative – nu doar cel din Viena – dacă considerăm inițierea unui Pavilion NSK State drept o ironie la adresa bienalei, fără a o contesta. Chestionarea modului de funcționare al bienalei bazat pe naționalități, a ideii de stat și a cetățeniei în cadrul Europei contemporane – și nu numai – e realizat prin intermediul acestui pavilion de la Veneția și a celui alternativ din Viena. După cum Slavoj Zizek afirma, „the pavilion does not stand in opposition to the mational structure of the Venice Biennale, but rather seeks to stand as an independent Pavilion that will redefine the ideea of the state and proffer a new type of citizenship”.

Un stat care nu există își realizează pe cont propriu propriul său pavilion în cadrul bienalei, fără a aparțină, însă, de aceasta. Faptul că NSK State își creează un pavilion în timpul bienalei ne arată, totodată, faptul că acest stat poate exista la fel ca oricare altul aflat în afara teritoriul aparținător. NSK continuă să acționeze cum spunea Alexei Monroe ca o interrogation machine. Chestionarea ideii de stat și a cetățeniei în cadrul Europei contemporane – și nu numai – rămâne o preocupare NSK.

 

Pavilionul NSK STATE e în perioada 11 mai – 15 iulie 2017 la Bienala de la Veneția.
Comisionat de colectivul artistic IRWIN (Dušan Mandič, Miran Mohar, Andrej Savski, Roman Uranjek și Borut Vogelnik).
Artist: Ahmet Ögut.
Curatori: Zdenka Badovinac, Charles Esche.
Director: Mara Ambrožič.

POSTAT DE

Nicoleta Papp

Nicoleta Papp (n. 1993) este masterand la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, secția Istoria, Teoria Artei, Patrimoniu și Curatoriat. În cadrul aceleași facultăți a absolvit secția de...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *