„Se spune adesea că toate minunile artei pălesc în comparație cu minunile naturii. În ceea ce privește experiența estetică, nicio operă de artă nu se poate compara nici măcar cu un apus de soare mediu frumos. Și, desigur, latura sublimă a naturii și a politicii nu poate fi trăită pe deplin decât asistând la o adevărată catastrofă, revoluție sau război – nu citind un roman sau privind o imagine.” (Boris Groys, Going Public, 2010)

Putem urmări conceptul de artă democratică încă de la însăși nașterea democrației, în Grecia antică, unde artiștii nu s-au distins ca forțe creative, formatori de opinie sau figuri celebre, ci erau simpli meșteșugari în slujba unui interes politic sau religios superior. Arta avea scopul de a produce o impresie puternică asupra maselor și de a transmite anumite conținuturi ideologice. Astăzi putem vorbi despre adevărata artă democratică, fiindcă artistul trebuie să se ocupe de subiecte de interes public, menite să răspundă sensibilităților și să rezoneze cu publicul mainstream, dar face acest lucru asumându-și toate riscurile. Acest fapt poate fi văzut, de asemenea, și ca un antidot al condiției de a deține o educație estetică necesară pentru decodificarea conceptelor artistice, asociate în mod tradițional cu eșaloanele superioare ale societății. Iar arta publică se detașează în mod conștient de discursul elitist și își asumă responsabilitatea formării și educării publicului.

Cu toate acestea, adresarea unui public mai larg necesită un limbaj de expresie universal, care, în cel mai rău caz, se poate traduce în artă publică oribilă, comandată de stat, sau în artă instituționalizată extrem de costisitoare, cu instalații imense, care sunt impresionante doar prin dimensiunea lor. Și, deși arta publică renunță la instanțele ermetice de calitate estetică și conceptuală, ea capătă o dimensiune politică incontestabilă care poate ajunge, la rândul ei, la proporții uriașe. Prinsă între necesitatea de a dilua conținutul ideatic și a menține o dimensiune estetică impresionantă, poate arta publică să-și depășească cu adevărat statutul de atracție banală pentru vizitatori și poate trece cu succes testul criticii publicului, precum și cel al criteriilor artei contemporane?

FOR FOREST – Atracția nemărginită a naturii, o intervenția de artă de Klaus Littmann, cea mai mare instalație de artă publică din Austria, urmărește exact acest lucru. Situată în Klagenfurt, capitala regiunii Carinthia din Austria, For Forest este o intervenția curajoasă propusă de mediatorul de artă Klaus Littmann, ce presupune transplantarea unei păduri adevărate pe stadionul de fotbal Wörthersee. Acesul zilnic este gratuit până pe 27 octombrie 2019, iar vizitatorii pot intra doar în tribune și pot privi pădurea de la distanță, în lumină naturală pe timp de zi și luminată de reflectoarele stadionului noaptea, pe măsură ce anotimpul se schimbă.

Pădurea curată și aranjată, aflată sub grija lui Enzo Enea, unul dintre cei mai importanți arhitecți de peisagistică din lume, este alcătuită din 299 de copaci special selectați, acoperă 7000 de metri pătrați și invită spectatorii să privească natura ca pe un spectacol. Într-o eră a incendiilor amazoniene și a crizelor de defrișare, For Forest transmite un mesaj ecologist evident, care, deși a fost pus la cale de ani buni, pare să se fi cristalizat, în mod favorabil, la momentul potrivit. Instalația este o redare fizică a unui desen realizat de artistul austriac Max Peintner și, la prima vedere, este cu siguranță remarcabilă. Nu numai că For Forest este straniu de asemănătoare cu viziunea distopică a lui Peintner de acum treizeci de ani, are fără îndoială potențialul de a atrage atenția oricărui spectator, indiferent de backgroundul acestuia.

Klaus Littmann este omul din spate, deși nu ar fi în totalitate corect să fie numit artistul și nu este nici curator, ci mai degrabă un mediator de artă. După ce a studiat la Düsseldorf, alături de oameni ca Joseph Beuys, acum locuiește și lucrează în Basel, Elveția, capitala de artă a lumii. A lucrat ani de zile în galerii de artă și muzee, urmând ca apoi să facă un apel la spațiul public, prin eforturile fundației sale culturale, Littmann Kulturprojekte, angajată cu cultura de zi cu zi, iar proiectele sale se situează undeva între arta contemporană și peisajul urban. El deține un repertoriu întreg de lucrări publice la o scară mare produse în toată lumea, For Forest fiind, la ora actuală, cea mai mare și, de asemenea, cea mai discutată.

Aceasta este, până la urmă, menirea inițiativelor de artă publică, să deschidă un dialog, să angajeze publicul într-o discuție dincolo de frumusețe sau virtuozitate tehnică. For Forest este, într-adevăr, o lucrare de artă ce trebuie văzută, este impresionantă prin scara sa monumentală, genul de artă care este admirat de publicul mainstream, în parte, deoarece pare imposibil de reprodus. Pădurea în sine arată destul de fragil, creată de om, iar acesta a fost, până la urmă, conceptul lui Peintner, natura ca spectacol, copacii și plantele expuse ca un într-un fel de grădină zoologică, o pădure fără strălucire sau magie, slăbită de captivitate și iluminare artificială la fel ca un animal în cușcă. Conceptual, For Forest rămâne o lucrare relevantă de artă contemporană pentru contextul actual dar, în timp ce momentul pare să fie cel potrivit, se poate ca locul să nu fie cea mai bună alegere.

Înconjurat de verdeață luxuriantă, păduri adevărate și aer curat de munte, Klagenfurt pare o alegere ciudată pentru a face un comentariu despre pericolele încălzirii globale. Poziționarea propriu-zisă a stadionului de fotbal Wörthersee în apropierea munților și a pădurilor, la periferia orașului, pune la încercare logica din spatele For Forest ― Austria este una dintre țările Europene din fruntea domeniul politicii de mediu. Cu siguranță For Forest ar fi arătat mult mai spectaculos și distopic dacă ar fi plasată într-un context mai potrivit, cum ar fi Arena da Amazônia din Manaus (Brazilia), un stadion de fotbal abandonat, construit de guvernul brazilian, care a fost folosit doar pentru patru meciuri în Cupa Mondială din Brazilia în 2014. Atunci când a gândit For Forest, Klaus Littmann a avut în minte ceva foarte specific: „Sunt mulțumit dacă nu rămâneți cu impresia că o pădure se află într-un stadion, ci că un stadion a fost construit în jurul unei păduri.” Din păcate, cu o pădure propriu-zisă chiar în afara stadionului, în contrast clar, este evident că lucrurile nu stau așa.

A opta pentru stadionul Wörthersee a fost mai degrabă o mișcare logistică ― cu ani în urmă, când Littmann a căuta locații adecvate pentru For Forest, echipa locală de fotbal din Klagenfurt, Wolfsberger AC, era destul de slabă și astfel stadionul era scos din uz, fapt care l-a determinat pe mediator să stabilească în timp util un acord cu primarul și guvernatorul. Între timp, Wolfsberger AC a reușit să-și depășească adversitatea și a intrat în Europa League, dar acum nu mai poate folosi stadionul din cauza instalației de artă deja programată.

Stadionul în sine este strâns legat de politici conservatoare și este considerat parte a moștenirii politicianului populist de extremă dreaptă Jörg Haider. Chiar dinainte ca instalația să devină deschisă publicului, s-au aprins numeroase discuții online, mulți exprimându-și nemulțumirea față de modul „greșit” în care este folosit stadionul. Lumea era îngrijorată că copacii ar putea deteriora terenul prețios. Lucrurile au degenerat rapid după inaugurare, când politicienii și susținătorii de dreapta au început o adevărată campanie împotriva For Forest. Alianța pentru Viitorul Austriei (BZÖ) și Partidul Libertății din Austria (FPÖ) au criticat public lucrarea, iar unul din partide chiar a organizat un miting în fața stadionului în ziua deschiderii, unde membrii aveau drujbe nefuncționale.

Cu toate acestea, opoziția de dreapta nu are legătură nici cu conținutul acestei lucrări de artă, nici cu utilizarea stadionului pentru altceva decât fotbalul. În realitate, întreaga reacție s-a născut din resentimente ideologice după ce primarul Maria-Luise Mathiaschitz, membră a Partidului Social Democrat (SPÖ), a acceptat să sprijine acest demers. În prezent, stadionul este păzit zi și noapte, iar însuși Littmann a fost supus violenței verbale și fizice pe strada, unde a fost împins în trafic de un agresor necunoscut.

În ciuda acestei situații neplăcute, aș paria că toate aceste controverse și discuții din jurul For Forest au fost premeditate și foarte binevenită. Klaus Littmann, deși implicat activ în producția altor lucrări de artă publică monumentale și uluitoare de-a lungul carierei sale, și chiar dacă acesta activează în Basel, este relativ necunoscut în lumea artei. For Forest a fost foarte mediatizată, reclame sponsorizate au circulat pe toate platformele de socializare cu mult înainte de inaugurare. Conferința de presă a găzduit nu mai puțin de 100 de jurnaliști naționali și internaționali care au fost aduși special pentru această ocazie și, mai târziu, știrea a fost preluată de surse de știri importante precum CNN, The Guardian și celebrități, precum ecologistul Leonardo DiCaprio.

Astfel, trebuie chestionat cât de angajat este proiectul For Forest cu schimbările climatice, de fapt. Finanțată din bani obținuți din donații private și de la investitori, contrar zvonurilor de dreapta cum că ar fi bani publici în joc, producția For Forest a presupus angajarea companiei de arhitectură peisagistica Enea pentru planificarea tehnică, construcția instalației și sustenabilitatea arborilor. După cum explică peisagistul Enzo Enea, acești copaci nu au fost pur și simplu dezrădăcinați, ci provin din plantații de copaci din Italia și Belgia, unde au fost „școliți”, fiind săpați și relocați de mai multe ori de-a lungul vieții lor. În timp ce arborii par să fi fost tratați cu cea mai mare grijă, detaliile despre transportul acestora, utilajele implicate și amprenta de carbon rămân necunoscute.

În cele din urmă, For Forest face un comentariu pertinent, atât pe plan politic, cât și pe plan ecologic și cu siguranță deschide un dialog captivant între diverse categorii sociale. Instalația a fost bine primită de publicul larg în ziua inaugurării. Este interesant de urmărit cum va evolua For Forest în următoarele luni. Numai timpul va determina dacă arborii transplantați se vor adapta corespunzător la solul stadionului pe parcursul lunii octombrie. După ce intervenția se va fi concluzionat, pădurea este programată să fie replantată undeva în apropiere și să rămână o „sculptură forestieră” vie, cu planuri pentru documentare extinsă. Aștept cu nerăbdare să văd evoluția For Forest. După deschiderea principală din 8 septembrie, For Forest demarează o serie de evenimente de artă aferente în Klagenfurt, inclusiv expoziții, spectacole, concerte și multe altele.