Născută din estetica post-industrială a Bucureștiului și tinzând dincolo de expresiile artistice post-comuniste, galeria comercială de artă Suprainfinit își face intrarea ca unul dintre nou-veniții cool ai orașului. Evenimentul de deschidere a galeriei se intitulează ”Is it wrong that I enjoy cutting people in Photoshop?” și prezintă lucrări ale artiștilor: Alina Anca, Vlad Anghel, Anastasia Manole, Tristan, Anca Știrbacu, Alexandra Terzi și Tăietzel Ticălos.

Vernisajul, care a avut loc în data de 16 septembrie, a dezvăluit instalații și artă digitală, care, literalmente și la modul abstract, aduc în lumina reflectorului câteva dintre interesele noii generații de artiști bucureșteni. Deși nu chiar un loc de joacă conceptual, expoziția este, în multe feluri, o declarație de intenție pentru stimularea apetitului local față de arta tânără, plină de culoare și tech-savvy. Și, recunoaștem, arta expusă este jucăușă, colorată și suculentă.

Dacă am încerca să identificăm un fir comun al expoziției, am putea spune că galeria a pus la dispoziție o platformă în care lucrările de artă vorbesc despre abandonul convențiilor și al tradițiilor locale, în schimbul confruntării cu noul spirit globalizator, decadent și autentic al tinerei generații de astăzi. Expoziția vorbește, fără vreo intenție estetică sau revoluționară, lăsându-ne, în schimb, cu impresia potențialului sinergiei dintre artă și tehnologie.

Disecând imaginile, observăm geometrii simple și compoziții din colaje, sugerând un fel de primitivism derivat din codul binar al computerelor. Elementele sunt aparent aleatorii, inanimate, disparate și nu chiar unite, în timp ce imaginile cu Gradina Edenului și scenele celeste, vegetația, figurile și obiectele indică o lume emergentă, în care digitalul abundă, dar care este totuși umanoidă în întrebări și înțelegere. Aceasta este o lume care, în mod clar, încă încearcă să își ajusteze diversele componente și să atingă armonia.

Toți artiștii prezentați împărtășesc același entuziasm natural către instrumentele digitale și îmbrățișează conștient influența aproape organică a universului digital. După cum sugerează și titlul expoziției, această generație se bucură de experiența virtuală dar, în mod inerent, acceptă și eliminarea, parțială ori totală, a prezenței umane directe. Publicul însuși este invitat să capteze mesajul artistic prin intermediul unor diferite dispozitive și printuri digitale, care sugerează doar indirect un semn de acțiune umană în spatele lor.

Unii dintre artiști explorează această eliminare și semnificațiile sale. Colajele digitale ale Anastasiei Manole folosesc culori puternice, precum și clișee și simboluri contemporane, pentru a crea un univers copleșitor și dezumanizat, cu rădăcini în propria realitate ultra-rapidă a artistei. În animația sa 3D, numită “Răni digitale” precum și în seria numită “Fluiditate sexuală”, Tristan sugerează, de asemenea, digitalul interferând de aproape cu experiențe umane carnale și profund personale. Explorând și mai departe ideea de integrare a tehnologiei în viața noastră de zi cu zi și abundența de resurse pe care le oferă, Alexandra Terzi afișează un adevărat altar unde cele două instalații ale artistei invită la recunoștință față de puterea infinită, omniprezentă și omniscientă a Internetului. Pe de altă parte, alți artiști ai expoziției încearcă să faciliteze o reconectare. Alina Anca se joacă cu simțurile vizitatorului și ridică semne de întrebare cu privire la experiența rețelelor de socializare, prin intermediul plantelor ei verzi interactive și interconectate, care sunt luminate și emit sunete la atingere.

Interacțiunea cu vizitatorii, fermecarea acestora și transformarea evenimentului într-un veritabil performance art, este acum, probabil, mai mult ca niciodată, un ingredient excelent pentru succesul public al unui eveniment. Așa cum au sugerat artiștii expoziției, tehnologia, elementul digital și factorul divertisment sunt realități incontestabile, necesare și, de ce nu, plăcute, atunci când sunt folosite inteligent. Aceasta este o reamintire bună, de păstrat și după expoziție.

Expoziția rămâne deschisă la Galeria Suprainfinit, până în data de 25 octombrie, 2015.