De

Dialog despre fragilitate: Materia ca pretext al pulsului creativ

Arhitectura memoriei este o valoare metaforică subiectivă. În creația vizuală, dialogul și proximitatea nasc uneori spații de înțelegere, zone de explorare, de contaminare, de schimbare, caractere ce aparțin inovației și excelenței. 

Ritzi și Peter Jacobi, artiști formați la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în anii ’60, au alcătuit un cuplu până în prima jumătate a anilor ’80. Recunoașterea internațională a acestora a venit odată cu mutarea în Germania în anii ’70, cu participări la numeroase expoziții internaționale, dintre care amintim momentul 1969 la Bienala Internațională de Tapiserie de la Lausanne, la Bienala de Artă Contemporană de la Veneția, în 1970, succedate de alte evenimente expoziționale marcante și lucrări publice în Europa și Statele Unite ale Americii. 

Curatorul Thomas Hirsch alcătuiește un context cu valoare retrospectivă în cadrul expoziției „Texturi ale memoriei. Cinci decenii de creație”. El aduce în spațiul expozițional lucrări comune și individuale create de cei doi artiști până în anii ’70, alături de lucrări aparte din anii ’80 – ’90, punctate de opere recente ale amândurora. Ceea ce transpare în urma unei analizări a specificității direcțiilor dezvoltate de Ritzi și Peter Jacobi este importanța perioadei de formare și definire identitară prin experiment, ce coincide etapei lor de început. Lucrările de dimensiuni monumentale, create cronologic în perioada neo-avangardei: Exotica Rosa, 1976, haute lisse, păr de capră, lână, bumbac rar, mătase; Fără titlu, 1975, păr de capră și cal, semnate în comun, Ritzi și Peter Jacobi; Fall of the Folds – Antropomorphic, 1974- 1978, marmură de Carrara, Petre Jacobi;  Osuariu, 1973-1976, marmură de Carrrara, Peter Jacobi; sau Desen moale, 1982- 1984, hârtie de orez cu hârtie sintetică, creion și creion colorat realizat de Ritzi Jacobi, alcătuiesc, de altfel, compozițional, nucleul expoziției de la Galeria Jecza. Ele aparțin unui univers în care fragilitatea fibrelor se topește până la contopire în posibilitățile deținute de fermitatea materialelor tari, specifice tridimensionalului. Autonomia monumentală atinsă în lucrările textile grație pulsiunilor volumetrice forte derivate din sculptură este completată, în contrapondere, de o abordare în care sensibilitatea, rafinamentul și fragilitatea materiei sunt explorate în esența materialelor dure, precum marmura sau metalul. Principiile structurale și contrariile feminității și masculinității, rotunjimea și fermitatea, echilibrul și dezechilibrul, tradiția și inovația, transparența și opacitatea se unesc ritualic, revelând calități nebănuite în creație. Ritzi și Peter Jacobi au contribuit, astfel, la renașterea și mutarea la un nivel superior a tradiției tapiseriei, prin abordarea experimentală a unor tehnici și materiale străvechi, a unor modalități de exprimare ancestrale care, prin scena oferită de Bienala de la Lausanne (1962-1995), avea să atingă statutul de „fiber art”. 

În progresie cronologică, spațiul galeriei îmbrățișează succesiuni de structuri verticale, coloane de metal modulare, organice sau stratificate create de sculptor în anii mai târzii, conectate într-un context spațial inspirat cu lucrări realizate în tehnică mixtă de Ritzi Jacobi în perioada picturii abstracte influențată de arta americană, în care austeritatea geometriei transformă materiale simple în suprafețe impunătoare, precum în Articulație roșie, 1995, fontă, oțel vopsit, lemn vopsit, sau în ciclul Non Folder, 1995, oțel și carton vopsit. 

Este de notat integrarea în expoziție a progresiei tematice prin care sculptorul folosește fotografia atât obiectual și simbolic, precum și în scopul cercetării și documentării, etapă ilustrată în expunerea ciclului foto Seria zidului de Vest/ Linia Siegfried, 1982- 1983, fotografii argentice pe hârtie Baryta. 

Prezența celei mai recente lucrări textile monumentale realizată de Ritzi Jacobi, Zona stelară, 2007, bumbac și fibre de nucă de cocos, în care structurile naturale împletite în volume intime, dinamice, construiesc un ansamblu impunător, subliniază un teritoriu al negocierii între sălbăticia reinventării ciclice a naturii și amploarea dimensiunii adoptată de artistă ca mod de raportare la timp și spațiu.

Expoziția „Texturi ale memoriei. Cinci decenii de creație” exprimă esența definirii creației artiștilor Peter Jacobi și Ritzi Jacobi printr-un dialog văzut și nevăzut, punctat de momente ale întrepătrunderii, ale separării, ale experimentării și ale reunirii.  

 

Expoziția a avut loc la galeria Jecza din Timișoara în perioada 15.02 – 05.05.2023.

POSTAT DE

Andreea Foanene

Artistă vizuală, teoreticiană a culturii și curatoare, Andreea Foanene, Dr. în Arte Vizuale (2016), a absolvit un Masterat În Politici Culturale (2009) la Universitatea de Vest din Timișoara, d...

Comentariile sunt închise.