Proiectul expozițional INSTANCES al artistei Florica Prevenda, găzduit de Colonia pictorilor din Baia Mare până pe 11 august 2021, face parte dintr-o serie concentrată de evenimente care marchează, concluziv, un final de etapă. Albumul cu același nume, lansat cu ocazia expoziției, cuprinde lucrări din seriile Faces without a Face, Shadows of the Present, Net People, Time Regained, Serenity, Anonymous, Facebook Obsession și Ephemeral, realizate între 1997 și 2019, serii prezente și în expoziția centrală, iar expoziția capsulă Anonymous de la Galeria Annart, curator Magda Predescu, este o instalație care dezvoltă, în paralel cu amplul proiect retrospectiv, una dintre direcțiile acestei etape în creația artistică a Floricăi Prevenda, cu picturi expuse pentru prima dată. Cele trei evenimente, diferite ca structură converg pentru a completa imaginea ultimelor două decenii în creația artistei. De la sfârșitul anilor 90 până foarte recent, tema centrală a lucrărilor Floricăi Prevenda este figura sau silueta umană – portretul – ca pretext pentru o cercetare, din multiple perspective, asupra identității. Lucrările din seria Faces without a Face (1997-1998) sunt primele în care imaginea se coagulează în jurul unui nucleu figurativ, un figurativ încă nu foarte îndepărtat de expresia abstractă a picturii sale din deceniile anterioare, și totodată primele lucrări în care reprezentarea se articulează în afara propriei subiectivități, într-un exterior pe care îl studiază și observă din perspectiva comentariului critic.

Anonymous este ultima dintre seriile de lucrări care au ca temă centrală identitatea umană aflată în disoluție, sub presiunea din ce în ce mai acuzată a mediului virtual și a comunicării simultan mai directe și mai impersonale.

În contrast cu pictura gestuală, liric abstractă pe care o practică în anii 80 și 90, în care explora identitatea, sensibilitatea și reactivitatea proprie, această etapă de cercetare asupra identității contemporane se articulează în jurul unui element central, antropomorf. O siluetă contur – suport, care trasează reperele discursului despre identitate fără a deveni în sine subiect de cercetare dincolo de expresia sa vizuală, care se definește progresiv în serii succesive de lucrări. De la primele tentative de organizare a suprafeței picturale în jurul unui reper central până la obiectele tridimensionale din seria Facebook Obsession, în paralel cu subiectul comentariului critic, pictura Floricăi Prevenda trece timp de două decenii printr-un proces de cristalizare a expresiei și reprezentării. Figura umană devine suport pentru o serie de experimente formale și cromatice, în care materialitatea, culoarea și textura suprafeței definesc sau dimpotrivă, alterează o reprezentare care trece, la rândul său, prin grade diferite de esențializare.

Pierderea și alterarea identității sau formarea uneia noi, rețelele de socializare sau internetul însuși sunt pentru Florica Prevenda subiecte pentru o pictură care în afara experimentului cu expresia colajului și a texturii suprafeței nu-și părăsește niciun moment instrumentarul și bagajul de expresivitate specifice. Astfel noul context rămâne exclusiv o temă, un subiect observat din exterior, abordat și tratat asemenea oricărei instanțe ale unei realități reprezentate. În expozițiile de la Galeria Annart și de la Colonia pictorilor expunerea însăși cuprinde astfel un discurs surprinzător, într-o instalație care  citează direct spațiul online, structurat din straturi nenumărate de imagine, infinit și bidimensional în același timp, în același timp totuși fără a părăsi constanța unei legături indestructibile cu pictura, cu materia și cu expresia picturală.

În etape succesive, colajele și nuclee figurative sau abstracte explorează infinitele posibilități de expresie picturală. Discursul lucrărilor sale este unul critic care însă își pierde treptat orice încărcătură sumbră sau tenebroasă, iar acuzarea pierderii identității se petrece într-un registru din ce în ce mai puțin dramatic. Pictura sa se colorează progresiv, de la registrul restrâns al primelor serii până la ultima serie – Anonymous, care este aproape concluziv caracterizată de o cromatica exuberantă, prețioasă, somptuoasă, echilibrată și armonică.

În această serie asumată de autoare și de curatoare ca încheiere de etapă se epuizează tema portretului într-un parcurs similar traseului dinspre reprezentare înspre abstracție definit de Gilles Deleuze în paralela pe care o trasează între sistemele de analiză și sinteză ale picturii și filosofiei: ”trebuie să continui să pictezi portrete până poți trece mai departe la pictarea propriilor peisaje (…)” [1], și se anunță deja, în discursul despre identitate  o revenire spre interior. Într-un interviu recent artista anunță deja o etapă ulterioară, în care intuim parcursul invers al perspectivei asupra identității,  tradus în mod direct printr-o renunțare la imaginea antropomorfă, re-asumată la nivelul poziției de observator, posibilă datorită încheierii unei analize asupra definirii, regăsirii și afirmării unei identități – artistice.

[1] Gilles Deleuze and Claire Parnet, L’Abécédaire de Gilles Deleuze, DVD (Paris: Editions Montparnasse, 2004), ‘H’ apud Sjoerd van Tuinen, ‘The History of Philosophy Conceived Of as Mannerist Portraiture’, Guillaume Collet (ed.), Deleuze and Transdisciplinarity (London/New York: Bloomsbury, 2019)