Integrarea pasageră a tinerilor artiști în ritmul asurzitoarei scene artistice este probabil un prim răspuns legitimat la întrebarea Cum devii artist? Odată cu pătrunderea proiectelor gândite de artiști tineri în spații expoziționale se răspândește ideea că tinerii au învățat cum să dea din coate într-un mediu complicat. Nevoia de experiență și încredere pentru a reuși să-și definească un discurs artistic vine la pachet cu asumarea unei etichete care pare adesea de neatins. Cu scopul de a simți că proiectele lor contează, artiștii încearcă să se implice de timpuriu în gesturile culturale, ținând cont de faptul că articularea și cultivarea unei identități artistice se produce în timp.

Expoziția A Matter of Matter reprezintă inițiativa unui artist la început de drum și a unei tinere curatoarea de a se situa în lumea artei. În momentul de față, Matei Emanuel și-a finalizat studiile de licență la secția de sculptură, iar Bianca Băjenaru este studentă la istoria și teoria artei. Emanuel este un artist vizual emergent care studiază și lucrează în București. Practica lui artistică presupune formularea unor ironii sociale prin intermediul unor obiecte realizate din materiale și tehnici variate. Artistul mizează pe introducerea unor lucrări cu estetică de produs în serie într-o lume a artei în care valorile și așteptările sofisticate discreditează aprecierea unei atitudini comice. Băjenaru este o tânără curatoare stabilită în București care studiează istoria și teoria artei la Universitatea Națională de Arte. Interesele ei se coagulează în jurul artelor performative, video-art și artă multi-media. Fiind preocupată de teme precum feminismul sau incluziunea socială, Bianca își construiește discursul într-o notă progresistă, având în vedere problemele majore din societate.

Proiectul lor colaborativ aduce în fața publicului jocul artistului cu simbolurile animaliere într-un teritoriu în care sensul și materialitatea obiectelor se întrepătrund. Prin noua lui serie de lucrări Matei își extinde registrul reprezentării, obiectele funcționale se pierd în realitatea lucrărilor cu miză estetică și pictura devine o metodă de rezolvare a imaginii pe care începe să o exploreze. Artistul își propune ca în spatele obiectelor sale cu aspect de serie, jucăușe și colorate, se să ascundă un fir conceptual distinctiv care să-i dezvăluie propria modalitate de înțelegere a obiectului sculptural.

Deși asocierea animal-simbol a fost pentru Matei o idee fertilă și latentă cu mult timp înainte să găsească soluția formală pentru cele șapte lucrări expuse, odată ajuns în galerie, a abordat spațiul ca pe un instrument ce-i poate prelua înțelegerea. Una dintre lucrări, Watch out for dalmatians, este plasată în afara spațiului de expunere cu scopul de a atrage întocmai atenția privitorului. Pânza reproduce prin formă și culoare semnul rutier care sporește atenția participanților la trafic, dar motivul de atenționare este silueta unui dalmațian. Indicatorul crează o așteptare nesatisfăcută pentru public în ceea ce privește conținutul sălii, în joc fiind implicați doar pereții spațiului. Lucrările amplasate în limitele unui cub negru sunt înconjurate de pete albe care reproduc pattern-ul blănii de dalmațian în culori inversate. La polul opus al acestei abordări se află Leaking Life. Amplasarea lucrării pe tavanul sălii face ca obiectul să fie adesea trecut cu vederea, îndeplinind intenția artistului de a folosi un blind spot al sălii de expunere pentru a lăsa privitorul să-i ignore lucrarea.

Panotarea pe alocuri fragmentată a lucrărilor funcționează ca un indice al instanțelor în care simbolul animal se schimbă. Atât artistul, cât și curatoarea nu plasează simbolul într-un sistem semiotic ferm, obiectele și spațiul sunt instrumente de înțelegere ale semnificației aflate între figurativ și figural. Chestionarea jucăușă a teoriei simbolului mi-a amintit de eseul lui Gombrich, Meditations on a Hobby Horse[1]. Autorul descrie un sistem de reprezentare în care imaginea este un înlocuitor al lucrurilor, mai degrabă decât un simbol pentru acestea. Imaginea-înlocuitor este asociată cu jucăria unui copil, cum ar fi un hobby horse: o mătură este un înlocuitor perfect pentru un cal, deoarece poate să fie călărită. Modul în care imaginația copilului și utilitatea obiectului este transformată nu țin cont de reprezentarea mimetică: cu direcția imaginativă corectă, aproape orice poate să fie înlocuit de un cu totul altceva.

În practica artistică a lui Matei, sculptura poate să dezvăluie paradigma funcțională a obiectului. Strategia lui presupune trecerea lentă a obiectului printr-un proces de concretizare conceptuală (de la valențe personale la sociale) și îmbinarea tangibilității lui cu spontaneitatea materială. Artistul se raportează multiperspectival la funcționalitatea obiectului sculptural și îi păstrează estetica de produs de serie prin prelucrarea atentă a materialelor pe care le utilizează. Ilie-the manly way to use a sewing machine dezvăluie relevanța experienței personale în producerea unei lucrări. Realizat din rășină, patinat meticulos pentru a imita textura unui obiect ready-made integrat în sculptură, taurul amplasat pe o mașină de cusut funcțională reprezintă un comentariu care vizează binaritatea normelor sociale. Fiind intrigat de receptarea primelor sale lucrări din material textil ca simple gesturi ale unui artist bărbat care coase, Matei încearcă prin această lucrare să se debaraseze de interpretarea de gen a mediilor de exprimare artistică.

Alegerea unor conținuturi animaliere strâns legate de noțiuni formate în copilărie, i-au permis să prezinte caracterul ingenuu al înțelegerii umane. Lucrarea Takay Gekko, intitulată astfel după numele unei șopârle albastre pe care Matei încearcă să o reproducă după modelajele sale de când era mic, mizează pe ideea că imitarea unui organism, fie ea naivă, poate să mențină trăsăturile referentului indiferent de asemănare. Materialul folosit este unul finit, dar suprafața obiectului încearcă să imite textura variabilă a plastilinei. Chiar și în cazul organismelor recognoscibile oamenilor, modul lor de manifestare în natură este de fapt ascuns, iar simplificarea unor sisteme din natură ajută doar la înțelegerea parțială a mediului înconjurător non-uman.

Camuflarea este un mecanism de adaptare specific animalelor cunoscut încă din copilărie. Aceasta este înțeleasă ca tactică de supraviețuire în diferite cadre naturale. Atunci când propria identitate pune în pericol animalul, camuflarea îi permite să se transforme în altceva, să fie alterat în mod benefic. În studiile despre animale, tipul de camuflare care presupune mimesis-ul se referă la devenirea corpului animal într-un altceva identificabil. Lucrarea Elephant mask for a rhino și Rhino mask for an elephant sunt amplasate în pandant pentru a stabili o relație de cauzalitate. Dipticul imaginează o situație în care atât rinocerul, cât și elefantul s-ar putea proteja de pericolul braconajului prin metoda camuflării. Astfel, artistul adaugă o nuanță conceptuală profund empirică a doi termeni: funcționalitate și utilitate. Funcționalitatea prevede îndeplinirea scopului de a camufla propriu-zis animalul, iar utilul înseamnă eliminarea cu succes a posibilității braconajului. Prin urmare, cele două obiecte proiectate pentru elefant și rinocer funcționează, valență accentuată prin transparența siluetelor animale, dar nu sunt utile deoarece ambele animale rămân ținte ale braconajului chiar și după camuflare.

Dimensiunea mai puțin remarcată a acestei colaborări, dar care la o privire atentă se conturează clar, este practicarea transferului conceptual dintre artist și curator. Dincolo de producerea lucrărilor sau de exercițiul contextualizării și compunerii ansamblului expozițional artistul și curatorul și-au asumat exercițiul proiectului expozițional ca proces de înțelegere. Probabil mai căutată este varianta în care expoziția prezintă rezultatul unui proiect și nu reprezintă transformarea ceea ce s-a întâmplat până atunci în atelier într-o sistematizare conceptuală nouă atât pentru artist cât și pentru curator. Beneficiul unui exercițiu în acești termeni în practica tinerilor estompează disonanța dezvoltată de actorii lumii artei, unde misiunea fiecăruia este clasificată și ierarhizată conform unei grile de roluri.

Expoziția A Matter of Matter a fost găzduită de galeria Cazul 101 (Atelierele Malmaison) în perioada 1 iunie – 17 iunie 2023.

[1] Ernst H. Gombrich, Meditations on a Hobby Horse and Other Essays on the Theory of Art, Phaidon, 1994.