Cea de-a doua ediție a Școlii curatoriale de toamnă, intitulată NEW NOW, a avut loc anul trecut în perioada 20-30 noiembrie într-un context adaptat situației curente mondiale – exclusiv online – desfășurând un program intens și complex prin live streaming-uri pe Facebook și discuții pe Zoom. Acest proiect internațional a fost inițiat în 2019 de către Centrul Cultural Clujean, prin intermediul ECCA – Centrul European de Artă Contemporană, în parteneriat cu Fundația Art Encounters Timișoara pentru consolidarea educației despre practici curatoriale prin inițierea unor colaborări cu profesioniști din domeniu care să contribuie la dezvoltarea acesteia.

Structura seminarului de zece zile a inclus două zile de conferințe publice transmise live pe social media, susținute de către liderul de curs, curatorul Adrian Notz (CH) și coodonate de Georgiana Buț (ECCA) și Diana Marincu (Art Encounters), alături de artiștii și curatorii invitați: Heba Y Amin (AE), Carlos Amorales (MX), Zheng Bo (CN), Ibrahim Nehme (LB), Joanna Warsza (PL/DE), Tara Lasrado (AU/IN/CH), urmate apoi de șase zile de prezentări individuale ale participanților și discuții specifice despre tematica NEW NOW din acest an a Școlii curatoriale, finalizate cu o prezentare publică live pe Facebook despre rezultatul final al muncii intense din cadrul cursului, materializat sub forma unui website/manifest: https://new-now.art/.

Participanții au fost selectați în urma unui apel internațional, fiind într-o mare majoritate tineri profesioniști din zona artelor vizuale (curatori, artiști, critici de artă, manageri culturali): Ann Mbuti (CH), Christopher Michael Gutierrez B. (USA), Colette Downing (UK), Cristina Bută (RO), Cristina Stoenescu (RO), Edith Lazăr (RO), Georgiana Toea (RO), Iulia Marcu (RO), Juan Fernando Duque Restrepo (BE), Karolina Aleiferopoulou Mackiewicz (EL), Ungvári-Zrínyi Kata (RO), Katarina Bogataj (SI), Kaur Chimuk (IN), Monica Dănilă (RO), Rula Dughman (PS), Sadya Mizan (BD), Ruth Borgfjord (RO), Tatiana-Laura Moise (RO), Tereza Nováková (CZ), Veronika Shuster (UA).

Comparativ cu prima ediție, Making Conversation Pieces (2019), care a pus accentul pe contactul și familiarizarea participanților cu diferite instituții culturale din Cluj-Napoca, respectiv Timișoara și reprezentanții acestora, dinamica și tematica celei de-a doua ediții a fost concepută pornind conceptual de la situația actuală: acest prezent bizar, incert, căruia încercăm cu toții să-i facem față – atât uman cât și profesional. Astfel, demersul  liderului de curs, Adrian Notz, a fost unul foarte ambițios și provocator: de a curatoria informația și cunoașterea într-un curs/workshop exclusiv online, desfășurat prin întâlnirea virtuală a mai multor profesioniști aflați în diferite colțuri ale planetei și structurat în jurul câtorva coordonate centrale ce gravitează în jurul conceptului de NEW NOW și a încercării de înțelegere și posibilă definire a acestuia. A transformat ideea de unlearning (dezvățare) într-un lait motiv pe parcursul ședințelor de Zoom, problematizând totodată conceptul de timp, a relativității lui și a transformărilor ontologice rezultate în urma relației dintre om și tehnologie, traduse printr-o pierdere a memoriei trecutului și viitorului într-un dark age al inflației informaționale. Adrian Notz a chestionat alături de invitații săi rolul curatorului, dar și al artistului, statutul acestor profesii și a relevanței lor într-un prezent în care arta supraviețuiește mai mult sau mai puțin marginal în contextul crizei pandemice.

Primele zile din cadrul școlii curatoriale s-au concentrat asupra prezentărilor artiștilor și curatorilor invitați, care au analizat specificul activității lor (art practice sau curatorial practice), ocazie pentru participanții și publicul larg urmărind live streaming-ul să interacționeze cu speaker-ii, să le adreseze întrebări, contribuind astfel colectiv, direct sau indirect, în încercarea de a descrie această noțiune fluidă de  NOU ACUM / NEW NOW.  Prezentarea artistei Heba Y Amin s-a intitulat Female Subjectivities and Technological Dystopias, fiind în fapt o analiză a proiectului de cercetare OPERATION SUNKEN SEA și o referință la viziunile tehnico-utopice ale începutului de secol XX. Proiectul investighează transformările în constructele teritoriale din Africa și Orientul Mijlociu și impactul lor în noile alianțe geopolitice și în politica globală.

Heba Y Amin_prezentare “Female Subjectivities and Technological Dystopias”

Carlos Amorales a problematizat statutul artistului în contextul pandemiei și al lockdown-ului, în prezentarea cu titlul The Happy Uselessness of the Artist, făcând referire la adaptarea unui proiect personal în cadrul Bienalei Michoacán și la o nouă perspectivă asupra artei și producției artistice relaționate cu activismul. Zheng Bo, aflat într-o rezidență la Martin-Gropius-Bau Berlin, a revelat, în cadrul talk-ului Dao is in Weeds, o viziune erotică asupra explorării relației dintre corpul uman și vegetal, interpretată ca o întoarcere către natură/natural prin stop-cadre și filme ecosexuale. Ibrahim Nehme, în The Possibility of Possibility, a analizat procesul muncii personale și a echipei sale în cadrul publicației The Outpost magazine, ce a dezvoltat serial o tematică identitară (individuală și colectivă) în lumea arabă. Curatorul Joanna Warsza, în cadrul You will never walk alone. A curatorial presentation by Joanna Warsza in the form of a stroll. a scos din spațiul privat, la propriu, participanții, în spațiul public, într-o acțiune sub forma unei plimbări în timpul căreia camerele video ale telefoanelor erau închise, iar aceștia erau provocați să descrie, pe rând, spațiul înconjurător pentru ca restul ascultătorilor să își facă o părere mentală fără o imagine de referință. Joanna Warsza a urmărit o comunicare și o cunoaștere dincolo de limitele spațiului fizic, folosind ca titlu unul din sloganele protestelor recente pentru drepturile femeilor din Polonia (You will never walk alone). Tara Lasrado, în prezentarea Landscapes of (un)learning – on ecology, care and community a analizat una dintre preocupările sale principale: degradarea ecosistemelor naturale la nivel global, problematizând-o în cadrul unor proiecte colaborative transdisciplinare precum ecologyx și under the mango tree (implicând artiști, oameni de știință și comunități locale în procesul de conservare și restaurare a acestora).

Zheng Bo_ prezentare “Dao is in Weeds”

Perioada cea mai intensivă a școlii curatoriale a fost reprezentată de următoarele șase zile de expuneri individuale ale cursanților coordonate de către Adrian Notz, în care fiecare și-a prezentat activitatea: principalele proiecte curatoriale sau artistice, cercetările și preocupările personale – corelate inevitabil cu situația culturală, socială și politică specifică regiunii de proveniență a fiecărui participant. Pe lângă scopul de învățare rezultat din acest demers de cunoaștere reciprocă, discuțiile și schimburile de idei generate de prezentări au avut ca scop conturarea unei acțiuni comune de a crea conținut narativ și poetic pe o platformă online, pornind de la prezentul complex în care ne reconfigurăm identitatea individuală și colectivă și având ca reper radicalitatea acțiunii unui manifest.

video: Tatiana Moise @anavailable

Liderul de curs a adresat o invitație participanților de a realiza fiecare un manifest despre NEW NOW, filtrat prin propria viziune, atât la nivel conceptual cât și estetic, încurajând aspectul performativ al contribuției lor. Ideea de acțiune radicală ca insert/intrus digital în matricea online-ului se inspiră din manifestul Dada de la începutul secolului XX, întrunind parte din caracteristicile unui performance de avangardă. Adrian Notz a lucrat în Cabaret Voltaire din Zürich – unul din centrele timpurii în care s-a dezvoltat curentul Dada – începând din 2004 ca și asistent curator, din 2006-2012 a fost co-director, iar din 2012-2019 și-a desfășurat activitatea în calitate de director, organizând numeroase expoziții, evenimente și acțiuni cu artiști internaționali, performeri și activiști. Lăsând să transpară o analogie subtilă între momentul istoric în care a apărut dadaismul (în timpul Primului Război Mondial) și NEW NOW- situația de criză mondială prezentă – acesta problematizează pasivitatea, solidaritatea și anarhia (și relația de interdependență dintre acestea) ca posibile funcții sociale și culturale, integrate într-un „acum” paradoxal și volatil marcat de panică și totodată hedonism. Această analogie este materializată de perspectiva dispariției speciei umane – care dizolvă sensul prezentului și aruncă o lumină incertă asupra viitorului. Artiștii și producătorii culturali se angrenează în prezent, proiecția viitorului devenind inconsistentă, pe alocuri absurdă, iar demersul artistic – o revoltă prin experiment. Adrian Notz corelează conceptul de final al istoriei (End of History) din avangardă cu preocupările sale în ce privește un viitor fără final (End of Future), ce ar putea cristaliza acest NEW NOW într-o formă similară cu viziunea „Artei Noi”, precum o vedeau avangardiștii la începutul secolulului XX.

Adrian Notz_prezentare despre DADA

Confruntarea cu moartea produce o afirmare nouă a existenței, mult mai intensă și mai ancorată în viața reală a omului zbuciumat de o societate nesigură. Atât în Dada, cât și în NEW NOW, noile valori culturale au ca numitor comun reinterpretarea și reconfigurarea concepțiilor anterioare, cu scopul unei producții artistice ce vizează doar momentul prezent și receptarea imediată, fără luarea în calcul a influenței ei istorice proiectate în timp. Etica și morala nu mai sunt mandatorii în actul de creație al artiștilor și nu mai reprezintă un principiu solid la baza unei opere, iar accidentul, hazardul, joaca, experimentul devin elementele-cheie în acțiunea culturală. Ceea ce NEW NOW dezvoltă drept caracteristică particulară este nuanța de radical softness (radicalitate delicată), ce apare în urma aportului informațional și emoțional al cursanților în conturarea acestui manifest, marcat de istorii și experiențe personale. De asemenea, distanțarea fizică, imposibilitatea de întâlnire în viața reală și statutul corpului captiv/izolat (conceptul de body in confinement fiind analizat și de Joanna Warsza în prezentarea proiectului Die Balkone) au inserat treptat pe parcursul întâlnirilor pe Zoom o anumită afectivitate, emoție, și empatie în procesul de lucru, epurând percepția consemnată istoric a radicalității unui manifest.

Întâlnirile lui Adrian Notz cu participanții Școlii Curatoriale de Toamnă au fost determinate de relația intrigantă dintre prezență și absență, direcționată însă spre realizarea unui produs complex, finit, sub forma unei platforme online: https://new-now.art/, o confruntare vie și  o revoltă sensibilă în fața unui viitor impalpabil și incert. Website-ul documentează prezentările publice ale artiștilor și curatorilor invitați și contribuțiile tuturor cursanților sub forma unor cărți de joc personalizate cu figuri de eroi, modele, idei, metode și concepte care deschid o poartă către vastitatea NEW NOW – pornind de la cuvânt, imagine și acțiune. Design-ul acestuia a fost realizat de Lera Kelemen, iar distribuția și structurarea informației au fost coordonate de către Georgia Țidorescu și Roxana Ajder.

Adrian Notz_prezentare website https://new-now.art/

Pornind în elaborarea tematicii celei de-a doua ediții a Școlii curatoriale de toamnă cu imaginea lucrării lui Kerim Seller, NEW NOW (2017), Adrian Notz a reușit, alături de toți cursanții, invitații și coordonatorii care au contribuit la mișcarea/manifestul NEW NOW, să deschidă o poartă prin intermediul internetului prin care schimbul informațional a devenit în final un mijloc de apropiere interumană autentică, un punct de pornire în stabilirea unor contacte și relații profesionale de durată. În această perioadă de criză socială, uzanța cuvântului empatie a devenit pe alocuri redundantă și clișeică, însă în cadrul NEW NOW al Școlii curatoriale de toamnă sensul empatiei nu și-a pierdut deloc din putere, ci din contră, a devenit viu și real, aproape palpabil. Ceea ce NEW NOW aduce ca și contribuție, dincolo de demersul curatorial al informației și caracterul performativ al radicalității unui manifest, este sens, motivație și speranță de a continua, în ciuda unui context problematic și nefavorabil muncii culturale. Apropierea mentală și emoțională între oameni, cu scopul de a produce o acțiune cu un caracter profund existențial, creează un context fertil de chestionare a unor paradigme, încurajează transgresiunea unor limite și o nouă înțelegere a realității, conferind astfel un nou sens: NEW NOW.

Prezentările publice ale Școlii Curatoriale de Toamnă NEW NOW pot fi vizualizate online:

Ziua 1: https://www.facebook.com/timisoaraartencounters/videos/404436940731533

Ziua 2: https://www.facebook.com/timisoaraartencounters/videos/671007086895512

Prezentarea finală: https://www.facebook.com/timisoaraartencounters/videos/388316878891573