Expoziția Muchii infinite a artistului Paul Neagu de la Muzeul de Artă din Cluj a fost o experiență neobișnuită pentru mine, asemănându-se, fără să exagerez, cu o sesiune de șocuri electrice. Acest fapt nu s-a datorat spectaculozității tehnice a lucrărilor sau a unor subiecte-șoc abordate de plastician, ci conștientizării faptului că vizionez și sunt martora unui univers plastic cu totul deosebit, încriptat de un cod vizual și conceptual conceput de conștiința unui vizionar.

Expoziția curatoriată de Simona Nastac la Muzeul de Artă din Cluj m-a determinat să caut informații și să îmi aprofundez cunoștințele despre acest artist român absolut remarcabil, despre care știam prea puține lucruri și despre care nu mi s-a povestit niciodată nimic. Am aflat, precum îmi spunea și instinctul, că a fost un artist cerebral, preocupat de filosofie, cu o creație diversă în termeni de formule vizuale. Extrem de prolific, a abordat pictura, grafica, sculptura, instalația, body-art-ul, poezia, îmbrățișând și o carieră didactică la universități britanice de prestigiu: Chelsea School of Art (1975-1981) și Royal College of Art (1976-1986). Numit uneori de critică drept cel mai important artist român de la Constantin Brâncuși încoace, a reușit să exercite o influență asupra unor artiști internaționali, precum: Anthony Gormley, Anish Kapoor, Tony Cragg, Richard Deakon. A expus la Institutul de Artă Contemporană din Londra (1979), la Modern Art Oxford (1975), Serpentine Gallery (1987) și are lucrări în colecții publice precum Tate Britain, Victoria and Albert Museum, The Henry Moore Foundation, Scottish National Gallery of Modern Art  și  Muzeul Național de Artă al României.

Expoziția de la Muzeul de Artă din Cluj face parte dintr-o manifestare de amploare din România dedicată artistului, intitulată Paul Neagu. (R)evoluția formei care încheagă trei expoziții, vernisate aproape simultan, cu cele mai importante lucrări ale sale. La Galeria Jecza s-a deschis: Paul Neagu. Obiecte regenerative curatoriată de Horea Avram, cuprinzând o selecție de 39 de lucrări din colecțiile doctorului Sorin Costina, familiei Neagu și Ovidiu Șandor, respectiv la Muzeul de Artă din Timișoara: Paul Neagu. Opera ca o hermeneutică vizuală, curatoriată de Ileana Pintilie și reunind 63 de lucrări din colecțiile doctorului Sorin Costina și ale familiei Neagu.

Muchii infinite cuprinde 64 de lucrări ale colecției Mircea Pinte și include obiecte tactile din anii 1968-1970, compoziții abstracte în tehnică mixtă (cu referințe la teoria platonică a elementelor), lucrările de pictură Modern Energy Painting, seria grafică Antropocosmos cu reprezentări celulare ale corpului uman, sculpturile în lemn și metal Hyphen, New Hyphen, Starhead și seria din bronz Nouă stațiuni catalitice (Epagoge).

Criticul Mel Gooding afirma despre artist următoarele: “Neagu aparține unei tradiții în care artistul este deopotrivă explorator spiritual și filozof experimental, descoperitor și revelator de adevăruri prin acțiunea de a face, de a crea… Este o tradiție a artei secolului XX inițiată de Brâncuși (marele compatriot al lui Neagu) și Malevich.”

Acestea fiind punctate, mă voi opri la percepția mea vizavi de expoziție. Pentru mine orice lucrare de artă e primordial organică. O privesc din perspectiva unui artist plastic, neputându-mă detașa asemeni unui teoretician. Când am intrat în sălile de expoziție în Muzeul de Artă, am fost intrigată de ermetismul lucrărilor lui Neagu, provocându-mă să devorez pas cu pas fiecare lucrare, sală după sală. Mă minuna diversitatea formelor vizuale, a tehnicilor folosite și coerența cu care artistul corela obiecte tridimensionale cu lucrări/reprezentări ale acestora în diferite formule grafice sau picturale bidimensionale. Din punct de vedere curatorial, expoziția s-a dovedit a fi gândită foarte coerent și cu dialoguri spațiale pertinente între lucrări.

Seria grafică Antropocosmos m-a intrigat cel mai mult, fiind axată pe înfățișarea relațiilor corpului uman de la celulă până la integrarea sa la nivel universal în lume. Calitatea estetică a lucrărilor rezidă din simplitatea desenului și a coerenței integrării figurii umane în spațiul plastic, lăsând receptorul să descopere într-o manieră rafinată omul încriptat în cosmos. Celulele componente figurii umane alcătuiesc o rețea foarte bine închegată, în care dacă doar o piesă este înlăturată, asemeni efectului de domino – structura se dezintegrează. Artistul reușește să-și conceapă propriul cod de încifrare vizuală și conceptuală a universului, dând naștere unei lumi de forme și simboluri unică, îndrăznind să spun cu adevărat originală. Maniera în care Paul Neagu își concepe spațiul compozițional și armonia prin care forma stă în slujba ideii transformă opera artistului într-o enciclopedie magistral racordată din volume, culori și grafisme cu valențe filosofice.

Din punct de vedere plastic m-a impresionat seria Energy Paintings, percepută în contrast cu seria de desene Antropocosmos și sculpturi Hyphen. Picturile lui Neagu devin în viziunea mea un hibrid între cerul înstelat al lui Van Gogh pentru pensulație și lucrările lui Țuculescu pentru energia cromatică. E extrem de versatilă trecerea de la abordarea conceptuală a figurii umane în desen, fără prea multe calități estetice, la aceste picturi viscerale și încărcate de tensiune.

Un element central în expoziția Muchii infinite este Hyphen-ul (are forma unui dreptunghi sprijinit pe un tripod), descris de artist ca “arhetip al devenirii umane, pentru secolul 21, principiu simultan al conexiunii și diviziunii”. Motivul cratimei (hyphen), împreună cu sfera, constituie elementul pe care artistul l-a dezvoltat și reimaginat continuu pe parcursul a trei decenii. Curatorul Simona Nastac menționează că în percepția lui Neagu, cratima configurează punctul zero al desenului, iar sfera, gradul zero al sculpturii – acestea generând codul vizual al artistului și limbajul format din elementele de bază: dreptunghi, triunghi și cerc. Artistul a realizat pe parcursul existenței sale peste 80 de sculpturi Hyphen și o serie consistentă de desene și picturi cu teme inspirate din acestea, toate convergând în final înspre seria de sculpturi simbolice ale ansamblului Nouă Stațiuni Catalitice, concepute din variații ale setului de elemente anterior menționat: triunghi, dreptunghi, cerc și spirală. Sentimentul pe care acestea mi l-au oferit a fost că vizualizez corpuri provenite din spațiu – dintr-o altă dimensiune, cu un caracter ermetic și enigmatic.

Sculpturile lui Neagu pot fi caracterizate ca fiind minimaliste și chiar glaciale din punct de vedere formal, însă căutarea asiduă care se simte în spatele lor și a seriilor pe care acestea le încheagă revelează o preocupare de-a dreptul copleșitoare pentru idee ca generatoare de formă și viceversa. Atmosfera solemnă pe care obiectele artistului le degajă și intensitatea cu care acestea se propun vizual e aseamănătoare cu tipul de prezență al monolitul negru din Odiseea Spațială 2001 a regizorului Stanley Kubrick.

Starhead mi-a plăcut mai mult decât sculpturile derivate din Hyphen, însă asta doar datorită faptului că vibrez mai puternic la spectaculos decât la minimal. Cel puțin deocamdată. Foarte intens și purtător de sens dialogul vizual dintre obiectul tridimensional Starhead și desenul în pastel poziționat în oglindă. Neagu explorează volumul, spațiul în care acesta se configurează și rostul lui în toate formele de exprimare plastică. Nu a „înțepenit” niciodată doar într-un anumit tip de discurs artistic, munca sa fiind un cumul de căutări, interogări și răspunsuri. Aceeași formă o vedem transpusă în sculptură, ca entitate tridimensională plasată într-o galerie, apoi ca obiect (uneori chiar pictat) amplasat pe peretele sălii expoziționale și nu în ultimul rând transpusă în desen (în bidimensional).

Vizionând expoziția în întregime, nu am reușit să identific un „început” și un „sfârșit” clar, parcursul acesteia revelându-mi-se ca un traseu al cunoașterii prin imagine al unor idei despre lume, despre existență și despre condiția materiei în univers. Artistul, cu fiecare lucrare, mai adaugă câte o piesă la puzzle-ul de încriptare și în același timp descifrare a existenței umane atât din punct de vedere formal cât și spiritual. Acțiunile lui Paul Neagu sunt de a sonda lumea în care trăiește, de a o înțelege și de a o simți, ca mai apoi să o încifreze și să o ofere spre un nou tip de interogare privitorului, pornind de la microcosmos înspre macrocosmos.

Muchii infinite a fost la Muzeul de Artă din Cluj în perioada 29 noiembrie 2014 – 11 ianuarie 2015.