Mai 2007: Berlin – Potsdamer Platz, Germania

Îmi amintesc foarte bine cum am vrut să-mi încep introducerea cu fraza: „La Berlin, vara caniculară s-a consumat în luna mai.”^[1] Nu știu sigur de ce această frază s-a impus cu atâta importanță; poate că am urmărit doar un oarecare efect retoric. Ne-am răcorit cu o băutură și am vorbit despre Europa (de Est), granițe și experiența barocului contemporan, așa cum sunt abordate în Shoes for Europe / „Pantofi pentru Europa” (2001), Welcome to EU / „Bine ai venit în UE” (2006) și Baron’s Hill / „Dealul Baronului”(2006). Pe acesta din urmă îl văzusem de curând la Neue Nationalgallerie. Mi-aș fi dorit să fi văzut Shoes for Europe la Documenta 11 a lui Okwui Enwezor, dar la 19 ani nu aveam nici interesul, nici cunoștințele necesare despre arta contemporană. Îmi amintesc, de asemenea, cum, în urma discuției cu Pavel, m-am hotărât repede să-mi rezerv o excursie la Documenta 12, pentru a reveni cu fidelitate de atunci.

Citind din nou acest interviu acum, mă bucur să văd că a evoluat bine. Ceea ce a spus Pavel despre migrație, granițe, muncă (artistică sau de altă natură) și lumea artei este încă valabil. Dar rețin din acea discuție un detaliu pe care l-am uitat complet: chiar la început, Pavel mi-a povestit cum, în jurul anului 1999, când locuia între Olanda și Belgia, începuse să colecteze date de laborator despre creșterea anuală a nivelului apei, ceea ce indica faptul că planeta se încălzește.

Mă gândeam la încălzirea globală în 2007? Nu, nu chiar; totuși, am insistat să-mi încep introducerea spunând că în Berlin vara caniculară sosise mai devreme, în luna mai.

Noiembrie 2007: Paris – Centre Culturel Suisse, Franța

Vă amintiți de ‘Neue Europa’^[2]? Vă amintiți de perioada în care hibridismul cultural era la modă (printre intelectuali)? Și – tocmai aceasta este întrebarea – cine avea privilegiul de a se deplasa în acea Mittel Europa post-socialistă și post-imperială și de a o trăi ca „Noua Europă?” Mai degrabă, o mână de artiști și curatori făceau deja munca de deconstrucție a „Europei.” Pavel își făcea partea lui: vezi imaginile tulburătoare ale roților de tren și ale ecartamentelor de cale ferată de la granița dintre România și Moldova (Shoes for Europe, 2001); sau imaginile care documentează călătoria unui sac de rafie de la Chișinău până în Europa de Vest (Eurolines Catering or Homesick Cuisine / „Eurolines Catering sau Preparate de Dor de Casă”, 2006).

În acea noapte ploioasă din noiembrie, sacul de rafie a călătorit de la Chișinău la Paris^[3]. Sarmalele, vinul și plăcinte pe care părinții lui Pavel le-au pregătit cu dragoste aveau gust de acasă. În Artforum, Anthony Gardner scria cum lucrarea împletește „imagini […] pentru a sugera o dialectică fragilă a nomadismului și a localismului.”^[4]

Pavel Brăila, Pantofi pentru Europa, video, 2002

Septembrie 2010: Chișinău – Valea Morilor, Republica Moldova

În seara precedentă, Pavel a interpretat din nou Welcome to EU (2006), ștampilând pașapoartele moldovenești cu cele 12 stele de aur ale drapelului european. Spațiul era plin de viață și mi s-a părut că acolo era o vibrație culturală așa cum nu mai experimentasem în București. A fost pentru prima dată când am văzut spectacolul live. După-amiaza următoare, am convenit că voi scrie un text care să intre în catalogul Romanian Cultural Resolution^[5], iar Pavel mi-a arătat o primă schiță a lui Chișinău – City Difficult to Pronounce / „Chișinău – Un oraș greu de pronunțat” (2011). Mi-a amintit vag de ce îmi plăcuse Baron’s Hill – ceva legat de modul în care camera insistă asupra detaliilor – dar am înțeles că această lucrare este despre spațiu, memorie și pierdere. În timp ce o priveam, nu m-am putut abține să nu mă gândesc că, odată ce acest oraș va deveni mai ușor de pronunțat, ceva din energia extraordinară și pofta de viață pe care le-am trăit în acele zile se va pierde iremediabil.

Februarie 2011 – Universitatea Loughborough, Regatul Unit

„Rotire,” „zbor,” „accelerare” – ah, asta vine după un an de citit Deleuze și Guattari^[6]!  Acum sunt departe de acel loc: Revin asupra unor propoziții care rămân cu încăpățânare opace. Și totuși, se poate să nu fim de acord că „în imaginile sale, totul performează?” Nu pot să uit corpul lui Pavel târându-se și răsucindu-se pe podelele negre desenate cu cretă în Recalling Events / „Amintirea evenimentelor” (2001). Ar fi acesta ceva ce Deleuze și Guattari ar fi recunoscut ca fiind o „semiotică asignifiantă?” În 2007, Pavel mi-a povestit cum documenta 11 i-a vindecat sindromul impostorului (nu are o diplomă în Arte Plastice); dar chiar dacă nu a făcut-o, acum știu că lumea are nevoie de mai multă inginerie și de mai multă poezie.

Iunie 2014 – Sankt Petersburg, Muzeul Ermitaj, Rusia

În vara anului 2012, în Polonia și Ucraina a avut loc un turneu UEFA Euro, iar meciurile s-au jucat la Lviv, Kiev, Harkov și Donețk. În iarna anului 2014, au avut loc Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci, în Rusia: timp de ani de zile, până la 710.000 de metri cubi de zăpadă au fost depozitați la mare înălțime în munți pentru a împiedica climatul subtropical al zonei să împiedice un eveniment de anvergură mondială. În martie 2014, am urmărit transmisiuni în direct din Piața Maidan din Kiev și imagini de la procesiuni și ceremonii funerare publice. Între iunie și octombrie 2014, Manifesta 10 a ocupat Muzeul de Stat Ermitaj din Sankt Petersburg.

Am urmărit pe Youtube o înregistrare a performance-ului public al lui Pavel, Golden Snow of Sochi Olympics / „Zăpada de aur a Jocurilor Olimpice de la Soci”^[7]: 300 kg de zăpadă colectată de la Soci au fost descărcate din mașini Mercedes negre în Piața Palatului. În timp ce zăpada se topea și copiii începeau o bătaie cu bulgări de zăpadă, Pavel a observat: „Acum vedeți, noi nu vrem război, vrem distracție”^[8] (va continua la Atena).

Pavel Braila, Pictură la rece, performance, Manifesta 10, Piața Palatului, Muzeul Ermitaj, Sankt Petersburg, 2014.

Aprilie 2017: Atena – EMST, Grecia

Septembrie 2017: Kassel – Centrul orașului, Germania

Cu o așchie de soare în piept^[9] și transpirând la 28 °C, participam la o reuniune la Atena, unde Europa postbelică se întâlnea cu Noua Europă. Cred că această întâlnire a avut loc cu vreo 10-15 ani prea târziu. Trebuie să mărturisesc că am descoperit o oarecare frumusețe în decăderea tragică a documenta: existau deja zvonuri că aparatul birocratic german era pe punctul de a avea o cădere nervoasă la Atena. Urma să vedem în EMST borcanele de zăpadă de la Soci ale lui Pavel: 98 de borcane care să corespundă celor 98 de medalii olimpice, toate etichetate cu o grafică care să ne amintească faptul că la ceremonia de deschidere de la Soci un fulg de zăpadă (cel roșu) nu reușise să se metamorfozeze într-un cerc olimpic. „Când te uiți cu atenție la acest fulg de nea, cel roșu, este ca o rană de glonț însângerată asupra Ucrainei,” a spus Pavel. M-am întrebat dacă zăpada s-a topit deja la granița cu Grecia: poate că expedierea ei prin intermediul unui sac de rafie i-ar ușura călătoria?

Câteva luni mai târziu, am observat pentru prima dată că infrastructura germană nu mai este ceea ce a fost odată: trenul meu spre Kassel a întârziat foarte mult. Dar în cele din urmă am ajuns acolo. Pavel m-a întâmpinat și am fost foarte fericit să mă îmbarc pe Ship of Fools / „Corabia de proști” (2017), linia de autobuz public 16, pe jumătate scufundată în apa mării. În documenta daybook am scris despre „o lume în schimbare mediată de apa din Marea Egee.”^[10] Acum sunt obsedat de această imagine apocaliptică: un autobuz pe jumătate scufundat în apa din Marea Egee, căutând salvarea (dar unde?) în peisajul arzător al verii grecești. În 2023, Observatorul Național din Atena a concluzionat că, între 2017 și 2023, mai mult de 55.000 de hectare de teren au fost pârjolite – 23% din regiunea Attica.

Septembrie 2020: Londra – Acasă, Regatul Unit

Nu sunt prea multe de făcut în timpul unei pandemii. La televizor și pe YouTube, X Factor și Got Talent erau difuzate în reluare, dar m-am gândit că ar trebui să-l uităm pe Simon Cowell, pentru că DJ Benzo era cel mai bun! În anul 2100, un istoric cultural benjaminian va dezgropa BenzoKaraoke din adâncurile internetului și va argumenta cum că reprezintă un simptom al metamorfozei culturale: „Devenise ceva obligatoriu,” vor spune ei. „Din acel moment, toate filmele „rutiere” americane începeau cu un BenzoKaraoke!” Și vor continua: “Dar semnificația culturală a BenzoKaraoke poate fi înțeleasă doar ca imagine dialectică, în juxtapunere cu ceva precum Neue Deutsche Härte și piesa Benzin a celor de la Rammstein, lansată cu aproape un secol în urmă. Trebuie să extragem fluxul de date Insta-Talent al lui DJ Benzo din continuitatea sa istorică și să îl confruntăm cu aceste versuri ca act de vorbire performativ:

Willst du dich von etwas trennen,

Dann musst du es verbrennen.

Willst du es nie wieder sehen,

Lass es schwimmen in Benzin.’^[11]

Februarie 2024: Londra – Acasă, Regatul Unit

Buletinul climatic lunar al Serviciului Copernicus – Programul de observare a Pământului al Uniunii Europene – raportează că februarie 2024 a fost cea mai caldă lună februarie din 1940, când au fost consemnate pentru prima dată datele. Februarie a fost, de asemenea, a 9-a cea mai caldă lună consecutivă. „Temperatura medie globală a aerului la suprafață pentru luna februarie a fost de 13,54°C, cu 0,81°C peste media din 1991-2020 pentru luna februarie și cu 0,12°C mai caldă decât februarie 2016, când s-a înregistrat recordul precedent. Temperaturile la suprafața mării în regiunile extrapolare au atins o nouă valoare absolută record, de 21,09°C.”^[12] La Londra, Berlin, Atena, București, Chișinău, Kiev, Sankt Petersburg, precum și peste tot, vara caniculară este hotărâtă să vină mult, mult mai devreme.

Tradus de Camelia Diaconu

[1] Vlad Morariu și Pavel Brăila, „Petrack-ul vestic.” în: Idea, nr. 27, 2007, pg. 96-104.

[2] Vezi, de exemplu, The New Europe. Culture of Mixing and Politics of Representation. (Noua Europă. Cultura amestecului și politica de reprezentare.) Curatoriat de Marius Babias și Dan Perjovschi. Generalli Foundation: 20/1/2005- 24/4/2005. Disponibil la: https://foundation.generali.at/en/exhibitions/das-neue-europa-kultur-des-vermischens-und-politik-der-repraesentation/

[3] Vezi Europe en devenir. Partie II. Curatoriat de Marius Babias. Centre Culturel Suisse, Paris: 11/11/2007 – 30/12/2007. Disponibil la: https://ccsparis.com/en/events/l-europe-en-devenir/

[4] Anthony Gardner, “L’Europe en Devenir (Partie 2)” (Europa Viitorului [Partea 2]). În: ArtForum: Critics’ Pics, 2007 (online). Disponibil la: https://www.artforum.com/events/leurope-en-devenir-partie-2-europe-of-the-future-part-2-184715/

[5] Vlad Morariu (2011). ‘Pavel Brăila: Material Poetry.’ (Pavel Brăila: Poezie Materială) În Bojenoiu, A & A. Niculescu (ed.), Romanian Cultural Resolution, Hatje Kantz Verlag, pg. 113-121, ISBN 978-3-7757-2848-5

[6] Ibid.

[7] Manifesta 10, Program Public. Pavel Brăila. Golden Snow of Sochi. (Zăpada de aur de la Soci.) Disponibil la: https://www.youtube.com/watch?v=A2Hj_o0lq9s

[8]  Sally McGrane, ‘Allowed a Space in Russia for Criticism, Artists Have Fun With It.’ (Dacă în Rusia li s-a permis un spațiu pentru critică, artiștii se distrează cu ea.) În: The New York Times, 9 octombrie 2014. Disponibil la: https://www.nytimes.com/2014/10/10/world/europe/allowed-a-space-for-criticism-artists-in-russia-have-fun-with-it.html

[9] Pavel Brăila, Splinters of the Sun (Așchii de soare), realizat pentru prima dată într-o serie limitată pentru Pavilionul Moldovei la Milano, la World Expo 2015.

[10] Vlad Morariu, ‘Pavel Brăila.’ În documenta 14 Daybook, editat de Quinn Latimer și Adam Szymczyk. Disponibil și la: https://www.documenta14.de/en/publications/15730/documenta-14-daybook

[11] „Dacă vrei să te desparți de ceva/ atunci trebuie să îl incinerezi./ Dacă nu vrei să îl mai vezi niciodată/ lasă-l să înoate în benzină.” Rammstein, „Benzin,” Piesa nr. 1 de pe Rosenrot. Lansată la 28 octombrie 2005 de Universal Records.

[12] Copernicus, ‘Monthly Climate Bulletin’  (Buletinul climatic lunar) publicat la data de 8 Martie 2024. Disponibil la: https://climate.copernicus.eu/warmest-february-record-9th-consecutive-warmest-month#:~:text=February%202024%20was%20the%20warmest,Climate%20Change%20Service%20(C3S).