În perioada 26 iunie-13 iulie 2025, în Cluj-Napoca a avut loc Praxis! Emergent Curators’ Days, un eveniment curatorial de amploare, inițiat de istoricul de artă și curatorul Bogdan Iacob, organizat de Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (prin Departamentul de Discipline Teoretice din cadrul universității) și susținut de Asociația Departamentul Creativ. Praxis! Emergent Curators’ Days s-a desfășurat în cadrul a 10 instituții/spații de artă din oraș, oferind o platformă de promovare și experiment pentru 12 tineri curatori și 31 de artiști, a căror practică curatorială și artistică gravitează în jurul explorării interdisciplinarității în arta contemporană. Implicarea Facultății de Teatru și Film a Universității „Babeș-Bolyai” a potențat evenimentul, prin participarea absolvenților promoției 2025 ai specializării Digital Interactive Arts. Această prezență subliniază faptul că noile generații de artiști, formate în domenii emergente la intersecția dintre artă și tehnologie, contribuie direct la nuanțarea practicilor curatoriale și la deschiderea scenei culturale locale către proiecte new media complexe.

În ultimii ani, Clujul se afirmă tot mai clar ca un centru relevant pentru formarea curatorială, proces susținut în mod direct de existența programului de master Practici Curatoriale Contemporane, derulat de Departamentul de Discipline Teoretice al Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Importanța acestui program nu se reflectă doar la nivel teoretic sau academic, ci are și o dimensiune aplicată, fapt demonstrat de ediția inaugurală a Praxis!, unde toate expozițiile au fost curatoriate de 12 absolvenți ai masteratului (promoțiile 2020–2025), sub coordonarea curatorului general Bogdan Iacob. Această implicare confirmă atât calitatea pregătirii oferite de program, cât și rolul său esențial în consolidarea Clujului ca un reper de referință pentru practica curatorială contemporană. Praxis! Emergent Curators’ Days nu se dorește a fi doar un eveniment punctual, ci urmărește să se impună ca o manifestare anuală, menită să creeze continuitate și vizibilitate pentru scena curatorială emergentă. Pe termen scurt, aceasta se concentrează pe tinerii curatori români, urmând ca în anii următori să devină o platformă deschisă și curatorilor internaționali. Prin această periodicitate, proiectul capătă forța unei platforme dedicate, care le oferă tinerilor curatori nu doar un spațiu de exprimare artistică, ci și o oportunitate reală de afirmare profesională, consolidându-le prezența în circuitul cultural contemporan.

La prima ediție au participat tinerii curatori: Xenia Tinca, Adriana Bicăzan, Andreea Goța, Daria Corlățan, Andra Handaric, Gabriela Moldovan, Diana Molnos, Kassandra Catrinescu, Miruna Drăgușanu, Marga Baciu, Maria Rusu și Matei Straia, elaborând proiecte expoziționale în colaborare cu 31 de artiști în spații precum Galeria Casa Matei a UAD, Centrul de Interes @Casa Hintz, Galeria Relicvar, Biju Gallery, MATCA artspace, Galeria Cosmic House, Meron Gallery, Camera, Vault One Gallery și White Cuib.

Praxis! Emergent Curators’ Days s-a conturat ca un eveniment ambițios atât ca miză (de amploarea unui festival), cât și ca formulă vizuală, cu multiple locații diferite ca specific, care au devenit puncte de pornire in-situ pentru proiectele expoziționale prezentate. Majoritatea expozițiilor s-au cristalizat ca demersuri curatoriale bine închegate, demonstrând o versatilitate în asocierea mediilor vizuale și în relaționarea formală și conceptuală a lucrărilor în spațiu. Un numitor comun pe care l-am identificat și care mi s-a părut remarcabil ca fir roșu între proiecte – este capacitatea lor de subordonare a spațiilor în contextul evenimentului Praxis! luat per ansamblu. De exemplu, o galerie care are și o miză comercială precum Biju Gallery a devenit un spațiu de receptare intim pentru o expoziție numită „All is gone, and it all lingers” (artiste: Oana Cervinschi și Ingrid Dan, curatoare Xenia Tinca) care nu avea un caracter în mod necesar comercial, dar care, prin picturile Oanei Cervinschi, putea cumula la un nivel secundar și această caracteristică. Nu a existat o disonanță între specificul spațiului per se și proiectul curatorial expus, ci din contră, acesta din urmă a potențat o fațetă pe care galeria o poate arăta ocazional publicului. La fel am simțit și în cazul proiectului „art/if/acts. Praxis and Liminal Territories” elaborat în Meron Gallery și curatoriat de Andra Handaric, care a prezentat o claviatură complexă de demersuri artistice experimentale pe care, într-un mod previzibil, le vizualizam într-un spațiu clinic de tip kunsthalle, dar care au fost armonizate atât de bine între ele și în relație cu spațiul de la Meron, încât nici nu mi le mai puteam imagina în altă locație. Lucrările artiștilor Olah Gyarfas, Taisia Corbuț, Irina Marinescu, Norbert Filep, Bandi David Daniel, Maria Brîneț, Radu Abraham, Sorina Cotea s-au constituit ca explorări în sculptură, grafică, instalație, obiect, oscilând între artefact funcțional și operă de artă, între funcție și afect, între gest și narațiune.

Unul dintre proiectele mele preferate din cadrul Praxis! a fost „Low-Key Epiphany”, un duo show Taisia Corbuț și Diana Popuț, curatoriat de Miruna Drăgușanu la Relicvar și construit sub forma unui dialog în cheie minimalistă, ce devine progresiv pentru receptor o revelație tăcută, cu caracter introspectiv. „Low-Key Epiphany” s-a impus ca o expoziție coerentă, spectaculoasă și subtilă totodată, ce a dezvăluit două demersuri artistice care gravitează estetic și conceptual în jurul fragilului, a perisabilului și a complexității organicului în lucrări cu caracter tridimensional.  Relicvar a constituit o variantă ideală de expunere pentru acest proiect, fiind un spațiu similar cu cel de tip white cube, dar mai „cald” ca atmosferă.

Un proiect curatorial interdisciplinar bine închegat a fost și „A Song Used to Lull a Child to Sleep”, prezentat la MATCA artspace și realizat de SLPOVR Collective – format din Daria Corlățan, Andreea Goța și Maria Rusu, prezentând lucrările artiștilor: Lucian Barbu, Lorena Buta, Vlad Cocieru, George Crîngașu, Cătălina Milea, Katarzyna Wyszkowska. Pornind de la simbolistica cântecului de leagăn – gest de îngrijire, dar și de control – expoziția investighează spațiul intermediar dintre starea de veghe și vis, acolo unde siguranța și liniștea sunt simultan promise și chestionate. Somnul este abordat nu ca o întrerupere pasivă a vieții cotidiene, ci ca un teren activ, unde corpul și mintea își negociază vulnerabilitatea, căutând refugiu și totodată formulând o rezistență tăcută față de realitatea opresivă. Într-un context socio-cultural dominat de productivitate accelerată și tehnologie invazivă, experiența somnului devine din ce în ce mai fragmentată și precarizată. Astfel, expoziția subliniază urgența regândirii spațiilor de intimitate și protecție, ca forme de contrapondere la dinamica unei lumi hiperconectate și solicitante. „A Song Used to Lull a Child to Sleep” s-a constituit ca o regie spațială într-un binecunoscut artist-run space clujean, cuprinzând mai multe medii vizuale: pictură, video, desen, instalație, obiect și afirmându-se drept un exemplu pozitiv de panotare ce ilustrează principiul less is more.

Un proiect spectaculos de new media a fost „Our Digital Anthology” de la Centrul de Interes @Casa Hintz, curatoriat de Gabriela Moldovan, ce a reunit instalațiile digitale ale studenților programului Digital Interactive Arts din cadrul Facultății de Teatru și Film, Departamentul Cinema, Film și Media: Geiger Eduard, Gabi Jilav, Gyori Matyas, Flaviu Coman, Ciprian Nechita și Laura Seucan. O calitate a acestei expoziții a fost dinamismul ei, marcat de caracterul puternic imersiv al instalațiilor prezentate. „Our Digital Anthology” a propus un cadru de reflecție critică asupra modului în care tehnologia modelează relația cu propriul corp și cu dimensiunile multiple ale sinelui. Expoziția a propus corpul nu doar ca prezență fizică, ci ca punct de plecare pentru o reconectare autentică – trăită, resimțită și împărtășită. Într-un context dominat de mediere digitală și hiperconectivitate, expoziția a formulat o întrebare esențială și totodată a lansat o provocare receptorilor: cum putem regăsi, prin intermediul tehnologiei însăși, o apropiere mai profundă de noi înșine și de ceilalți?

La Galeria Cosmic House au avut loc două expoziții de tip duo show în cadrul Praxis!, care au problematizat relația dintre prezență și absență: „Out of Reach”, artiști: Alexandra Mocan, Sașa Bandi – curator Maria Rusu și „I Lived Less Than I Remember”, artiști: Teodor Buruiană, David Farcaș – curator Marga Baciu. „Out of Reach” s-a conturat ca o expoziție-experiment ce a cuprins lucrări mixed media, piese sculpturale și ready-made panotate sub forma unor instalații intense și dark ca atmosferă, care închegau două demersuri artistice coerente, ce deveneau complementare în cadrul proiectului curatorial. Expoziția a problematizat modul în care intimitatea se fragilizează și se degradează atunci când conexiunile se suspendă, iar relațiile devin inaccesibile. Prin recurs la o estetică a reziduurilor și a urmelor afective, artiștii nu doar vizualizează absența, ci o transformă într-un instrument critic de reflecție asupra identităților vulnerabile, supuse uitării.

„I Lived Less Than I Remember” a prezentat în schimb două practici artistice contrastante, pe care nu le-am perceput ca fiind complementare: Teodor Buruiană lucrează cu piese tridimensionale figurative care compun instalații luminoase plasate într-o atmosferă dramatică de clarobscur, iar David Farcaș operează cu mediul pictural, creând compoziții rafinate ce gravitează mai mult în jurul peisajului și a naturii statice. Numitorul comun însă între cele două demersuri a fost preocuparea pentru texturi, materialități, senzorial. „I Lived Less Than I Remember”, din punct de vedere conceptual, a propus o reflecție asupra fragilității memoriei și asupra modului în care vizibilul și invizibilul se întrepătrund în procesul de constituire a identității și a experienței.

Galeria Vault One a găzduit expoziția „As Above, So Below”, a artiștilor Sergiu Ujvarosi și Mihai Ciplea, curatoriată de Adriana Bicăzan. L-am perceput ca fiind un proiect „curat”, inteligent panotat, cu asocieri formale subtile și o provocare de a percepe materia și organicul prin interpretări seriale. Sergiu Ujvarosi abordează materialitatea și forma printr-o lentilă aproape arheologică, colectând cranii de animale, oase și relicve. Lucrările sale se constituie din sculpturi din fier turnate direct în matrițe în pământ, în care amprentele materiei animale ghidează modelarea materialului brut. Mihai Ciplea folosește mediul intim al pastelului uscat pe hârtie, iar printr-un proces repetat de construcție și deconstrucție, desenele dizolvă originea, invitând privitorul să participe activ la reconstrucția sensului imaginii.

O expoziție foarte bună a fost „When Breaths Break” de la White Cuib, a artistului Emilian Mocanu și curatoriată de Diana Molnos. Spațiul a fost gândit ca o instalație unitară, minimalistă estetic, iar conceptul curatorial a conferit un sens de citire incisiv și profund pieselor versatile concepute de artist: „Între speranță și dezamăgire, între dorința de a fi văzut și frica de a nu fi înțeles, se naște o tensiune pe care mulți artiști o cunosc. În lumea artei de azi, vizibilitatea a devenit o regulă nescrisă: dacă nu ești prezent, nu exiști. Dar această prezență vine cu un preț. Ea cere conformare, adaptare la un sistem care funcționează prin selecție, excludere și judecată rapidă. O lucrare de artă nu mai este, adesea, întâlnită cu răbdare, ci evaluată prin criterii exterioare. Ceea ce a pornit dintr-o nevoie: de a comunica, de a exprima o experiență, o neliniște, o căutare, poate ajunge să fie redus la o simplă imagine. Sinceritatea nu mai primează și nu mai este suficientă, devine un plan.” Expoziția propune astfel o reflecție asupra vulnerabilității expunerii și asupra fragilității legăturii dintre aparență și esență, un cadru viu de chestionare a unor realități inevitabile.

Un alt solo show expus într-un artist-run space (Camera) a fost „Idiosyncratic Mnemosyne” a artistului Mihai Nuțu, curatoriat de Kassandra Catrinescu. Expoziția a propus o cartografiere a memoriei, în care colajul devine un instrument de reconfigurare a trecutului. Inspirate de conceptul de memorie culturală warburgiană, lucrările s-au configurat sub forma unor „altare” personale, în care istoria nu este relatată, ci combinată intuitiv, fragmentată și resemnificată. Supraviețuirea imaginilor, în acest context, nu a fost determinată de veridicitatea lor istorică, ci de intensitatea lor afectivă. Fiecare colaj s-a constituit astfel asemeni unei operațiuni mnemonice, în care artistul devine păstrător al afectelor uitate și arhitect al unui sens construit din ruine vizuale.

Proiectul „The Symmetry of Impossible Mediation” elaborat la Galeria Casa Matei și curatoriat de Matei Straia a cuprins lucrările artiștilor Teodor Graur și Andreea Grigoraș. Demersurile acestora, materializate în tehnici new media si panotate sub forma unor instalații, dezvăluie corpul adus în prim-plan nu doar ca formă, ci ca purtător al timpului, al traumei, al tehnologiei și al limbajului afectiv. Acesta devine un teritoriu al negocierii: un loc de întâlnire între biologia comună și istoriile individuale, între vizibil și invizibil. Din punct de vedere conceptual, proiectul curatorial a problematizat medierea dintre generații, care nu se realizează prin rezolvarea diferențelor, ci prin acceptarea lor ca punct de plecare. Nu este vorba despre armonie, ci despre coabitare – despre construirea unui spațiu comun în care diferențele pot exista fără a fi anulate.

Prima ediție a Praxis! Emergent Curators’ Days, coordonată de curatorul general Bogdan Iacob, a confirmat faptul că scena artistică clujeană rămâne un spațiu fertil pentru experiment și dialog între generații, evenimentul cumulând astfel un statut de laborator pentru practici curatoriale prezente și viitoare. Miza acestui proiect este ambițioasă și vine în întâmpinarea unor carențe sistemice, prin recunoașterea, consolidarea și valorificarea importanței curatorului ca operator cultural, stabilind totodată niște standarde profesionale în procesul educațional și nu numai. Accesibilizarea spațiilor expoziționale pentru tinerii curatori prin intermediul colaborărilor instituționale reprezintă un pas esențial în sprijinirea formării și afirmării noii generații, creând premisele unei scene artistice cu adevărat dinamice. Astfel, evenimente ca Praxis! provoacă emulație, entuziasm și conectează profesioniști pentru a evolua împreună într-un context aflat mereu în schimbare.