Complexul Muzeal Arad este o colecție de spații cu organizare instituțională heterotopică, format din: Secția Arheologie – Istorie, aflată la etajul al doilea al Palatului Cultural, secția de Științe ale Naturii (tot acolo, intrarea dinspre parc; imediat alături kinema ikon are un birou și arhiva), Muzeul de Artă la etajul doi al unei clădiri care mai adaposteste și Biblioteca Județeană, Muzeul Orașului Lipova, Muzeul I. Slavici și E. Monția (găzduit de Castelul Bohus), Muzeul Viei și Vinului Miniș și Muzeul scriitorului Adam Müller Guttenbrunn.

Muzeul de Artă este un etaj-vagon, cu săli succesive în care sunt puse laolaltă fragmente de colecții ce reconstituie diacronic puncte din istoria artistică locală în intervalul secolelor XVIII-XX, încheindu-se cu Wunderkammer, proiect expozițional de auto-arhivare al kinema ikon și urmate de un white cube destinat evenimentelor temporare.

R.A.M. relistează aceste săli punctând și intercalând expoziția permanentă cu obiecte varia media de acum, pornind de la teza vederii hyperfotografice care amplifică sau atrofiază ceea ce deja există în spațiu. Festivalul funcționează aditiv, e compus din câteva straturi suprapuse (fotoforme dinamice – instalații și fotografie, ]hiatus[ – o ediție din seria Salon Video, proiecte media art http și atelierul teoretic Towards The Newly Untitled — tehnici mixte și estetici combinatorice) care vin să se așeze peste stratul permanent al muzeului.

Cred că mi-a povestit cineva, nu sunt sigură, poate am auzit asta despre în cu totul altă parte, că o bună porțiune din colecția de bază a fostei Pinacoteci înființate în 1913 a ajuns să fie retrocedată și Muzeul de Artă a recompus din multiple surse o colecție de obiecte culturale care s-au regăsit astfel laolaltă parțial din întâmplare. Istorie care accentuează absențele, cu importanță autogenerată, expoziția permanentă redeschisă în 2013 subliniază filiațiile locale și ascunde bine panica și fragilitatea întâmplătorului.

Traversănd R.A.M, îmi sunt constante sub priviri cele două straturi ce se oglindesc reciproc: lucrările de acum, instalate temporar, cele mai multe pivotând într-un regim de slow media care le face aproape ca picturile, și obiectele care sunt la ele acasă, cărora nu le cunosc relaționările și istoriile particulare (portrete, peisaje, totul începe să îmi devină familiar din anii 70 încoace odată cu istoricul kinema ikon) și pe care, prin prisma a ceea ce îmi amintesc sau doar îmi imaginez că știu despre muzeu, le unesc în fundal ca manifestare a randomly accessed memory.

Complexul Muzeal este și numele unei expoziții importante pentru arta românească recentă, realizate în 1996 de Judit Angel în exact acest spațiu-vagon pornind de la un asemănător principiu al simetriei, unde două seturi de artiști (cetățeni români și austrieci) răspundeau critic într-o parte a muzeului colecției expuse în cealaltă parte. Fragmentele complexului, risipite în centrul de inspirație imperială al Aradului și în localități vecine, marcau geografia simbolică a orașului de graniță între Est și Occident, într-un timp în care Europa se oprea dincoace de Austria și artiștii voiau în muzeu și voiau în Europa.

Acum arhiva foto a muzeului 1985-2014 este așezată de Florin Hornoiu pe o masă la intrarea în sala 1 a colecției permanente. Poți căuta prin marea de fotografii printate la fotolab și monitoriza amplasările întâmplătoare ale oamenilor la vernisaje, de-a lungul timpului, permutările de figuri dintre o imagine și alta. Cu simplitate ele adaugă straturilor conotația lor fundamentală, a constantei activități specifice, sunt o arhivă fără muzeu dar despre muzeografie. Când Hal Foster scrie despre arhiva fără muzeu în 1996, întrebându-se Might visual culture rely on techniques of information to transform a wide range of mediums into a system of image-text – a database of digital terms, an archive without museums?, se referă la relația dintre memorie activată și construită obiectual în spațiul real al muzeului și rescrierea acesteia în hipertext. Abia acum, pe site-ul festivalului media art, revăd tablourile și celelalte obiecte din colecția permanentă la capitolul participanți și îmi revin în minte, fantomatic, anumite localizări, parcă. Și nu mă pot despărți de senzația că, plimbându-mă prin R.A.M. am participat la migrarea fizică în hipertext a muzeului vechi, în timp ce doamnele de la supraveghere anticipau deja defectarea primului DVD.  

R.A.M. Media Art Festival și expoziție la Muzeul de Artă din Arad, în perioada 17 octombrie – 14 noiembrie 2014.