Unul dintre cele mai interesante proiecte multimedia ale anului 2023, „Desktop Studies”, a presupus atât realizarea unei expoziții la Galeria CAV (4-30 noiembrie, curatoare Gabriela Mateescu) cât și a unui pavilion online încadrat în programul cunoscutei bienale The Wrong Biennale 2023 (1 noiembrie 2023 – 1 martie 2024, de design-ul și buna funcționare a pavilionului găzduit de newart.city s-a ocupat taietzel ticalos). Cei 14 artiști selectați au abordat în principal animația digitală și relitatea virtuală (VR): Cezar Mocan, Vitaly Yankovy, Claudia Brăileanu, Flaviu Rogojan, Diana Gheorghiu, Herne Hiili, iar o parte din aceștia au realizat extensii ale lucrărilor digitale în mediul fizic, fie că a fost vorba despre instalații (Anastasia Manole, Maria Băcilă) ori de obiecte printate 3D – Antonia Corduneanu, Dragoș Dogioiu, Datejuice, 3Delusional, Nicoleta Mureș, Marta Mattioli. Cu o contribuție semnificativă din partea curatoarei Gabriela Mateescu, expoziția de la CAV a pus în scenă un ansamblu impresionant și dinamic atât prin varietatea de teme abordate, cât și prin coerența în ansamblu a dispunerii lucrărilor.
Un scurt periplu poate începe cu proiectul Stereoscopic Landscape Painting al Claudiei Brăileanu, un interesant exemplu de pictură augmentată tehnologic cu ajutorul realității virtuale. Prin separarea pânzei de constrângerile sale fizice și de materialitatea inerentă, artista deschide o dimensiune paralelă vizibilă doar prin bucăți fantomatice de pictură. Utilizând dispozitivele de control ale căștii de realitate virtuală pentru a interacționa cu mediul, spectatorii pot reconfigura o fereastră dinamică într-un peisaj scanat 3D. Pictura devine dinamică, atotcuprinzătoare și, cel mai important, asamblată în moduri diferite de către fiecare privitor. În acest fel, am putea spune că artista se opune restrângerii imaginii în granițe statice, un punct de vedere împărtășit de altfel și de cunoscutul regizor Alejandro Inarritu, care odată cu lansarea propriei instalații VR, Carne y Arena (Festivalul Cannes, 2017), invocă „disoluția dictaturii încadrării”.
O perspectivă similară poate fi observată în lucrarea Latent News (Dragoș Dogioiu), în care utilizatorul este plasat în interiorul unei reprezentări a așa numitului spațiu latent caracteristic modelelor de inteligență artificială, spațiu virtual al posibilității ce însumează imaginile corespunzătoare unei interogări (prompts) adresate AI-ului. Pornind de la un număr de imagini reale din Telejurnalul TVR1, lucrarea chestionează modul în care inteligența artificială interpretează știri sub format tele-text, acestea fiind apoi transformate în imagini bidimensionale printre care utilizatorul se poate deplasa.
Una dintre cele mai percutante lucrări este instalația Different Stages of Beautification de Anastasia Manole, panotată chiar la intrarea expoziției într-un spațiu verde intens, paralelipipedic. Aici, artista pune sub semnul întrebării prejudecățile inerente programelor de manipulare a imaginilor cu inteligență artificială. Cuprinzând două videoclipuri, instalația demonstrează că seturile de imagini folosite pentru antrenarea inteligențelor artificiale generative sunt dominate de modele idealizate de frumusețe, în care imaginea unui subiect se încadrează în ceea ce mass-media consideră a fi un canon. Al doilea video explorează în mod direct acest aspect, prin figura îmbrăcată în greenscreen ce invita privitorul să considere infinitatea de posibile imagini virtuale ce pot interveni peste corpul inițial.
TikTok Nightmares se dezvăluie ca o explorare a ritualului nocturn al artistei Datejuice, o oră de scroll pe social media înainte de culcare ce estompează limitele dintre lumea fizică și cea digitală. Animația expune infiltrarea perfidă a dependenței de conținut, asemenea unor particule fine de microplastic digital ce se infiltrează în subconștient și poluează marea de neurotransmițători. Fiecare suprafață a scenei de vis devine o regiune pentru expunerea conținutului de scurtă durată, de la piese de mobilier la pereți, ilustrând supraîncărcarea senzorială provocată de sunete puternice și imagini intermitente, ce se introduc forțat în cursa pentru atenția utilizatorilor.
Rezistența gândacilor de bucătărie în medii oricât de nefavorabile este recontextualizată de Nicoleta Mureș în lucrarea Urban Dreams, Coffee Cup Schemes, în care până și umilul artropod devine exploatat într-o cursa acerbă a productivității alimentată de cofeină. Departe de a fi captiv în pasajele ascunse din spatele obiectelor de mobilier și în colțurile întunecate ale locuințelor umane, hibridul gândac-om este de bună voie capturat în rețeaua de celule a unei foi de calcul, fiind încurajat să meargă dincolo de figuri totemice care întruchipează presiunea constantă a unei munci alienante.
Experiențele personale se îmbină cu estetica queer a internetului în animația I had this dream again! de 3Delusional. Imaginea stereotipă a unor oameni din mediul rural ce vorbesc pe prispa unei case este înlocuită de un set de personaje colorate, înghețate în timp ca și cum ar fi în mijlocul unei conversații, în vreme ce camera virtuală se apropie de un glob de cristal ce destăinuie un viitor posibil. Prin integrarea sa în colecția monolitică de date găzduite pe internet, lucrarea pune sub semnul întrebării conservarea amintirilor personale. În viitor, animația ar putea deveni, fără voia ei, parte a unui set de date folosit pentru a antrena modele de inteligență artificială, sau ar putea rămâne lipsită de context, orfană, așa cum se întâmplă astăzi cu multe imagini produse acum zeci de ani, a căror origine este imposibil de urmărit.
Welcome to My Page, I Hope You Have Fun: Being a Girl Online! invită publicul să pătrundă într-o narațiune digitală care se desfășoară pe fondul unor peisaje spirituale în continuă schimbare. Într-o epocă marcată de destrămarea instituțiilor consacrate, internetul apare ca o cale proeminentă de explorare spirituală, antrenată de un număr mare de comunități cu utilizatori mai mult sau mai puțin anonimi și detașați de dogmele restrictive ale trecutului. Prin site-ul web interactiv cât și prin instalația cu un pat alb, prezentă în galerie, Maria Băcilă construiește o spiritualitate dinamică a izolării.
Tema spiritualității și a experienței religioase este continuată de Antonia Corduneanu, care explorează ambivalența simbolului șarpelui, cu pielea sa în schimbare perpetuă, în lucrarea Forgive me Father, for I have seen. Fie că este vorba de șarpele digital ori de cel imprimat 3D, schimbarea marchează învelișul exterior ce trece de la sticla transparentă și metalul reflectiv al domeniului digital, la solzii de plastic ai șarpelui imprimat 3D, încolăcit în jurul fructului interzis.
Nu în cele din urmă, Cezar Mocan chestionează normele de interacțiune cu programele de calculator prin animația Human Interface Guidelines (Metaphor), pornită de la un set de astfel de reguli publicat de Apple în 1987. Video-ul, prezentat pe două canale, dezasamblează funcționarea convențională a desktop-ului, ordonat și gândit pentru o interacțiune cât mai intuitivă. Un fundal de desktop ce prezintă un peisaj static este deconstruit în părți componente, ce încep să se rotească asemenea acelor unui ceasornic ori a unui simbol de încărcare. Pusă în mișcare, flora din peisaj amestecă un număr de dosare ce provin dintr-o sursă necunoscută, acumulandu-se în număr tot mai mare pe măsură ce note discordante împreună cu sunetele unui computer pot fi auzite în fundal.
Toate aceste demersuri se înscriu într-o serie amplă de acțiuni și evenimente culturale dezvoltate sub egida spamindex de peste 7 ani. Complexitatea realizării tehnologice, racordarea tematică la mediul internațional, colaborările cu artiști din toate centrele culturale ale țării, inclusiv cu legendarul grup kinema ikon, ne determină a clasa spamindex printre cele mai importante inițiative new media din țară.
POSTAT DE
Dragoș Dogioiu
Bio ro: Dogioiu Dragoș-Ion este un artist New-Media interesat de mediul XR și animație, în prezent activ în București. Fiind membru al grupului Kinema Ikon, a colaborat cu aceștia la un număr ...
Comentariile sunt închise.