Constelația intereselor lui Janek Simon: perspective postcoloniale ale unei Polonii omniprezente și absente pe o scală de la economie și istorie până la dispozitive de ultimă oră, imprimare 3D și inteligență artificială cu declanșare improvizată, totul expus până la data de 19 mai la Centrul pentru artă contemporană U-jazdowski Castle, încadrată și discutată de Joanna Warsza.

Janek e un artist plastic ce lucrează cu instalații, video, obiecte. A studiat sociologia și mai apoi psihologia la Universitatea Jagiellonă, acolo unde și-a și petrecut majoritatea vieții: Cracovia. El salvează și reutilizează obiecte altfel decât le era intenția, un adevărat călător în timp pentru oricine a văzut cu ochii săi, de pildă, utilizarea ambalajelor ca elemente de decor pe vremea socialismului aplicat. Janek construiește unelte sau obiecte jucăușe la granița dintre primordial și complex. În spatele acestui lucru se ascunde un proces de decizie estetică conștientă.

În interiorul castelului se află 8 spații separate cu 8 nume diferite ce cuprind rafturi ale memoriei, neliniștea cronologică a curiozităților artistului din ultimii 15 ani, sau de o viață întreagă. Acestea sunt: Camera Synthetic Folklore cu modele ale primelor și celor mai recente lucrări ale sale; The Sea, care conține obiecte găsite, știri, reviste, instituții culturale reale sau fictive; Nollywood Ashes, care plasează, cumva, industria nigeriană de film în context polon; Alaba Internatinal despre „industria” de e-waste din Lagos; 1985 cu o amnezie de vis umed pop-cultural, un AI făcut să învețe despre ce înseamnă proveniența; Poland Budget, o cameră a esteticii de diagramă cu o pâine-robot; Production of things at home, o cameră dedicată unor tipuri noi de măsurători și semnificației tehnologiei în visele cibernetice ale Californiei anilor ’80; Huaqiangbei Commercial Street, un fel de ambasadă imaginară pentru producția tehnologică în China de azi.

Janek construiește într-un limbaj și estetică proprii obiectele care ar popula lumea dacă lumea ar fi a celor curioși. Dacă ar trebui să ofer o descriere a lucrărilor lui Janek, aș spune că am identificat un efect umoristic comun, o cantitate atrăgătoare de controversă și de îndemânare dezvoltată acasă ale unui internet care a murit odată cu rețelele sociale, precum și creierelor pe baza cărora acestea funcționează. Ceea ce este prezent în opera lui Janek este prezent și în el și în discursul său – un fel de pozitivism jucăuș.

Câteva lucrări din expoziție au fost expuse la SAVVY Contemporary din Berlin în 2017 în cadrul evenimentului Everything is Getting Better: Unknown Knowns of Polish (Post)Colonialism, curatoriat de Joanna Warsza, cu lucrări de Agnieszka Polska, Oleksiy Radynski, Zorka Wollny, The Club of Polish Losers și alți artiști. Expoziția din Berlin merită amintită deoarece a explorat teme rezonante, colonialiste și postcolonialiste, în contextul pompozității dreptei politice de azi. Unul dintre punctele de plecare a fost formarea Ligii Maritime și Coloniale, o organizație nonguvernamentală stabilită în anii 1930, care a făcut lobby pentru o Polonie colonialistă, ceea ce a rămas doar un vis, unul care ne-a rămas printr-o revistă populară – Morze. Liga a militat pentru obținerea de teritoriu, avantaje sau soldați, precum și alte idei exagerate. Numere din Morze, reînviată astăzi de către aceeași Ligă sub un alt nume, au fost expuse în ambele expoziții, în care se manifestă un limbaj vizual și verbal al alterizării, asemănător cu modul în care comunicăm azi.

Următoarele însemnări conțin o reorganizare imaginară a retrospectivei pe mai multele semnificații ale cuvântului „spațiu” în opera lui Janek, atât cea prezentă în expoziție cât și în afara ei. Ideile sunt rezultatul conversațiilor și înregistrărilor făcute atât cu prilejul vizitei mele în Varșovia din acest an, cât și în cadrul expoziției din Berlin din 2017.

Spațiul gol

Synthetic Folklore e o retrospectivă într-o instituție publică din Varșovia. Luând o pauză de la tururi ghidate, Janek îmi povestește la o cafea despre scena locală, despre putere, cenzură, vânzarea de artă, despre public și dificultățile în a găsii mijloace și medii care chiar să aibă un impact politic în societate.

Se întâmplă oare ca stilul polemic curajos al artiștilor din anii 2000 să fie înlocuit acum de curajul teatrului politic, unde cenzura se practică deschis (de exemplu cum directorii de teatru sunt concediați)? Creșterea economică constantă ar putea fi cauza lipsei de luptă politică la nivel național. Între teatru și artă conceptuală, artei fiindu-i imputată responsabilitatea de a ridica probleme, se dă verdictul: scena artei polone este în criză. „Scena de artă din Varșovia chiar are nevoie de genul ăsta de energie – spații organizate de artiști. Sectorul instituțiilor publice e ok iar sectorul galeriilor comerciale o duce chiar bine”, spune Janek. Însă lipsa unor spații proprii induce un sentiment de letargie în colectivul de artiști poloni care lucrează în mare parte din străinătate.

Problema impactului artei în societate, a schimbării, este încă într-o manieră jucăușă, una dintre preocupările principale ale artistului, ocupă o parte importantă în practica sa. Vorbind de schimbare, proiectul său Golde Poldex, pe care l-a făcut în Cracovia timp de 4 ani cu prietenii săi (Jan Sowa, Kuba de Barbaro și Agnieszka Klepacka) a fost o încercare de a dezvolta noi modele de spații organizate de artiști, model care nu depinde nici de finanțare nici de galeriile comerciale. Goldex Poldex a experimentat cu bugete: bitcoin, bugete de expoziție jucate la loto, finanțarea unui unui proiect din profitul vânzării de țigări polone pe stradă în Berlin și alte idei. E greu să deschizi un astfel de spațiu în Varșovia, într-o perioadă în care ne gândim la condiții economice și politici culturale. Insistând pe ideea de schimbare când vine vorba de soluții pentru stabilirea contactului cu publicul, Janek mi-a povestit despre un proiect făcut împreună cu câțiva colegi din Cracovia – o expoziție itinerantă prin mai multe orașe din Polonia. Finanțată printr-o campanie de crowdfunding – deci fără instituții, fără curatori și organizată în întregime de echipa de artiști (Agnieszka Polska and Jakub de Barbarothe) – expoziția conținea lucrări ale unor artiști contemporani din Polonia. Tururile ghidate erau oferite din oră în oră. Aceasta este una din lucrările lui Janek bazate pe comunitate.

Mergând prin camere, observ cum o anumită nemulțumire față de status quo pare să alimenteze estetica lucrărilor, dând formă unei utopii colorate. Atitudinea reiese atât din lucrări cât și din discursul artistului: „Încerc să creez un imaginar puternic. Noțiunea de obiect sărac, nu ieftin în sens material, se aplică atât artei cât și politicii stângiste, unde sentimentul e că trebuie să proiectăm impresia de putere, sau măcar de forță. A spune mereu că ne pare rău nu poate să îndemne oamenii la acțiune, așa că eu încerc să creez imagini care sunt cumva puternice”.

Alegerea culorilor derivă în majoritatea lucrărilor din material: „cu obeictele imprimte 3D alegerea materialului se limita la ceea ce puteam cumpăra, însă am fost atent la aparențe. Există mult experiment în spatele procesului de printare”.

În spatele modelelor se află numere, iar aceste obiecte reprezintă deseori o numită economie. Lucrările din seria Poland Budget din 2018-19, PIT din 2019 și Exhibition Budget din 2019 convertesc numerele într-o formă, ceea ce reprezintă un act de putere prin interpretare/reinterpretare. Pentru a înțelege un sistem trebuie să-l traduci în propriul tău limbaj.

Teme în spațiu

Însemnări despre concepte esențiale – precum politicile identitare, alteritate, călătorie, economie, geografie culturală, inteligență artificială – sunt notate pe etichetele de pe zidurile castelului U-jazdowski, precum și în broșură sub diverse hashtag-uri.

O sculptură-hartă a retrospectivei (2015) se află pe panoul de la intrarea în expoziție. Este făcută de Janek. Reproducerile ei în 2D călătoresc în mâinile vizitatorilor ce se ghidează după textul expozițional, exploratori ai minții lui Janek, arhiva sau casa sa. Modelele de pe hartă sunt o traducere a constelației lucrărilor sale, dar și a curiozităților și preocupărilor sale.

În 2007 Janek a produs prima expoziție abordând istoria Poloniei dintr-o perspectivă postcolonială. Au urmat, și încă urmează, lucrări precum Corpul fantomă al regelui (Fantomowe cialo krola) de Jan Sowa, publicată în 2011, care reinterpretează istoria Poloniei. Este important să ne antrenăm gândirea postcolonială pentru a putea avea acces la unelte de cercetare critică în vremurile astea de frenezie politică. Însă problema asta a libertății de exprimare are mai multe fațete: „Dreapta se folosește de teoria postcolonială pentru a-și apăra politicile în felul următor – ei spun că drepturile LGBT nu provin din Polonia, ci că reprezintă colonizarea Poloniei de către occident. O teorie ce ar trebui să fie emancipatoare e astfel folosită pentru a justifica poziții nerezonabile”. Astfel de întâmplări ar putea legitima și încuraja imaginația lui Janek: un set utopic de reguli universal aplicabile.

Lucrarea care poartă numele expoziției, Synthetic Folklore (2018), folosește mai multe programe făcute chiar de Janek. Primul creează designuri aleatorii cu ajutorul unei baze de date de modele și anumitor reguli. A doua este o rețea neuronală care selectează opțiunea cea mai bună, bazată pe preferințele artistului. Procesul acesta de universalizare este subiectiv, emoțional, estetic, înrădăcinat în memorie și în preferință, precum orice formă de generalizare probabil. O hibridizare asemănătoare a unor motive tradiționale găsim în lucrarea Polyethnic din 2016, unde elemente africane, sud-americane și polone se întâlnesc în plastic cald.

După cum bine știm, esențializarea este un lucru problematic, fie că e făcută de oameni, inteligență artificială sau oameni și inteligență artificială – iar, dat fiind ce propune expoziția (o perspectivă asupra „noului universalism în epoca politicii identitare”), expoziția Synthetic Folklore începe cu o perspectivă asupra unui folclor-decor într-o dimensiune cu legi universal aplicabile. După cum afirmă Janek, „e greu să vii cu un set universal de valori și este și problematic. Poate că algoritmii ne pot ajuta să negociem diverse puncte de vedere într-un mod mai orizontal, adică să nu existe poziții privilegiate. Există locuri și locuri și este greu de găsit un numitor comun. Dar am învățat în ultimii ani că e important să căutăm unul”. A căuta un etos comun e o propunere favorabilă pentru o perspectivă care vede arta ca act de comunicare și ca spațiu de meșteșug în care să gândim și proiectăm în concordanță cu nevoile noastre de bază. Aceasta este încă o caracteristică a lucrărilor lui Janek.

Spațiul ca mediu

Expoziția conține mai multe exemple ale interesului său pentru turism – „turist alternativ”, cum se intitulează acesta într-un interviu de Ana Teixeira Pinto Geographies of Privilege and Exclusion: The Madagascar that never was. Acesta menționează călătoria sa din 1998 în India ca schimbându-i complet perspectiva, un caz de relaționare geografică cu un loc și „plusvaloarea călătoritului singur” ca metodă.

O altă incursiune în spațiul-ca-mediu este lucrarea Polish cultural Season in Madagascar din 2006. Povestea nestudiată a planurilor neîmplinite pentru o Polonie colonialistă l-a îndemnat pe Janek să deschidă în mod indirect această temă politică, prezentând lucrări de artiști central-europeni într-un centru cultural fictiv plasat în fața Institutului Goethe. În timpul acestui demers de cercetare a dat peste revista Morze, din care sunt expuse câteva numere în retrospectivă.

Lucrarea Alaba International Market – numită după groapa de gunoi electronic din Lagos, Nigeria, unde se află și Nollywood-ul – oferă un soi de sensibilitate de călătorie întregii experiențe de vizitare. Modele textile aranjate ca la piață, un ventilator, prelungitoare într-un portocaliu țipător care alimentează lumini colorate. Lucrarea e plasată pe o masă din fier, oferă imaginea memoriei imaginarului netulburat al călătorului.

Lemn, oțel, sticlă, text, icoane, indicatoare, rame, limbaje, portrete, desene, iconițe, peisaje, documente, hărți. A fi conștient, a păstra, a-ți aminti. „Când pleci undeva și spui o poveste, mereu o editezi” este fraza care descrie cel mai bine lucrarea Alang Transfer, 2012, o instalație făcută din mai mult de 100 din imagini de pe vapoarele deconstruite în cimitirul naval din Alang, India, pe care artistul le-a adunat din piețe pe parcursul călătoriilor. După cum afirmă Janek, aceste imagini au o valoare mică, însă asta se schimbă în momentul în care acestea pot fi vândute. Imaginile aparțineau inițial unor geografii și timpuri diverse care încurajează un imaginar nevinovat al unei colecții de cultură vizuală umilă. Aceste imagini funcționează ca o hartă – așa cum e caracterizată lucrarea – dar și ca suveniruri dintr-un non-teritoriu al curiozității.

Precum Marco Polo, care pretindea a fi obiectiv în enciclopedia sa spațială, artistul vorbește despre cinocefali, oameni cu capete de câine care cultivă mirodenii și sunt extrem de cruzi. Janek a făcut reprezentări 3D ale acestora pentru a materializa și aborda începuturile exotizării. „Scrierile și emisiunile de călătorie populare oferă mereu acest sentiment al pericolului. Două forțe care acționează – una încearcă să facă locul să pară mai îndepărtat decât e de fapt iar cealaltă aduce cele două spații împreună – ca seria Lonely Planet: cumperi un ghid și de duci acolo, îți iei un bilet de avion și supraviețuiești.”

Timp pentru spațiu

În cei 15 ani de activitate ca artist, Janek s-a dovedit un lucrător artistic didactic, îmbinând teme aparținând unor planuri diferite. Janek a fost socializat în Polonia comunistă și mai apoi în științele sociale.

Prima sa lucrare, Carpet Invaders, o instalație interactivă semănând unui covor caucazian de rugăciune de secol XIX, reprezintă un joc video cu audio în 8 biți proiectat pe podea. Aceasta a fost concepută înainte de 11 septembrie și executată în 2002. Lucrarea, care a fost probabil influențată de scena de club din anii ’90, unde artistul făcea VJ-ing la evenimente muzicale, a fost inițial răspunsul unui open call. Pe măsură ce scena cluburilor s-a comercializat, Janek a început să caute un alt spațiu în care să se exprime. „Am pus lucrarea la intrarea în expoziție pentru că anticipează oarecum interesele mele mânate de curiozitate: tehnologia într-o direcție DIY și călătoritul departe”.

Când l-am întrebat ce înseamnă istoria recentă și ce este încă prezent și vizibil din această istorie, am început o discuție despre logica descoperirii. Câteva numere din revista erotică PAN, publicată între 1987 și 1991, arată circulația imaginarului occidental al consumului.  Prezentat parțial cu ocazia evenimentului Perverse Decolonization la Akademie der Künste der Welt, Köln, proiectul 1985 este rezultatul unei analize a anilor ’80 în Polonia, cercetare realizată parțial împreună cu Max Cegielski. „După ce ne-am uitat prin toate materialele despre anii ’80, ne-am dat seama că comunismul în Polonia nu s-a încheiat în 1989, în 1986 fiind deja în plină piață liberă. Nu era totul legal, erau multe zone gri, dar realitatea rămâne că 1989 nu a fost o revoluție, ci un gest de confirmare a ceva ce avusese deja loc. Povestea asta nu s-a spus și face parte din marea narațiune despre lupta Poloniei, între forțele comuniste și anticomuniste, care au câștigat în 1989. Dar forțele capitaliste fuseseră deja introduse în 1987. Atât Solidaritatea cât și partidul comunist făceau același lucru.”

În aceeași cameră tehnologia contemporană de supraveghere ne imortalizează fețele. Synthetic Poles, 2019, e făcut din imagini produse cu ajutorul unei rețele neuronale dezvoltate de artist. Camera telefonului fotografiază, iar atunci când o față este detectată, aceasta este polonificată pe baza unei serii de 10000 de fotografii cu cetățeni polonezi.

Într-o atmosferă aparent liniștită, cu o mulțime de obiecte obișnuite în camerele cu 1985 și numerele din Morze, un sunet îi atrage pe vizitatori spre o pâine care evită obstacole. Cracow Bread, o lucrare din 2005, e denumită obiect mecanic. Este de fapt un robot-pâine umblător care evită obstacolele din calea sa.

My Space

Vitrinele ce adăpostesc obiectele sunt făcute din material îmbinat cu obiecte 3D proiectate de artist. Petrecând o vreme în camerele expoziționale devine greu să-ți imaginezi că ai de-a face cu o expoziție temporară. Întregul sentiment de colecție văzută îndeaproape, mutată dintr-un atelier-locuință într-un spațiu de artă, dă impresia unei vizite de atelier.

În spațiul Production of Things at home, câteva numere din revista de cybercultură Mondo 2000 se află în spatele unei vitrine de sticlă. Janek a avut internet de mic. Talentul de do it yourself și l-a dezvoltat în mare măsură scriind softuri ca web developer în anii timpurii ai internetului. „Mondo 2000 sunt destul de rare și valoroase. Istoria cyberculturii media în San Francisco. Asta citeam eu în 2000, pe scena tehno din Polonia mai aducea cineva câte un număr din Londra și toată lumea-l citea, ne stimula mult asta.”

O altă lucrare care hibridizează diversele moduri de a privi spațiul este Chinese Calculator, 2006, care e doar un calculator Unitra modificat. Făcut să dea rezultate umflate cu un procent de 7%, calculatorul a fost inspirat de o înșelătorie căreia artistul i-a căzut pradă când a încercat să schimbe bani în 2000. Extinzând acest procent în spațiu, Janek a recalculat și refăcut cu noi proporții casa în care își petrecea, copil fiind, verile.

Reflecții de lumini de neon te poartă pe strada celor mai ieftine inovații tehnologice. Mica ambasadă din Huaqiangbei Commercial Street e complet legitimată de problematicile poziționării artistului în relație cu hedonismul său bazat pe muncă: „Poziția mea e determinată de faptul că încerc să mă folosesc de sistem pentru a dobândi o libertate a comunității, pentru a  avea luxul de a putea lucra fără constrângeri”.

Practica lui Janek Simon poate fi și ar trebui predată la școală. Nu doar ca un curs la școlile de artă, ci ca un fel de educație alternativă care să ne învețe să construim unelte critice pentru a putea păși unul lângă altul înspre o alternativă creativă prin care să deconstruim sistemele hegemonice.

Traducere de Rareș Grozea.

Texte consultate:

Biografia artistului pe site-ul RASTER Gallery

Janek Simon Synthetic Folklore pe pagina u-jazdowski

Everything is Getting Better: Unknown Knowns of Polis (Post)  Colonialism, coordonatori Joanna Warsza și Jan Sowa, publicată de SAVVY Contemporary, aprilie 2017

Prezentarea proiectului de spațiu experimental Goldex Poldex pe Designing Economic Cultures

Forget Postcolonialism, There’s a Class War Ahead, de Jan Sow, pe NonSite

Despre expoziția Dirty Universalism. ‘Perverse Decolonization’: Janek Simon and Saddie Choua pe BLOK

Prezentarea artistului, pe Culture.pl

Janek Simon, Synthetic Folklore, este deschisă la Centrul pentru artă contemporană U-jazdowski Castle până pe 19 mai 2019.

Autoarea dorește să mulțumească centrului U-jazdowski Castle pentru acoperirea costurilor de transport pentru a putea vedea expoziția.