Expoziția „Situații și concepte” de la Salonul de Proiecte continuă un proces necesar de recuperare istorică a artei conceptuale românești și a activității artiștilor asociați cu aceasta. Anul 2016 a văzut o re-expunere a lucrărilor de tinerețe ale lui Decebal Scriba, alături de lucrările sale mai noi, în cadrul expoziției „in-side / out-side” de la Victoria Art Center, precum și „in-side / out-side II”, de la Galeria Calina din Timișoara, curatoriate de Olivia Nițiș, iar, la patru zile după vernisajul expoziției de la Salonul de Proiecte, editura IDEA a lansat publicația house pARTy. 1987, 1988, care documentează cele două „acțiuni artistice alternative” filmate în casa soților Scriba, la care au participat mai mulți artiști importanți.

În final, o revitalizare istorică este necesară pentru întreg fenomenul artei românești underground, experimentale, neadresate unui public larg. E o perspectivă tentantă să vedem astfel de manifestări ca pur escapism fie în natură (land art-ul, care începe să fie experimentat în România în anii ’70) sau în cuvinte/obiecte (unele lucrări, precum „Capturat” al lui Iulian Mereuță, nu pot decât să adune straturi de interpretare). Realitatea este mai nuanțată, iar acest lucru transpare și din expoziție, în care restricțiile regimului sunt rar invocate sau vizibile (deși, desigur, nu se poate face abstracție de ele). Fundamentele teoretice au pătruns direct din occident, unde arta conceptuală, detașată de orice discurs social, a apărut ca un demers teoretic, intelectual de dematerializare a artei, pornind din minimalism, nu ca un răspuns asumat la situația politică a vremii (deși tangențe pot fi găsite în criticile instituționale care au apărut ca concluzii firești ale problemelor ridicate de arta conceptuală). Iar teoria era accesibilă la acea vreme la biblioteca UAP-ului, abonată la numeroase publicații străine, pentru oricine era interesat. Contactul cu discursul occidental s-a făcut, în acest caz, în cel mai natural fel.

Expoziția de față se înfățișează ca rezultatul unei cercetări în arhivă, reunind materiale documentare disparate (obiecte, schițe, afișe de expoziții etc.) despre viața și activitatea artistică a artiștilor Horia Bernea, Pavel Ilie, Julian Mereuță, Paul Neagu, Mihai Olos și Decebal Scriba, care, deși nu au constituit un grup artistic, sunt reuniți prin ocazionalele colaborări, prin principiile conceptualiste (fiecare acordând o interpretare personală unui demers care e, conform și lui Sol LeWitt, unul intuitiv, deci universal inteligibil) și prin statutul de expatriați, începând dintr-un punct al carierei lor.

Nu avem o poveste liniară spusă prin surse istorice, ci urme ale unei serii complexe de interacțiuni personale, în cea mai mare parte din anii ‘70, conectându-le și la un context internațional. Sunt expozițiile din Londa și Edinburgh, precum și corespondența lui Iulian Mereuță cu criticul de artă ceh Jindřich Chalupecký, acesta oferindu-i artistului român sfaturi despre viața ca artist expatriat și făcând aluzie la condițiile deloc prielnice din țările fiecăruia (o alăturare cu scrisorile artistului român ar fi interesantă). Apoi este happening-ul în acțiunile lui Decebal Scriba, precum „Darul”, în care acesta a parcurs străzile Bucureștiului ținând în mâini un obiect invizibil, amintind de acțiunile publice din aceeași perioadă ale lui Jiří Kovanda, dar și de stilul său de a-și documenta acțiunile și, în general, de lucrările lui Karel Miler bazate pe poziții corporale și binaritate. În textele pentru expoziția „Situație și concept”, care avusese loc în spațiul Atelier 35 în 1974 și de la care expoziția de față preia numele, aducându-l în prezent, Decebal Scriba și Antonio Albici oferă teoretizări personale ale conceptelor cu care lucrează.

Practica a căpătat deci clar culori locale. Demersul artistic al lui Ilie Pavel, de exemplu, este unic, acesta realizând teoriile amintite mai sus lucrând cu materiale tradiționale (chirpici, nuiele, lână, lemn etc.). „Obiectul” său, de exemplu, trimite, formal, la minimalism, însă, în loc de un obiect dintr-o singură bucată din metal sau sticlă, materiale potrivite obsesiei de perfecțiune geometrică a artiștilor minimaliști americani, acesta creează o structură cuboidală din lemn care conține în interior un bloc de lut. Într-o intruziune a organicului în forma pură, un obiect emanând o prezență care se pretează într-un mod mai mistic (subiectul înțeles ca apărând în și dispărând din natură) la afirmația lui Robert Morris că obiectul minimalist trebuie să îl „includă pe privitor” (relație pe care s-a bazat curentul). „Proiectele” sale pentru lucrări, de asemenea, se folosesc de structuri din natură (el a fost și un reprezentat al land art-ului în țară), uneori recombinate cu materiale artificiale. Mihai Olos (prezent aici printr-o reproducere după o lucrare pe care a dăruit-o cu entuziasm lui Decebal Scriba la expoziția „Situație și concept” din 1974) de asemenea s-a lăsat ghidat în arta sa de o spiritualitate lipsită de dogmă și originară din tradiția rurală (deși acest lucru nu reiese din expoziție, lucrarea trimițând, mai degrabă, din nou, la minimalism și poate op art). Întâlnim la Paul Neagu o dorință de a merge dincolo de „speculațiile metaforice” ale conceptului nepus în practică, către corporalitate și transcendență (din scrisoarea către Decebal Scriba, 3 august 1974), iar Horia Bernea, în fragmentul din „Eseu despre spațiu / Iconografie după cunoaștere”, încearcă să pună bazele unui limbaj universal pentru cunoașterea și comunicarea artei, nebazat pe modelul logicii formale sau al limbii, pe modelul conceptualist occidental, ci pe un fundament mistic. Niciunul din artiști nu rămâne blocat într-un singur mediu și într-un singur stil/ concept, evitând o etichetă singulară, iar varietatea obiectelor din expoziție subliniază această diversitate.

Urmele apar ca o temă majoră pentru artiștii expuși, concept explicit abordat de Scriba în textul pentru „Situație și concept”. În ansamblu, expoziția reunește urmele fizice ale activității unor artiști care au căutat și au experimentat cu posibilitățile unui limbaj și ale unei experiențe universale în artă într-un context represiv. Obiectele, așadar, nu pot fi evaluate doar ca obiecte estetice sau conceptuale (multe nu au fost intenționate ca atare), ci ca indici spre mentalități și stiluri, ele având și funcția istorică – mai ales în contextul în care unele din aceste materiale sunt expuse pentru prima dată – de a prezenta o artă conectată la un context internațional, însă cu nuanțe locale clare, încă subexplorată.

„Situații și concepte” este la Salonul de Proiecte în perioada 22 februarie – 2 aprilie 2017.