Mereu am apreciat o carte groasă, una în care te scufunzi complet, trăind într-un univers alternativ născut din imaginația unui creator. Iar dacă povestea are mai multe volume, cu atât mai bine, pentru că plăcerea continuă și după ce ai închis coperta. Deja știi că urmează episoade și idei noi sau alte lumi de descoperit. Poate tocmai de aceea m-a atras instantaneu această strategie livrescă, extinsă în zona expozițională. Mai ales într-o expoziție de grup cu doi curatori, Charles Moore și Alex Radu, care au creat o poveste și așteptarea că ea o să continuie.
„Wet Snow” este a doua parte a proiectului „Notes from Underground”, care completează direcția conceptuală deschisă înscrisă în seria mai amplă „The Thin Thread Line”, derulată de / SAC pe parcursul anului 2025. În primul rând, te încurajează ca privitor-vizitator să reconsideri o expoziție ca pe un produs mai bine articulat și mai vizibil. Să depui un efort în timp și spațiu, să reții lucrări și nume de artiști și să te gândești cum te-ai simțit când ai văzut o expoziție. Să verifici dacă, în câteva luni, sentimentele sunt acolo sau ceva s-a schimbat, s-a amplificat, sau dimpotrivă. O expoziție cu o poveste și cu o dată de expirare mai lungă decât a altor proiecte similare te face să muncești pentru ce vezi. Provocarea e și în rândul echipei care trebuie să rămână egală cu ea însăși în ce privește deciziile curatoriale, soluțiile arhitecturale și de design expozițional.
„Wet Snow” îți dă sentimentul că ai revenit la ghișeul unității socialiste, în care problema ta personală este egal la fel de importantă cu a celorlalți 100 de oameni care așteaptă răbdători la o coadă în fața ta. Și cu a celui de-al 101 participant care nu are nici o problemă, vrea doar să pună o întrebare, așa că se așează în fața tuturor. O expoziție de grup înseamnă întotdeauna un amestec de energii, dar și o formă subtilă de canibalizare artistică, pentru că artiștii se hrănesc unii din forța, imaginile și ideile celorlalți. Deși sunt multe lucrări cu povești puternice în „Wet Snow”, m-am oprit asupra unei singure imagini, un portret care a rămas cu mine, în așteptarea unui sequel: fotografia unui băiețel cu pielea albă ca zăpada, a cărui privire se lasă în jos, dar a cărui prezență are o lumină magnetică și tulburătore pentru vârsta lui fragedă.
Fotografa Anna Bedyńska explorează, în seria WHITE POWER, frumusețea vulnerabilă și neconvențională a persoanelor care trăiesc cu albinism. Proiectul ei pornește de la o întrebare simplă și radicală: ce înseamnă, de fapt, frumusețea autentică? Într-o lume care editează, corectează și impune standarde estetice aproape ireale, Bedyńska a ales să scoată în lumină exact acele chipuri pe care societatea le ascunde. Și să le dea forța și frumusețea pe care orice om le merită.
Puțini știu că persoanele cu albinism trăiesc adesea în umbră — nu doar din cauza sensibilității la lumină, ci și din cauza discriminării și a prejudecăților care le-au urmărit secole la rând. În unele regiuni din Africa, superstițiile le-au pus chiar viața în pericol; în Europa, ele devin adesea invizibile.
Anna Bedyńska le așază în fața aparatului de fotografiat ca pe o scenă, nu pentru a le expune, ci pentru a le oferi un spațiu de afirmare. În jurul proiectului său, artista a reușit să coaguleze în Polonia o mică comunitate de persoane cu albinism, oameni care, dorindu-și să-i devină modele, au avut ocazia să se cunoască și să afle unii despre ceilalți. Bedyńska îi sună din când în când, le povestește despre locurile în care portretele lor călătoresc, despre reacțiile pe care le stârnesc.
Ca vizitator, dacă ai prins firul acestei povești, îți dai seama că nu e vorba doar despre lucrări, ci despre un tip de energie care circulă între ele. Fiecare imagine pare să te trimită spre următoarea, fiecare detaliu cere o revenire. În plus, când pleci, nu ai sentimentul unui final, ci al unei pauze între capitole și al unei povești care continuă să fie scrisă.
“WET SNOW” [/ SAC Berthelot, București, 02.10-30.11.2025]. Artiști: Carlos Amorales, Simona Andrioletti, Andrius Arutiunian, Justin Baroncea & Cristian Matei, Yael Bartana, Anna Bedyńska, Gisela Colón, Nicolae Comănescu, Iulian Cristea, Suzana Dan, Dimitrie Luca Gora, Dumitru Gorzo, Rusudan Khizanishvili, Ayoung Kim, Miler Lagos, Charmaine Poh, Buket Savci, Bosco Sodi, Mircea Suciu, Philip Topolovac, Jorinde Voigt. Curatori: Charles Moore & Alex Radu. Grafică și design expoziție: Justin Baroncea, Maria Ghement & Alexandra Müller
POSTAT DE
Ioana Marinescu
Ioana Marinescu (n. 1988) este istoric de artă și curatoare. Și-a finalizat doctoratul la UNArte în 2022, având ca temă biografiile cuplurilor de artiști. Din 2008, a lucrat în galerii de art...







