Muzica experimentală este o creatură evazivă; ținută la marginea muzicii contemporane, avangarda s-a consolat cu evadarea de mainstream către locuri precum hale, depozite, garaje, pivnițe dubioase și spații de artă alternative. În trecutul recent, datorită atenției generate de artiști ca Janet Carfiff sau Jordan Wolfson, lumea artei a început să accepte încet-încet și sunetul ca o formă de artă și să includă, cu mici ezitări, evenimente de sound și muzică în programele sale.

Praga a avut dintotdeauna o scenă experimentală foarte energică, cu diverși oameni ce pun la cale show-uri DIY și chiar și o galerie dedicată sound art.

Unul din principalii jucători ai muzicii experimentale și sound art din Praga este Michal Kindernay, un muzician și artist video care în prezent predă la secția de Imagine Dinamică în cadrul Facultății de Film și TV al Academiei de Arte Performative din Praga, cunoscut și ca FAMU.

Michal a fost implicat și în organizarea spațiului školská 28, o mică galerie de artă contemporană ce se axa în principiu pe sound art, field recordings și lucrări intermedia, susținând în același timp și concerte, sesiuni de ascultare și ateliere de creație.

Din nefericire, galeria a pierdut spațiul anul trecut, dar încă susține un program de rezidențe pentru muzicieni și artiști de sunet.

De-a lungul anilor, spațiul a găzduit nume cunoscute din scena free improv și cea experimentală precum Z’EV, Phil Niblock, John Hudak, Angelica Castello sau Will Guthrie.

Din vara asta, Michal a început o serie de improvizații interdisciplinare cu studenții de la FAMU, căutând să combine eforturile unor persoane de la departamentele de coregrafie, video și sunet. Structura sesiunilor își are originile în tradiția jazz, conceput pentru artiști care se întâlnesc pentru prima dată pe scenă.

Totuși, cu toate că susținerea instituțiilor recunoscute pentru asemenea proiecte periferice este un privilegiu rar, mai există un întreg univers alternativ de evenimente ce țin de sunet care sunt organizate complet DIY și a căror existență este aproape cu totul ignorată de lumea artei urmând o logică schizoidă asociată mai ales cu acest tip de artă.

Știu, pare că portretizez întreaga scenă de muzică experimentală și sound art sub forma unei petreceri în stil Eyes Wide Shut dntr-un club Illuminati, dar adevărul este că există o rețea informală de promoteri și spații la nivel global, ce pune lucrurile în mișcare. Fiecare muzician sau artist de sunet pe care-l știu, care a fost în turneu prin Europa, a intrat cumva în contact cu același grup amorf.

Desigur, există câteva locuri consacrate pentru acest tip de sound, cum ar fi Instans Chavires în Paris, Cave 12 în Geneva sau Cafe Oto în Londra, spații care există de mai bine de 20 de ani și care se susțin parțial din bani de la consiliul local. Aceste locuri au statut de cult și a obține un gig sau un vernisaj aici (Instants Chavires are și o galerie, spre deosebire de Oto) poate să propulseze o carieră.

Din păcate, astfel de spații fac excepția, nu regula și chiar și acestora le este imposibil să primească toții muzicienii veniți în turneu în orașele gazdă.

De aceea au luat naștere serii DYI ca Le Non Jazz sau Computer Mathematics în Paris, sau Experimontag la Madame Claude în Berlin.

Ideea din spatele acestor serii este ocuparea temporară a spațiilor, în stil nomad, menținând formula artistului în turneu + suport local pe donație gratuită sau plătiți cu o sumă modică. Oamenii care organizează astfel de serii în mod normal caută locuri pe care le pot utiliza pe gratis, preferabil spații unde nu este nevoie să mai aducă și sistem de sunet sau măcar să închirieze boxe de la alți muzicieni pe bani puțini.

Se urmărește creerea acestor evenimente auto-sustenabile unde artiștii sunt plătiți cu banii de la intrare. Aceste seri sunt non-profit, banii făcuți de pe bilete și băuturi merg la artiști și la spațiu, și de multe ori organizatorii sunt forțați să completeze aceste sume din proprii lor bani.

În inima scenei DIY din Praga este Jan Klamm, co-fondatorul jurnalului A2 de filosofie și politică stângistă. Evenimentele sale au loc sub numele A2+.

Pe durata șederii mele la Praga, am fost destul de norocoasă cât să prind Festivalul The Prague Headphone, un eveniment modelat după faimoasa serie pariziană Le placard a lui Erik Minkinnen din trupa de noise rock Sister Iodine. Conceptul este destul de clar – cât a locuit la Paris, Minkinnen a locuit într-o camera tipică 12m2 chambre de bonne. Pentru a ține evenimentele acolo, a invitat muzicieni care, în loc să le treacă muzica printr-un sistem de sunet, ea era transmisă doar prin căști. Conceptul inițial oferea o fișă de înscriere deschisă tuturor și o durată de 24 de ore. Prin platforma de radio pirat online și FM pi-node, concertele puteau fi ascultate și de acasă. Le placard a devenit atât de cunoscut încât a ajuns la statutul de verb: să faci un placard a devenit parte din vocabularul muzicii experimentale.

Jann și partenerul său Romani Krzych au mai făcut placarde în trecut, dar s-au decis să-și însușească conceptul decât să continue să lucreze sub placard. The Headphones Festival rămâne fidel principiilor de bază placard, precum ascultatul la căști și înscrierea gratuită înainte evenimentului, dar concertele nu au mai fost transmise pi-node și durau doar 12 ore.

Festivalul a avut loc la noul spațiu Punctum, localizat în zona artistică a orașului unde e plin de galerii comerciale, și a fost un eveniment destul de discret. Au venit spectatorii fideli și muziciani din brazdă, conferind evenimentului un vibe foarte intim și familiar. Într-o după-amiază călduroasă de iunie, era o adevărată plăcere să te întinzi pe un covoraș roșu în formă de piesă de puzzle și să asculți proiecte care variază între improvizație electro-acustică realizată cu măiestrie, noise visceral sau vreun puști de 20 de ani care a descoperit Fruity Loops și a început să facă tehno. În ciuda regulii de “open-mic”, muzica a fost chiar, dar asta se datora și faptului că majoritatea proiectelor erau locale sau muzicieni în turneu.

Punctum reprezintă exemplul perfect a naturii reziliente a scenei de muzică experimentală – deschis acum un an ca spațiu pentru muzică dance de radio și yoga alternativă, spațiul a fost rapid co-optat de promoterii disperați după locuri în urma închiderii skolska. În aceeași săptămână au ținut un concert al legendarei trupe japoneze Acid Mothers Temple și al unui duo sud-american, cel din urmă fiind parte din seria Alternativa, coordonată de Pavel Straha.

Locul servește și mâncare vegană de casă ieftină și gustoasă, băuturi locale draguțe și o terasă foarte tare cu un vibe flower power.

În prezent, sunt mai mulți promoteri independenți ce activează în Praga; când l-am întrebat pe Michal despre pierderea skolska, mi-a spus că golul rămas a împins oamenii să caute spații alternative și să-și înceapă propriile serii.

Poate cel mai straniu eveniment la care am fost s-a ținut la Skautsky Institut care, așa cum bănuiați deja, era sediul cercetașilor! Când am descoperit evenimentul online, am fost surprinsă de toată propaganda conservatoare de dreapta, și m-am gândit că adresa e greșită. Nu mai spun că a trebuit să găsesc clădirea situată foarte central printre grupuri de turiști asiatici mânați de ghizi cu steaguri-umbreluțe, ospătari agresivi și terase uriașe pline de turiști americani din care urla Despacito.

Clădirea lipsită de semne avea ceva familiar, era foarte similară cu clădirile vechi din Cluj care găzduiau barurile mele preferate din liceu.

Trecând printr-un labirint de uși și terase, am ajuns într-un final la spațiul cu scena improvizată, care nu era mai mare ca sufrageria mea.

În jur de 15 oameni priveau cu răbdare cum o fată spărgea un ou pe o tamburină și un tip ce aducea a hippie cu o cămașă hawaiiană cânta la mai mulți clopoței și la niște broaște muzicale tailandeze supradimensionate.

M-am simțit ca acasă.

Rezidența Andrei la Praga a fost posibilă datorită sprijinului acordat de AFCN.