Anchetă coordonată de Diana Marincu și Maria Sârbu

Cea de-a șasea ediție a Bienalei Art Encounters, cu titlul „Bounding Histories. Whispering Tales”, s-a desfășurat la Timișoara în perioada 30 mai – 13 iulie 2025, în trei locații cu încărcătură istorică: Comenduirea Garnizoanei, Faber și Fundația Art Encounters. Propunerea curatorială, concepută în jurul ideii de ecou, le-a aparținut Anei Janevski și lui Tevž Logar, doi curatori cu impresionante cariere internaționale.  

Această anchetă cuprinde reflecțiile personale ale mediatorilor bienalei asupra unor lucrări care le-au prilejuit dialoguri vii și interacțiuni profunde cu publicul. Medierea a fost o prioritate pentru Fundația Art Encounters încă de la prima ediție a bienalei, din 2015.

După zece ani de implicare constantă a tinerilor noștri colaboratori – viitori specialiști în domeniul culturii sau artiști aflați la început de drum –, am simțit nevoia să consemnăm un crâmpei din experiența lor în acest proces esențial de facilitare a înțelegerii expozițiilor. Vocile lor aduc un suflu nou, iar perspectivele formate din întâlnirea cu lucrările și cu publicul conturează o imagine mai nuanțată a felului în care arta este percepută și discutată. 

COMENDUIREA GARNIZOANEI

Antonia-Maria Bici

Fântâna de aur a Veronikăi Hapchenko este o lucrare cu un impact puternic asupra vizitatorilor încă de la prima vedere, dominând spațiul prin dimensiune, prin cromatică, dar mai ales prin textura vălurită, organică și repetitivă, cu aspect aproape tridimensional. În spatele elementelor vizuale, se află un substrat politic și istoric ale cărui ecouri se resimt și în zilele noastre. Lucrarea este o referință cu valențe critice la Fântâna Prieteniei Popoarelor de la Moscova. Monumentala fântână, realizată în anii 1950, se dorea a fi un simbol al unității și al bunăstării, însă creația Veronikăi Hapchenko vorbește despre realitatea dureroasă din fosta URSS. Figura feminină cu aspect scheletic din centrul compoziției poate fi văzută ca o trimitere directă la foametea sovietică din anii 1930, ce a afectat profund mai multe dintre republicile sovietice, printre care și Ucraina, țara de origine a artistei. 

Antonia-Maria Bici (n. 1999), absolventă a Facultății de Arhitectură și Urbanism, Universitatea Politehnica Timișoara 

Veronika Hapchenko – Fântâna de aur, 2023 Acrilic și cerneală pe pânză, 215 x 155 cm Colecție particulară

Carina Pîrva  

Această lucrare înseamnă mult pentru mine, deoarece prin ea am avut prilejul de a purta conversații diverse cu vizitatori de toate vârstele, de la elevi la seniori. Ideea instalației pleacă de la faptul că atât de multă informație ne apare în față, fie că vrem sau nu, încât ajungem adesea să nu mai folosim cu adevărat gândirea critică, să nu mai discernem între bine și rău. Este o lucrare de mare actualitate, care transmite un mesaj simplu, dar atât de direct și puternic, încât majoritatea vizitatorilor, indiferent de vârstă și experiență, îi recunosc însemnătatea.

Exercițiul meu preferat, împreună cu vizitatorii, este să traversăm spațiul printre aceste ziare și să analizăm ceea ce vedea artistul în timp ce era la poligonul de tragere. Este un proces ce ne ajută să pătrundem și mai mult în raționamentele și emoțiile artistului, pe care foarte mulți dintre noi le împărtășim.

Carina Pîrva (n. 2000), absolventă de licență și master a secției de Grafică publicitară și de carte din cadrul Facultății de Arte și Design Timișoara 

Pavel Brăila –  Vremuri în care știrile sunt mai rapide decât gloanțele, 2025 Serie de 12 picturi, acrilic pe ziare presate, împușcate cu pistol de calibrul 9 mm, 60×40 cm

Alexandra Costea

This is not an installation – inițiativa lui Mihai Toth – deschide un discurs ce transcende cadrul bienalei. Lucrarea propune un gest colectiv: vizitatorii surprind fragmente din expoziție, le imprimă și le așază într-un spațiu comun, creând o arhivă vie a percepției proprii și o hartă afectivă a prezenței.

Fiecare imagine devine ecoul unui moment trăit  – unic, irepetabil – ce păstrează reverberația subiectivă a întâlnirii cu lucrările. Participarea devine o formă de rememorare activă, iar acumularea acestor perspective variate modelează o memorie fluidă, atât personală, cât și colectivă.

Multiplicarea acestor puncte de vedere construiește un spațiu viu de dialog și continuitate. Toate imaginile și gesturile lasă o amprentă în această arhivă comună, care se transformă constant. Instalația devine astfel un teren fertil pentru reflecție, o poveste vie ce promite reactivări și în alte contexte culturale.

Alexandra Costea (n. 2000), doctorandă în cadrul Școlii Doctorale de Arte Timișoara, cu o teză despre memoria locului în instalații de tip New Media Art

Ana Crețu

Instalația Christinei Cizmaș, Între pereți și cuvinte, mizează pe stabilirea unei legături puternice cu publicul, apelând la elemente de familiaritate și la posibilitatea de a genera empatie.

Pentru început, recuzita camerei, lămpile, covorul, masa – reprezentau un decor primitor, evocând interioarele caselor vechi de familie și  stârnind instant curiozitatea. Mai mult, povestea scrisorilor mamei, iubirea ei din tinerețe, deschiderea față de istoricul familiei și, cel mai important, relația strânsă mamă-fiică au devenit un punct de plecare al multor conversații cu publicul. De la amintirile vechilor corespondențe cu persoane dragi la rememorări din perioada armatei, imagini ale casei părintești, dar și licărul de înțelegere din priviri la confruntarea cu ideea că mama, dincolo de figură maternă, este o femeie cu istorie personală.

Instalația aceasta reprezintă nu doar o fereastră în viața intimă a artistei, ci și o „bulă” de confort în cadrul bienalei – un spațiu al microistoriilor, flancat de alte lucrări care abordează teme dure ale macroistoriei.

Ana Crețu (n. 2004), studentă în anul II la specializarea Grafică a Facultății de Arte și Design din Timișoara

Christine Cizmaș –  Între pereți și cuvinte, 2024 / 2025 Instalație, performance, dimensiuni variabile

Alessandra Domuța

Inspirată de începuturile premoderne ale Timișoarei, Ana Adam propune, prin lucrarea It’s all (her)stories, un dialog imaginar cu figuri istorice importante pentru trecutul orașului Timișoara,  Eugeniu de Savoia și Florimond de Mercy. 

Tripticul textil surprinde prin delicatețea materialelor și prin modul în care este cusută o corespondență jucăușă între aceste personaje și propriul alter ego al artistei.

Fără să judece sau să eticheteze, Ana Adam privește istoria cu deschidere și curiozitate, lăsând deoparte clasificările de tip „bun / rău” sau „cuceritor / eliberator”. Lucrarea ei reinterpretează trecutul dintr-o perspectivă feminină și sensibilă, aducând în prim-plan conexiunea dintre marile evenimente și trăirile intime. Pentru artistă, istoria nu este o cronologie fixă, ci un spațiu viu în care trecutul și prezentul pot dialoga, iar perspectivele multiple coexistă armonios.

Alessandra Domuța (n. 2006), studentă în anul I la specializarea Grafică din cadrul Facultății de Arte și Design Timișoara

Ana Adam –  It’s all (her)stories, 2025 Materiale textile noi și reciclate, fire textile, mărgele, paiete 100 x 300 cm

Claudia Ignat 

Lucrarea Taki Pejzaż (Such a Landscape) a artistei Dana Kavelina m-a mișcat profund. Punctul de plecare al filmului este o melodie în limba idiș, compusă și cântată în timpul Primului Război Mondial, în Polonia – un cântec despre foamete, redescoperită mai târziu, în perioada Holocaustului. Această melodie folosește metafora vântului ca simbol al distrugerii, care devastează case, acoperișuri, recolte și copaci, lăsând în urmă un peisaj dezolant. 

Ceea ce m-a atras la această lucrare este profunzimea mesajului pe care artista reușește să îl redea în acest material, chiar dacă la o primă impresie am putea spune că este doar un element folosit de divertisment. În realitate, ascunde multiple straturi de interpretare. Abordează indirect tema migrației, a violenței provocate de război și, mai ales, un accent pus pe rolul victimei ca subiect politic.

Claudia Ignat (n. 2001), absolventă în 2025 a specializării Arte decorative din cadrul Facultății de Arte și Design Timișoara

Dana Kavelina –  Taki Pejzaz, 2023,  Animație stop-motion 16×9 cm durată 12:02

Andreea Ioniță

Lucrarea artistei Kapwani Kiwanga se remarcă prin simplitatea aparentă a gestului și greutatea simbolică pe care aceasta o poartă. Ideea de a muta pământul din exteriorul spațiului expozițional în interior și apoi, cu ajutorul publicului, înapoi devine un ritual de reparație, dar și o meditație asupra memoriei, apartenenței și schimbării prin colaborare și implicare interumană. Ca mediator și artist, am vorbit adesea cu vizitatorii despre ce înseamnă „a duce ceva înapoi” și dacă e posibil să reconstruim o legătură cu solul, cu locul, cu trecutul. Fiecare participant, cu vasul ceramic în mână, devine parte dintr-un proces colectiv, aproape tăcut, dar semnificativ. Pentru mine, lucrarea reușește să transforme acțiunea fizică într-o formă de empatie față de natură, de comunități și de urmele pe care le lăsăm moștenire spațiilor și experiențelor colective în timp.

Andreea Ioniță (n. 2000), absolventă în 2024 a specializării Grafică publicitară și de carte în cadrul Facultății de Arte și Design Timișoara

Kapwani Kiwanga –  Pozitiv-Negativ (morfologie), 2018-present Instalație, protocol, pământ și găleată, lingură ceramică cu glazură pe bază de cenușă, Dimensiuni variabile

Erik Kun 

Una dintre lucrările de impact din bienală este filmul din 1971 al lui Karpo Godina, intitulat Healthy People for Fun, ce vorbește despre identitatea multiculturală și multietnică a Voivodinei. Mi-a transmis un sentiment foarte personal de nostalgie, amintindu-mi de generația mai veche cu care am crescut, o lume care nu mai există astăzi. 

Această lucrare video evocă pentru mine o realitate îndepărtată, ale cărei urme le caut cu plăcere și curiozitate și în proiectele mele actuale.

Erik Kun (n. 1999), absolvent al specializării Pictură în 2023 din cadrul Facultății de Arte și de Design Timișoara

Karpo Godina –  Healthy People For Fun, 1971 35mm film, color, durată 14:00

Mihai Toth 

O lucrare asemenea unui aisberg, la suprafață vedem doar vârful, prin modestia și necesarul minimal de materiale utilizate, dar în interior, de fapt, se află conținutul monumental, prin mesajul puternic al gestului conturat în contextul bienalei. Aceasta este senzația pe care am resimțit-o prin intervenția In-between a lui Ghenadie Popescu, un video performance de 10:08 minute, realizat în 2010. 

„Ce loc claustrofobic!”, „De ce fluieră?”, „.Mai trebuia o ușă de butaforie…”, „Ce este MD de pe capul omului?”, „Avem loc toți aici?”, „Hahahaaaa…”, „Genial, o idee superbă!”, „Oare artistul îi cunoaște pe toți care trec pe-acolo?”, Se mișcă ca un titirez”, „E regizat?”, „Parcă suntem cu el acolo” — acestea sunt doar câteva din reacțiile spontane ale vizitatorilor care calcă pragul spațiului dedicat lui Ghenadie, un loc restrâns, cu un ecran plat așezat pe jos, în centrul camerei. 

În imagine ne este prezentat artistul aflat într-un hol mic de trecere, un loc regăsit la intrarea în casele și instituțiile mai vechi, când deschizi o ușă, dai de altă ușă. Da, are legătură cu Moldova, dar nu numai. Lucrarea nu stârnește doar nevoia de contemplare asupra ideii de graniță și absurditatea realității în care deseori structurile sociale ne determină să stăm pe loc învăluiți de incertitudine și instabilitate, ci vorbește și de felul în care starea de tranziție perpetuă poate fi identificată prin tensiunea dintre acțiune și stagnare, libertate și constrângere. Încă un exemplu al modului în care corpul și spațiul devin unul și același, două elemente care se potențează reciproc, transmițând împreună o experiență dinamică și imersivă, general valabilă, în care vizitatorul performează alături de artist.

Mihai Toth (n. 1990), doctorand în cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara, cu o teză despre cercetarea vidului prin corp și spațiu

Ghenadie Popescu – Mâța fără nume 2022 Scurtmetraj animat Durată 16:00

FABER

Ioana Bartha 

Lucrarea Case de Cultură a lui Siniša Ilić pornește de la reinterpretarea unui mozaic realizat în 1969 în Centrul Cultural din Novi Pazar și extinde această investigație asupra moștenirii instituțiilor culturale din perioada socialismului. Pânza centrală, care domină spațiul, funcționează ca un fundal imaginar, un ecran mental pe care privitorii pot proiecta propriile amintiri, proiecții sau nevoi legate de spațiile culturale publice. Această pânză a fost utilizată anterior ca fundal pentru diverse evenimente artistice, așa cum ne-a relatat artistul. Pornind de la acest detaliu, am discutat adesea cu vizitatorii și colegii mediatori despre felul în care lucrarea, prin dimensiunea sa fizică și prin încărcătura sa simbolică, devine ea însăși o porțiune de arhitectură imaginară. Un perete posibil dintr-o casă de cultură, în jurul căruia se poate construi o comunitate efemeră. În acest sens, instalația documentează sau reinterpretează trecutul acestor instituții și participă direct la activarea unui spațiu colectiv contemporan. 

M-am atașat sincer de această lucrare, pentru că am avut ocazia să-l cunosc pe artist, ceea ce mi-a oferit o înțelegere mai profundă a intențiilor sale. Lucrarea mi-a activat amintirea unor experiențe personale anterioare: Casa de Cultură din Bistrița (actualmente Palatul Culturii), locul care a funcționat ca un liant pentru comunitatea locală, unde am văzut primul spectacol de teatru, primul concert simfonic, unde am urcat pe scenă pentru prima dată. 

Ioana Bartha (n. 2001), absolventă în 2025 a programului masteral Patrimoniu, restaurare și curatoriat, Facultatea de Arte și Design Timișoara. 

Siniša Ilić – Case de Cultură 2021 / 2022 Instalație, obiecte, printuri pe textile, acuarele Textile: 4,5 x 9,5 m & 160 cm x 8,80 m 16 acuarele

Ingrid Pescaru

Zifzafa, lucrarea artistului iordanian Lawrence Abu Hamdan, este o instalație multimedia ce îmbină jurnalismul de investigație cu arta contemporană și designul sonor. Aceste componente sunt integrate de artist într-un format interactiv, sub forma unei simulări inspirate de estetica jocurilor video.

Proiectul spune povestea comunității de sirieni Jawlani, care se opun instalării a 31 de turbine eoliene pe teritoriul pe care îl locuiesc. Instalarea acestora reprezintă un demers inițiat de guvernul israelian având ca efect deteriorarea condițiilor de trai în zonă și îngreunarea vieții comunității, sunetul produs de aceste eoliene fiind insuportabil. Ceea ce conferă lucrării un caracter remarcabil este alegerea formatului: simularea digitală permite o reconstituire imersivă a realității acustice a locului, oferind privitorului nu doar o reprezentare, ci o experiență. 

Sunetul este principalul focus al acestei lucrări, iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult este felul în care este utilizat formatul unui joc video – al simulării – pentru a documenta și explora sunetul în contextul proiectului. Această strategie de mediere artistică face ca subiectul – profund politic și încărcat de tensiune socială – să devină accesibil unui public larg, fără a-i diminua complexitatea.

Ingrid Pescaru (n. 2001), absolventă a secției de pictură la Universitatea Națională de Arte București

Lawrence Abu Hamdan –  Zifzafa: A Livestream Audio Essay 2024 Video (color, sunet), dimensiuni variabile (raport de proiecție 32:19)

FUNDAȚIA ART ENCOUNTERS

Mihail Riglea

Lucrarea Larissei Sansour a devenit pentru mine colțul din expoziție pe care aleg, la fiecare tur, să îl las la final. Este o alegere repetată, nu din lipsă de interes, ci dimpotrivă, aștept să o prezint ultima tocmai pentru a putea să dezbat mai mult, fără presiunea timpului sau a altor lucrări care urmează. Archeology in Absentia este o lucrare pe care o văd perfect potrivită în cadrul conceptual al bienalei de anul acesta, atât prin modul în care transcende istoria, asemenea unei reverberații pătrunzătoare, cât și prin corespondența spațială care încrucișează două medii și le folosește ca mijloc de transformare a sensului. 

Prin efortul de prezervare a unei identități culturale, la nivel de simbol, remarc o formă palpabilă de grijă care devine un punct de confluență cu amprenta și istoricul spațiului în care este expusă.

Mihail Riglea (n. 2005), student în anul II la Facultatea de Arte și Design, specializarea Grafică 

Larissa Sansour –  Archeology in Absentia Bronz, aluminiu 10 sculpturi, 20x10cm