De

Vanitate și prețiozitate

Atelier Patru este un artist-run space mic și discret recent deschis în Cluj-Napoca, care funcționează atât ca atelier folosit de patru artiști – Anca Badea, Cristina Coza-Damian, Laura Prața și Corina Oprea – cât și ca spațiu expozițional, găzduind solo show-uri ale unor artiști tineri, la început de drum, preponderent clujeni.

Ultima expoziție pe care am avut plăcerea s-o vizionez, Et Omnia Vanitas, aparține lui Mihai Nuțu, un tânăr artist cu o prezență expozițională mai puțin cunoscută publicului larg, dar cu apariții percutante atunci când decide să expună proiecte noi. Este o figură cunoscută mediului artistic local, personaj pitoresc, magnetic, mereu prezent la vernisaje și manifestări culturale – cu un simț critic și analitic ieșit din comun. Vanitatea se conturează ca un numitor comun care apare mereu în traseul acestuia, fiind o trăsătură de caracter vădit asumată, ce se răsfrânge în plan artistic și nu numai. Conceptul expoziției pornește de la celebrul dicton Vanitas vanitatum et omnia vanitas (Deșertăciunea deșertăciunilor, totul e deșertăciune).

Deși este absolvent al secției Pictură a Universității de Artă și Design, cu un portofoliu de lucrări în care evident predomină lucrări în această tehnică, Mihai Nuțu este mai intens atras de obiect, de instalație, fiind extrem de creativ când vine vorba de a combina materiale, de a reconfigura volume și de a le da sensuri. Apropiindu-se cu căldură de materie, așa cum îi place lui să numească “carnea lucrurilor”, concepe obiecte care transced limite perceptive, provocând receptorul să chestioneze lucrarea atât tehnic cât și conceptual. Atmosfera prețioasă a obiectelor din expoziție se conturează cromatic în jurul negrului și al auriului, venind ca o susținere în jurul conceptului de Vanitas. Lucrările sunt concepute din mai multe tipuri de materiale: lemn, plastic, sticlă, piele, blană, ceramică, metal, materiale organice. Fiecare piesă din expoziție reprezintă un simbol al vanității umane, configurate formal și spațial în galerie așa încât să formeze dialoguri vizuale pertinente și incitante. Chiar dacă show-ul este în esență unul conceptual, m-a impresionat spectaculozitatea și plasticitatea acestuia, artistul operând în definitiv cu un limbaj minimal. Lucrările nu sunt în întregime ready-made-uri, acesta intervenind asupra lor și reconfigurându-le într-o manieră personală.

Piesele din expoziție sunt atent gândite, atât formal cât și ideatic, fiecare fiind corespondentă unei vanități alese de artist. Conceperea acestora face ca întreg ansamblul să formeze o instalație unitară, care se articulează armonios în spațiu. Glonțul simbolizează sinuciderea, auto-eutanasierea, vanitatea de a-ți acorda dreptul de a alege moartea conștient. Acesta este alăturat strategic oglinzii, care reprezintă narcisismul, confruntarea omului cu sine însuși, cu propriul întuneric, aspect ce în contemporaneitate capătă niște valențe derizorii, fără profunzime – devenind astfel o vanitate răspândită chiar și pe rețelele de socializare. Bila cu blăniță agățată de fir sugerează fragilitatea virginității, care se poate pierde / rupe oricând. Lingura cu scrumieră și capac pe blăniță înfățișează plăcerea de a savura, fie că e vorba de mâncare sau de vicii, creionând microvanități domestice. Capul de berbec este expresia epocii barocului, semnificând abundența și în același timp războiul – o sugestie subtilă a instabilității politice și sociale din prezent. Cutia cu blăniță descrie simbolic vaginul ca jucând rolul unui cavou, iar ouăle fac trimitere la început, la Originea Lumii lui Brâncuși. Stabilitatea mesei este deturnată de existența a doar trei picioare, în loc de patru, cum ar fi normal. Corpul bisericii configurează un fel de “închisoare” aurită (așa o percep uneori oamenii, în special ateii, la nivel formal), combinația materialelor (lemn cu plastic și foiță de aur) sugerând deșertăciunea lucrurilor. Rama ovală cu pielea neagră însoțită de piatra semiprețioasă devine în final oglinda mută a unui pact, vizual fiind inspirată din filmul Pact cu Diavolul, precum dezvăluiește artistul.

Mihai Nuțu este deopotrivă visceral și cerebral, alternând în funcție de vanitatea de moment și de starea de spirit. Surprinde în această expoziție prin versatilitate și aș putea spune originalitate, folosind obiecte banale și deopotrivă prețioase. Obiectele banale devin prețioase, iar cele prețioase banale, totul depinzând de tipul de contextualizare pe care artistul decide să o facă. Et Omnia Vanitas se conturează ca o instalație în sine, unitară și închegată, conturând un demers sensibil și totodată în forță al unui tânăr mereu zbuciumat, mereu în căutare de nou și de absolut, pentru care trecerea granițelor este o joacă continuă și întotdeauna o provocare.

 

Et Omnia Vanitas a fost la Atelier Patru în Cluj între 26 februarie – 2 martie 2015.

POSTAT DE

Ada Muntean

Absolventă a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, cu un doctorat în Arte Vizuale (2019), având ca subiect de cercetare "Corpul uman ca imagine și instrument în arta contemporană....

Comentariile sunt închise.