Prin The Third Landscape, galeria Anca Poterașu își sărbătorește cei cincisprezece ani de activitate cu o expoziție curatoriată de Lorena Marciuc. Demersul pornește de la un termen și un spațiu concret, peisajul, pe care artiștii îl surprind în medii diferite, pentru a ajunge treptat într-o zonă incertă, deschisă interpretării. Rezultatul e mai degrabă un instantaneu al unui moment pe care îl înțelegem doar parțial.

Strategia e clară: vizitatorul este atras mai întâi de detalii familiare ca formă și expresie, iar apoi complexitatea lucrărilor îl scoate din zona de confort și îi lasă loc pentru introspecție. Peisajul servește bine acest scop, pentru că natura rămâne punctul nostru de pornire când vorbim despre frumusețe. Miza artei contemporane este însă să rescrie acest gen vechi fără naivitate, rămânând sensibilă, dar și critică și detașată, capabilă să se autoexamineze și să vorbească despre limitele noastre sociale și umane.

Titlul sintetizează această tensiune: al treilea peisaj e locul dintre două stări contrastante, un teren nedomesticit, o graniță încordată. Imaginea care o rezumă cel mai bine îi aparține lui Matei Bejenaru (ABIS_02_01, 2021). O perdea neagră, într-o construcție scenografică cu aer suprarealist, obstrucționează privirea către un peisaj din fundal. Imaginea e deopotrivă iconică și narativă, pentru că ridică așteptări ca într-un film: ar putea urma o scenă dramatică și un deznodământ. Privirea e invitată să cerceteze, mintea e stimulată să își imagineze, dar ambele sunt în final refuzate. Imaginea pare un obiect geometric, dar și un vis cifrat, în care subconștientul scoate la suprafață idei pe care privitorul încearcă apoi, zadarnic sau nu, să le traducă în sens.

Starea de tensiune este susținută și de lucrarea lui Iulian Bisericaru, A Small Territory (2026). Un peisaj minier-apocaliptic lasă senzația de vertij și de scufundare spre centrul pământului. Imaginea, în alb-negru, înfățișează un soi de amfiteatru natural în care fiecare element este expus unei priviri brutale: un amfiteatru anatomic, o masă de operație pentru un pacient invizibil, supus unei explorări intruzive. În acest decor ostil, artistul așază o căsuță, simbol domestic al unei vieți line și liniștite. E refugiul de după o apocalipsă care tocmai s-a încheiat, locuit de un singur supraviețuitor care încearcă să reia viața și civilizația de la capăt.

Expoziția este însă mai nuanțată decât aceste două poziții extreme. Tensiunea capătă accente tragicomice în lucrările lui Megan Dominescu: portretul cartoonish al unui personaj înspăimântat de conversația purtată la un telefon-banană sau imaginea melancolică a lui Dragoș Bădiţă, în care o tânără ține în mână o creangă verde, plină de spini. Peisajul și natura sunt aici subordonate elementului uman, iar miza se mută din teritoriu în psihologia celor care îl locuiesc.

Peisajul din The Third Landscape nu liniștește, ci trezește amintiri și invită la introspecție, atât asupra lucrărilor, cât și asupra naturii din jurul nostru. Expoziția nu oferă răspunsuri, ci ne urcă într-un punct de observație de unde ne putem contempla propriile peisaje, reale sau imaginare. E o metodă onestă și curajoasă de a sărbători o perioadă intensă de activitate: galeria alege să își asume riscul unor întrebări, nu confortul unui bilanț.

„Al treilea peisaj” [Galeria Anca Poterașu, București, 26.09–31.10.2026]. Artiști: Adelina Ivan, Anetta Mona Chișa, Aurora Király, Delia Popa, Doina Simionescu, Dragoș Bădiţă, Ioana Cîrlig, Iosif Király, Iulian Bisericaru, Matei Bejenaru, Megan Dominescu, Mihaela Moldovan, Oana Coșug, Sebastian Hosu, Yasmina Assbane. Curatoare: Lorena Marciuc