Anatomiile roz tolănite în decoruri luxuriante, colorate intens, psihedelic au devenit emblematice pentru pictura Suzanei Dan și pentru transgresiunea picturii douămiiste. Colegă de generație cu Dumitru Gorzo, Alexandru Rădvan, Florin Ciulache și mulți alții, Suzana Dan dă dovadă de o sete neostoită de artă și are o energie regeneratoare incredibilă, reușind, fără pauză, să fie prezentă în galerii, ca artist sau în spatele unor proiecte interesante, ca manager sau curator.

Cea mai recentă expoziție, Loc de joacă, deschisă la Spațiul de Artă Contemporană Aiurart, curatoriată de Erwin Kessler se întinde în toate cotloanele și camerele galeriei și cuprinde două instalații gândite la fel ca pictura, dar extinse în spațiu și cincisprezece picturi pe pânză sau lemn.

Scena artistică românească este dominată de pictură, dar cea practicată de Suzana râde în nasul temelor și culorilor convenționale, plictisitoare, nu e rețetă de succes, de târg sau de showroom, ci este prezentă și suficientă sieși, fără adjuvanți, se evidențiază dintr-o sută, țipă mai tare fără să falseze.

Cercul nu ar fi complet dacă lucrările nu ar avea titluri provocatoare, sarcastice, fără a fi lipsite de umorul negru atât de specific, cum ar fi Cred că florile ar trebui interzise copiilor sau When in doubt, freak them out. Noutatea expoziției este că prezintă atât lucrări cu tenta deja consacrată a Suzanei Dan, autoarea de imagini în culori tari, “date de pereți”, cum scrie Erwin Kessler în textul de prezentare, cât și lucrări monocrome, sobre, melancolice, mici.

Se creează un parcurs interesant – curtea e invadată de armata de iepuri negri cu ochi fluo, parterul e scurtcircuitat de picturi cu subiecte tari, sângeros-sexuale sau morbid-melancolice, demisolul e nostalgic și discret, populat de imagini alb-negru fragmentate, ca niște vise ambigue, iar mansarda găzduiește o instalație spectaculoasă, un cub îmbrăcat în foiță de aur plin de sâni, cu titlul polisemantic How Deep is Your Love?

Imageria Suzanei Dan e compusă din fragmente anatomice suprapuse peste decoruri idilice, de vis intens colorat, cu norișori, plante și forme de relief sau din animale și oameni, un fel de scene de gen perverse, juxtapuse unor decoruri străine și stranii. Mai nou, formele au devenit mai distorsionate, mai puțin închise, dar palpită de viață, li se vede mai mult suflul decât forma. Cum e cazul lucrării Nu mă supăr să dispar, în care regăsim multiple interpretări și chei de interpretare ale unui subiect plenar – inima /anima – reprezentată ca un medalion solar apărut mistic într-o pădure misterioasă.

De fapt, mai toate scenele seamănă cu niște medalioane, sunt amintiri ale unor personaje visate, inventate sau dispărute. Senzația dulce-amară și anxietatea provocată de aceste imagini aparent nevinovate te urmărește mult timp după.

Pictura bună, ca și literatura de ficțiune bună au cel puțin un lucru în comun – te fac să îți amintești lucruri despre tine pe care le-ai uitat. Brusc, toate culorile capătă nume, toate florile au miros și toate crimele au martori.

Expozița Loc de joacă a Suzanei Dan, curatoriată de Erwin Kessler, este la Aiurart pînă pe 24 ianuarie 2015.