De

Ecologiile grijii și îngrijirii – Un program de mediere între toate formele de viață

Unul dintre proiectele cele mai consistente ale anului trecut a fost „Ecologiile grijii și îngrijirii”, program derulat de Asociația Nucleu 0000 bazat pe o colaborare interdisciplinară dintre artiștiarhitecți și profesori și masteranzi ai Facultății de Horticultură București materializată într-o secvență de evenimente interconectate: o serie de expoziții articulate pe distincția între plante utile, otrăvitoare, afrodisiace și ritualice în trei galerii bucureștene (Strata, Mobius și Leilei), două intervenții ale artiștilor Beniamin Popescu și Miki Velciov în Grădina Botanică din București, alături de conferințe, ateliere informative și plimbări curatoriate de Gabriela Mateescu împreună cu cercetătoarele: Valentina Iancu (arte vizuale), Eliza Yokina (arhitectură), prof. univ. dr. Mihaela Georgescu și șef lucrări dr. Vasilica Luchian (botanică).

Pornind de la întrebări ce derivă din omonimiile cuvântului „grijă”, programul cultural „Ecologiile grijii și îngrijirii” și-a propus să exploreze relația dintre om și lumea naturală în contextul contemporan în care, în ciuda conexiunilor globale prin intermediul rețelelor sociale și tehnologiei digitale, suntem prinși într-un „sistem social accelerat al singurătății organizate” aflat, conform Manifestului Îngrijirii[1] (The Care Manifesto, 2020),  sub „domnia lipsei de grijă” față de toate formele de viață. The Care Collective, autorii manifestului, susțin că îngrijirea, tradițional asociată cu sfera privată și subevaluată în termeni economici, ar trebui recunoscută ca aspect central al vieților noastre, ca forță transformativă bazată pe interconectarea dintre oameni, natură, sustenabilitate și justiție socială.

Andreea Medar și Mălina Ionescu, Viae ferrae 3, pământ, grâu, cauciuc, acrilic, 2023. Credit foto: Andrei Mateescu.

Cum definim, deci, natura? Cum privim relația noastră cu lumea plantelor? Coordonatoarele proiectului au acordat un loc special „vederii” naturii, pornind de la teoria „orbirii față de plante” (plant blindness), dezvoltată de biologii James Wandersee și Elisabeth Schussler, care au evidențiat o disproporție în atenția pe care oamenii o acordă animalelor în comparație cu plantele, fenomen care are ca efect lipsa grijii față de importanța plantelor în ecosisteme, în alimentație, în medicină și în numeroase alte aspecte ale vieții și are consecințe negative asupra conștientizării ecologice și a protecției mediului.

Cum influențează plantele viața noastră de zi cu zi și, mai ales, ce responsabilitate avem în ceea ce privește existența lor reprezintă procese ale grijii și îngrijirii care necesită mediere, în sensul definit de Sean Cubitt în Eco Media (2005), ca unică garanție a unui viitor în care „calitatea vieții să includă toate calitățile și toate formele de viață”, a unei democrații planetare viitoare a cărei șansă de a exista, în condițiile în care gaura din stratul de ozon comunică din emisfera nordică până în cea sudică, impune recursul nu doar la medii tehnologice ci, tot mai mult, biologice. Așa cum este descrisă de Cubitt, gândirea ecologică implică explorarea raporturilor subiect – obiect ale individului cu lumea non-umană a naturii atât din perspectiva tipului de obiect pe care îl reprezintă natura, cât și din cea a modului în care ne definim ca subiecți în raport cu aceasta.

Vedere din secțiunea „Plante utile” desfășurată la galeria Strata. Credit foto: Andrei Mateescu.

Secțiunea expozițională dedicată plantelor utilitare (Galeria Strata 2-20 septembrie 2023) a avut ca punct de pornire modurile în care natura a fost utilizată, afectată și conceptualizată ca fiind în serviciul umanității. Plantele au devenit resurse, fie cultivate cu măsură în grădina tradițională (regăsită în pictura lui Horia Bernea sau cea a Hortensiei Mi Kafchin) fie, dimpotrivă, exploatate dezechilibrat ca în lucrarea artistului Miki Velciov: Hibrid (prezentă în galerie sub forma unui video documentând prima intervenție la Stațiunea Tinerilor Naturaliști din Timișoara în 2021, dar reconstruită pe pajiștea din Grădina Botanică „Dimitrie Brândză” din București) care pune sub semnul întrebării înlocuirea soiurilor indigene cu noile semințe hibrid, proces care, pe termen scurt, crește productivitatea dar pe termen lung are efecte devastatoare asupra calității solului și la dispariția totală a semințelor auto reproducătoare.

Miki Velciov, Hibrid, instalație în Grădina Botanică din București

Înghesuite între piatră și metal și coabitând cu noi în spațiile urbane, cum vedem în instalația interactivă Vecinătate a Lilianei Mercioiu-Popa, plantele își păstrează libertatea și potențialul de deschideri infinite oriunde găsesc un loc propice, cum este micul recipient cu compost din balconul Anei Maria Micu. Artista documentează video un experiment ce urmărește grădinăritul de apartament în spații înghesuite cum sunt pervazele ferestrelor sau balcoanele de bloc, pentru ca rezultatul final al maturizării plantelor crescute din resturi menajere să fie surprins în pictura endless growth. … believing that hope can be dredged from ruin.

În viziunea unuia dintre cei mai activi filosofi naturaliști contemporani, Michael Marder[2], viața este caracterizată de procese ciclice, generaționale, cum sunt înflorirea, decăderea și regenerarea. Abătându-se de la acest ritm natural, omenirea a creat două filiere narative: prima implică producția de materiale non-biodegradabile, cum ar fi materialele plastice și deșeurile nucleare, care nu se descompun niciodată; cea de-a doua se aliniază la idealurile utopice de progres continuu și creștere economică, ignorând ciclurile naturale. Noi toți (ființele umane și nenumărate specii de animale și plante, bacterii și alte microorganisme, solul și atmosfera, climatul și ecosistemele) experimentăm această narațiune alterată, „mutilată” a vieții plantelor. Lucrarea sonoră a Dianei Miron, The Island of Self, evidențiază interconexiunea rezultată din coexistența dintre plante și oameni. Prin înregistrarea cu microfoane de proximitate a plantelor în timpul procesului de absorbție a apei, artista a descoperit modele ritmice și schimbări ale sunetelor atunci când plantele intră în contact cu ființele umane.

Același Michael Marder explorează „complexul Phoenix”[3], subliniind interpretarea istorică a umanității că regenerarea ciclică a naturii reprezintă o garanție a capacității infinite a acesteia de a se reface și dându-și astfel permisiunea de a continua să facă rău lumii, cu așteptarea ca aceasta să renască precum miticul Phoenix. Această mentalitate se reflectă, de asemenea, în atitudinea pe care o avem față de propriile corpuri, așteptându-ne ca acestea să se regenereze după diverse forme de traume sau expunere la substanțe nocive, cum ar fi aditivii alimentari cancerigeni, izotopii radioactivi și poluarea mediului.

Parcursul expozițional care a avut ca focus plantele otrăvitoare (Galeria Mobius 7-30 septembrie 2023) a inclus proiecte ce au prezentat lumi posibile în care ciupercile sunt elementele primordiale ale existenței umane, aflate într-o continuă metamorfoză și creștere într-o rețea de micelii ca în The First of Us, instalația Marinei Oprea, lumi postapocaliptice, fără profunzime și fără orizont, unde cactușii au rămas printre ultimii supraviețuitori ca în The Cactus at the End of the World, colaborare intermedială în pictură și VR a lui Iulian Bisericaru și Dragoș Dogioiu care ne oferă acces la perspectiva formelor de viață non-umane, sau lumi care au nevoie de a fi descoperite, alcătuite, ca în poemul grafic Le Trou, realizat de Katja Lee Eliad.

Marina Oprea, The First of Us, detaliu.

În secțiunea dedicată plantelor ritualice (Galeria Leilei 16 septembrie – 30 octombrie 2023), un loc aparte l-a ocupat mătrăguna (Atropa belladonna), explorată vizual de Diana Matilda Crișan și Marta Mattioli în forme moi, textile, sau dimpotrivă, dure, metalice, ce ilustrează natura ambivalentă a acestei plante mitologice, ale cărei proprietăți au pus-o de-a lungul timpului în centrul unor ritualuri de magie, de vindecare, de crimă sau de seducție. Alte plante otrăvitoare și, totodată, vindecătoare, ca măselarița (Hyoscyamus niger) și ciumăfaia (Datura stramonium), des întâlnită pe maidanele Bucureștiului, au fost aduse în expoziție de șef lucrări Vasilica Luchian, responsabilă cu producția ierbarelor și selecționarea plantelor corespunzătoare fiecărei secțiuni.

Vedere din secțiunea „Plante ritualice” desfășurată la galeria Leilei.

În expoziția dedicată plantelor afrodisiace, sculpturile din papier-mâché ale Alinei Marinescu, amplasate la nivelul solului și aproape pierdute prin iederă, o altă plantă deopotrivă vindecătoare și otrăvitoare, au fost reliefate prin iluminarea cu lumină roșie și ultravioletă. Lucrarea prezintă diverse stadii ale iubirii, de la singurătate și self love la iubire împărtășită și pasională. Iubirea a fost reprezentată și în sculpturile înmugurite din materiale textile apretate ale Liviei Greaca, plasate în contrast cu desenele viscerale ale lui Miron Schmückle, ce îmbină flori imaginare cu formele genitale. La același etaj, Studiile pentru Daphne ale lui Ciprian Mureșan, curatorul prezenței românești la Bienala de la Veneția din acest an, fac referire la dafin (Laurus nobilis), o plantă ce aduce beneficii când frunzele sunt utilizate pentru ceai sau ca mirodenii, dar produce somnolență și afectează funcțiile cognitive dacă este consumată în exces. Lucrarea valorifică legenda transformării nimfei Daphne într-un laur, ca să scape de dragostea nedorită a zeului Apollo, gest simbolic prin care femeia-natură scapă de sub dominația patriarhală.

Ciprian Mureșan, Daphne, creion pe hârtie. Credit foto: Andrei Mateescu.

Fiecare dintre expoziții a inclus perspectiva specialiștilor botaniști, iar una dintre cele mai complete și informative a fost cercetarea lui Andrei Conțiu (student masterand în cadrul Facultății de Horticultură din București, Programul de master Managementul Conservării Biodiversității) din secțiunea de la Galeria Leilei.

Abordând planta ca o colecție de ecosisteme simbiotice, „Ecologiile grijii și îngrijirii” a subliniat importanța interdependenței, nevoia de mediere și de solidaritate între toate formele de viață. Conceput în contextul grijii pentru natură și îngrijorării față de ecocidul contemporan, proiectul a integrat arta contemporană, arhitectura și cercetarea botanică, oferind o incursiune vizuală, poetică și educativă în complexitatea comunităților umane și non-umane care împărtășesc aceeași lume.

 

[1] The Care Collective (2020) The Care Manifesto, Verso

[2] Michael Marder (2023) “A Philosophy of Stories Plants Tell,” Narrative Culture: Vol. 10: Iss. 2, Article 3

[3] Michael Marder (2023) The Phoenix Complex: A Philosophy of Nature The MIT Press. Cambridge, Massachusetts, London, England)

POSTAT DE

Raluca Paraschiv

Raluca Paraschiv este artistă vizuală și lector la Universitatea Națională de Arte din București. Este membră a Chevening Graduates Association, NECS European Network for Cinema and Media Studi...

Comentariile sunt închise.