Andreea David și Ingrid Bergher Myhre s-au cunoscut în cadrul unei rezidențe de performance și STAFF e primul lor produs colaborativ. A pornit de la întrebări, căutarea definițiilor presonalizate/simplificate pentru cuvintele mari din conversațiile noastre de toate zilele, interesul comun în corp și cuvânt ca două instrumente de bază ale oricărei forme de performance, dar greu de pus laolaltă.

Performance clasic = dans pentru corpuri neantrenate

Tradiție, în performance = să crezi în corpul (tău) care măsoară și transmite o sculptură în mișcare

Performance = corpul ca obiect-idee

O întrebare care, sub multiple forme, tot revenea, în conversațiile de lucru ale celor două: cum transmiți ceea ce nu știi, care e setul de skill-uri, încredere, prezență de spirit sau improv pe care ar trebui să le antrenezi pentru a preda necunoașterea proprie persoanei din fața ta? Când spun empatie, emoție, inteligență, sprijin, iubire, revoluție, universal etc. etc. și mă pui să-ți explic, nu, să îți definesc în câteva cuvinte ceea ce tu deja știi, ba nu, ceea ce deja știm „cu toții”, cum să-ți explic?

Definițiile simple sparg în bucăți ideea că, iată, stăpânim cu competență termenii comuni.

Folosirea uneltelor simple – o riglă, o pensulă, un fierăstrău, topor, șurubelniță, foarfecă – ar trebui să intre, la fel cu înțelegerea ideii de univers atunci când folosim cuvântul, în setul competențelor comune probabile a două corpuri asemănătoare, conventionally abled și având un minim de experiențe sociale comparabile. Da, iei rigla sau echerul și măsori cu ele, nu? Dai cu toporul, ții cuțitul și tai. Fiecare corp însă dă soluții diferite interacțiunii cu chiar cea mai simplă unealtă, în funcție de setul său de experiențe și așteptări culturale, sociale, de locuire. Nu tăiem la fel cu foarfeca o hartie în două. Sunt atâtea variabile posibile. Nu înțelegem la fel ceea ce folosim împreună, chiar de pe baza acelorași (prezumate, convențional), competențe lingvistice.

O fată din România, care a terminat arhitectura, o fată din Norvegia, studentă la coregrafie, amândouă încercând să își definească reciproc, reciclând și luând de la capăt, chestii în engleză, pe un teritoriu undeva între.

Universe = something black with white spots

Work = something only possible when you find it

Happiness = something you feel sometimes

Performance-ul Andreei și al lui Ingrid de la WASP este puternic prin amestecul corp-unelte-cuvinte în care cele două artiste își aruncă termeni și răspund la ei prin posturi, gesturi utilitare, cuvinte; până și corpul-sculptură-instrument – acela din performance-ul clasic – apare, în rîcîit de fierăstrău și pe fundalul, constant, al cuvintelor pe care le știm.

Andreea David e arhitectă și performeră. În 2013, mulțumită unei wild card oferite de 4Culture în cadrul Life Long Burning, Andreea a participat timp de 6 săptămâni la programul de master ex.e.r.c.e la CNN Montpellier.

Ingrid Berger Myhre a studiat în cadrul Laban Centre (UK) și este absolventă a MTD (AHK, 2010). Cercetarea ei asupra puterii autonome a corpului și vocii performerului/ei a rezultat în prima sa lucrare independentă, Current (2013), cu sprijinul Dansateliers. A primit bursa Danceweb Scholarship (2010) și sprijin de la diverse granturi Norvegiene pentru creativitate artistica. Din Oct. 2013 face Master în coregrafie la ex.e.r.c.e. din cadrul CCN Montpellier.

STAFF a fost la Explore Dance Festival 2014 pe 12 octombrie.