Asemenea unui arbitru al vieții și morții, concentrat pe linguri, capete de păpuși, animale mici, electrocasnice, Daniel Spoerri aduce noi interpretări pentru lucruri vechi, arhivează nimicuri cu semnificații. Ia viața din frâu cu impulsivitate, întorcând lucrurile pe dos și salvându-le de la distrugere.

Cea mai recentă lucrare a Anjei Salmonowitz, Dieser Film ist ein Geschenk / This film is a Gift 2019, este un interviu în stil documentar despre modul în care Spoerri gândește și lucrează. Filmul s-a născut dintr-o legătură personală dintre regizoare și artist.

This Film is a Gift este despre artistul Daniel Spoerri, despre generații, despre viață și moarte. Un concept ciclic de veniri și plecări, de transformare. Introducerea, Resurrection, made 1969, indică în mod clar direcția filmului. Putem considera procedura de digestie de la început la final sau vice versa drept un ciclu constant, la fel ca viața către moarte. Dar acest film nu este trist, dimpotrivă: Spoerri menționează că dacă urmașii lui ar fi în camera sa, ar ieși o mare încăierare. O îmbârligare de proporțiile piesei Les jeux sont faits de Sartre: să fii unul dintre ultimii, să vezi cum îți mor prietenii, tragedia supraviețuitorilor.

Mai vedem o apariție îndoliată. După moartea tatălui Anjei Salomonowitz, aceasta a trebui să-i golească casa și a găsit câteva linguri negre și o inimă roșie din sticlă. Regizoarea ar fi putut arunca obiectele sau acestea ar fi putut să devină materiale de lucru pentru Spoerri. Astfel, i-a dăruit artistului aceste objets trouvés de familie, iar acesta a făcut din prețioasele rămășițe un dar pentru ea. Dorind să păstreze un fel de tradiție, Anja s-a decis să facă încă o donație pentru artist și să creeze filmul.

Salomonowitz îi mulțumește lui Spoerri cu un portret ce face o legătură între munca sa cu obiecte și biografia sa în repetate rânduri: Spoerri, născut Feinstein, este fiul unui everu român care a fost răpit și omorât. Totodată, filmul privește înainte și extinde o amintire prin intermediul fiului lui Salomonowitz, Oskar, al cărui rol este să reflecteze imaginea lui Spoerri. Nimic nu se pierde, totul este mereu rearanjat în moduri surprinzătoare. Bucla infinită de repetiții și reînoiri devine evidentă mai ales în suprapunerea contrastantă dintre Spoerri și Oskar.

Oskar Salomonowitz, care are 11 ani la momentul filmării, și Daniel Spoerri, 88 de ani, discută despre viață și lucru și abordările lor diferite ce țin de timp. Oskar nu numai că oglindește artistul în acțiune, ci și imită mișcările sale și modul său de lucru. Aici nu este vorba doar de o întâlnire inter-generațională: este o conversație ca între bunic și nepot, atât un schimb de experiențe cât și de inovație.

Oskar îi povestește lui Spoerri despre planurile sale de viitor, interesul său în IT, ceva chiar straniu pentru artist. După mai multe încercări de a-și explica interesele, Oskar folosește, în cele din urmă, un exemplu simplu:

– Imaginează-ți că vei avea nevoie de un website unde să-ți vinzi tablourile. Eu l-aș putea programa pentru tine.

Acest argument este tangibil, ușor de înțeles și, brusc, totul devine evident pentru ambele părți.

La nivel meta, filmul este o discuție filosofică despre ființele umane, ce ne diferențiază, distorsiunea dintre ceea ce credem că suntem și ceea ce vrem să fim și tradiția cunoașterii, precum și conflictul dintre obiectivele științifice, tehnologice și politice. Filmul vorbește și despre istorie, istoria României, Ion Antonescu și purificarea sa etnică între 1940-1941. Cu toate acestea, ritmul narațiunii este incredibil de calm, în ciuda atrocităților din flashback-ul istoric.

Anja Salomonowitz lucrează ca scenaristă și regizoare în Viena. A studiat editarea și regia filmului la Filmakademie din Viena și la Academia de Film și Televiziune “Konrad Wolf” din Potsdam-Babelsberg. În filmele ei, scrie povești transformând cuvintele în imagini. Ea a dezvoltat un limbaj pictural între documentare, narațiune și nevoie pentru referințe concrete la condițiile sociale și politice. Filmele sale în nuanțe aprinse condensează experiențe și fapte reale în imagini abstracte.

Daniel Spoerri a debutat ca artist, dansator și regizor și a semnat ca cofondator Manifestul „Les Nouveaux Realistes” de la Paris în 1960. Succesul său de artist vizual se bazează pe proiectele sale de artă plecând de la mese. Rămășițele unei cine sau ale unei alte situații găsite la întâmplare, fixate pe mese. Artistul surprinde o bucată din realitatea de zi cu zi ca într-o capcană (“piège”). A început să strângă obiecte de pe piețele de vechituri când a aflat că gazdele sale nu mai doreau să rămână fără întreaga veselă, inclusiv blatul de masă, după o cină snobă, așa cum explică el în film. Spoerri nu este doar inventatorul „Tableaux piège”: la început a apărut „topografia întâmplării”, un fel de omolog literar în explorări folosind obiecte de zi cu zi.

DIESER FILM IST EIN GESCHENK | THIS FILM IS A GIFT
UN FILM DE ANJA SALOMONOWITZ
CU DANIEL SPOERRI, OSKAR SALOMONOWITZ, FEDERICO VECCHI

Următoarea vizionare la VIENNALE’19, VIENNA INTERNATIONAL FILM FESTIVAL în perioada 24 octombrie  – 6 noiembrie 2019.