Istoria colectivă și istoria individuală se întrepătrund în moduri încâlcite și cu ritmuri complexe, devenind deseori improbabil raportul tensionant dintre cele două. Cât de mult se profilează istoria colectivă în restructurarea identității personale și invers? Cât de mult coincide harta memoriei colective cu harta memoriei personale? În ciuda eforturilor oamenilor de a construi adevăruri istorice, țesătura fină a memoriei e fragilă și schimbătoare. Artista Tatiana Fiodorova a chestionat modurile de construire a memoriei și a identității prin expoziția Sat – Сад de la Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău. Expoziția dezvăluie narațiunile interconectate a doi artiști din perioade diferite, o arheologie a memoriilor și o explorare a rădăcinilor identitare prin straturile timpului și spațiului.

Tatiana Fiodorova este o artistă contemporană din Republica Moldova, care e preocupată de identitatea post-socialistă atât a individului, cât și a unei comunități, de libertățile și limitările artistice caracteristice perioadei sovietice și contemporane, și de memoria fragmentară care construiește corpul social. În expoziția Sat – Сад, artista prezintă arhiva fotografică din anii ‘70-’80 a artistului necunoscut Vasili Lefter (tatăl artistei), reinterpretându-le și împletindu-le cu propriile lucrări de artă contemporane.

Titlul expoziției, Sat – Сад, indică o alegere semantică sensibilă, ilustrând două spații definitorii și conexiunile subtile dintre acestea. Cele două omonime interlingvistice: „satul” și „Сад” (se citește sad și înseamnă grădină, din rusă) au aceeași semnificație pentru artistă, reprezentând două spații guvernate preponderent de legile naturale, în care sistemele sociale nu sunt atât de pronunțate, iar sentimentul comunității e mai puternic. Într-o lume marcată de agitație urbană și tehnologii care depășesc capacitățile umane, artista se retrage la sat într-o casă abandonată și plantează culturi agricole în grădină, apropiindu-se astfel de spațiul în care a trăit și creat tatăl ei, pe care artista însă nu a reușit să îl cunoască îndeajuns, din cauza morții premature. Pe lângă fotografiile realizate de Vasili Lefter, Tatiana Fiodorova introduce printre lucrări plante de porumb uscat, ciorapi umpluți cu boabe de fasole, obiecte casnice, elemente de arhitectură tradițională care se întrepătrund, creând o experiență vizuală imersivă și emoționantă. Prin inserarea obiectelor specifice vieții în mediul rural și prin crearea unui „sat” atemporal în interiorul spațiului expozițional, artista transcende contextul individual și prezintă experiențe umane autentice.

Expunerea simbiotică a lucrărilor tatălui și a fiicei inițiază un dialog atemporal, ce traversează straturi ale timpului și bariere emoționale și care dezvăluie memoria fragmentară și subiectivă într-un amestec de narațiuni fragile. Lucrările lui Vasili Lefter, deși create într-o perioadă în care libertatea artistică era restricționată de regimul sovietic, transpar o sensibilitate pătrunzătoare și o dorință impetuoasă de exprimare. Fotografiile sale surprind viața rurală și oamenii din acea epocă, pe urmele cărora Tatiana Fiodorova a pornit într-o căutare a propriei identități și a modurilor discrete în care povestea ei se intersectează cu a lui. Deși ceea ce rămâne din trecut este fragmentat și adesea subiectiv, aceste fragmente au devenit pentru artistă puncte de referință pentru explorarea și reconstituirea istoriei personale și colective.

În cartea The Archaeology of Knowledge a filozofului francez Michel Foucault, descoperim moduri de a înțelege cum cunoașterea este produsă, organizată și transformată în contexte istorice și sociale specifice. Arheologia cunoașterii a lui Foucault implică descoperirea straturilor de discurs și cunoaștere care au modelat societatea. În mod similar, explorarea de către Tatiana Fiodorova a arhivei tatălui ei și reinterpretarea lor ar putea fi privită ca un efort arheologic. Artista sapă în straturile memoriei, a identității și a vieții rurale, dezvăluind modul în care acestea au fost construite și reconstruite de-a lungul timpului. Expoziția Tatianei Fiodorova este un angajament critic față de practicile discursive, dinamica de putere și reprezentările care au modelat în mod istoric corpul social al unei comunități. Lucrările ei și ale tatălui devin un mijloc de a reimagina aceste construcții, oferind o perspectivă unică asupra experiențelor colective, amintirilor și identităților.

Cu toate astea, expoziția Sat – Сад nu constituie doar o retrospecție, ci și o introspecție profundă în propriul sine. Instalația video în care artista spală rădăcinile plantelor de porumb reflectă căutarea propriilor rădăcini și procesul complex de construire a identității personale. Tatiana Fiodorova își construiește o identitate întrepătrunsă de moștenirea artistică a tatălui și de fragmente din memoria culturală, țesând o dinamică narativă fină și alunecoasă creată prin amintire și imaginație. Conexiunea în absență, între un tată și o fiică prin intermediul artei, constituie stratul personal al expoziției, adăugând o dimensiune emoțională profundă și evocând o călătorie interioară răscolitoare prin care arta depășește limitele timpului și spațiului.

Expoziția Sat – Сад a artiștilor Vasili Lefter și Tatiana Fiodorova a avut loc la Muzeul Național de Artă al Moldovei din Chișinău, în perioada 7 iulie – 6 august 2023.