[…] starea prezentă depinde atât de viitor, cât și de prezent […]

Black Quantum Futurism

Expoziția JOY JOY JOY JOY ON THE PEPPERSIDE OF SUPRAINFINIT a avut loc între 9 septembrie și 8 octombrie la Galeria Wonnerth Dejaco din Viena, în cadrul festivalului Curated by. Intitulată Kelet (Est în limba maghiară), ediția 2022 a festivalului este o replică la titlul fostei reviste literare maghiare Nyugat (Vest). În timp ce fondatorii revistei Nyugat erau în căutarea unui viitor și unei avangarde în partea vestică a Europei, invitația lui Dieter Roelstraete – “Impulsgeber” al Curated by – adresată curatorilor invitați îndeamnă la o întoarcere spre Est pentru „speranță – pentru inspirație, salvare”^[1].

Această afirmație ar putea constitui un pretext pentru o practică curatorială și o istorie a artei mai incluzivă, cu adevărat globală. Totuși, statementul poate fi reinterpretat rapid și cu o doză de scepticism drept: o introducere a practicilor curatoriale și a operelor de artă din estul Europei în lumea galeriilor comerciale occidentale ca o ciudățenie sau ceva încă obscur.

Astfel, invitația nu numai că stabilește un domeniu de interes, dar ridică și întrebări serioase cu privire la abordările curatoriale ale ediției din acest an a Curated by.

Pot curatorii să dezvolte în galeriile comerciale concepte care să nu servească exclusiv dorințelor voyeuriste ale pieței de artă? Este posibil să îmbrățișăm orientarea comercială a unei expoziții și, în același timp, să nu devină doar o curiozitate, ci și o sursă de inspirație?

Spațiul galeriei a fost folosit de curatorii Sandra Demetrescu și Dragoș Olea [KILOBASE BUCHAREST ] drept un loc de excavare istorică, dar și ca un spațiu de relatare imaginară. Într-un astfel de demers, trecutul și viitorul intră într-un joc care există fără început și fără sfârșit; „[…] nimic nu se termină, deoarece nimic nu a început, ci totul se transformă.”^[2] – în acest fel, prezentul nu este apogeul istoriei, ci, mai degrabă, o condiție care poate fi influențată de imaginație și istoriografie. Locația neoficială din cadrul acestui univers utopic numit Pepperside of Suprainfinit, își recunoaște propria influență asupra prezentului și, astfel, își sesizează și propria natură mult fațetată. Pepperside of the world nu este o fantasmagorie, ci popularea unui spațiu fluid și deschis în timp, care se opune „logicii false de carantină”^[3] a sistemelor de violență, excludere, anxietate și necropolitică precum patriarhia, naționalismul sau războiul.

Și totuși, cum arată Pepperside?

Pe măsură ce ne apropiam de galerie, două panouri LED bine-cunoscute din publicitate apăreau ca o invitație în vitrină cu litere colorate. În loc de nume de produse, panourile proclamau un fapt istoric în opt limbi diferite. “QUEER SINCE THE BEGINNINGS OF TIME”^[4] – ne spune lucrarea Title for an Exhibition de KILOBASE BUCHAREST și ne arată clar că nu vom vedea doar o critică plină de umor a ideologiei paternaliste, ci vom intra într-un spațiu al observațiilor asupra trecutului și viitorului. Potrivit lucrării, istoria Pepperside este la fel de lungă ca orice altă istorie, chiar dacă nu a fost reprezentată în limba oficială a multor țări. Realitatea sa geografică a fost subliniată de design-ul colorat al pasajului dintre biroul galeriei și spațiul expozițional. Nu numai că omogenitatea cubului alb a fost astfel întreruptă, dar intrarea fizică în expoziție a devenit un act conștient.

Prima lucrare cu care ne-am confruntat în galerie a fost plasată jumătate în birou și jumătate în portalul colorat. Have You Really Seen The Exhibition^[5] este o serie de informații documentare despre expoziții queer în dosare separate, realizate de Apparatus 22. În birou, aceste dosare par a fi angajate într-un proces de supraveghere, mai ales datorită faptului că au fost amplasate lângă scaunele angajaților. Dosarele serviciilor de securitate se numără printre cele mai bune surse de istorie a artei în fostele state-satelit, deoarece arta a părut întotdeauna să perturbe represiunea societăților atomizate, care era numită în mod ironic siguranță.^[6] De îndată ce ne uităm mai atent la dosarele de pe ușă, apare o altă interpretare. Supravegherea devine o documentare colectivă, meticuloasă și atentă a celor câteva expoziții queer din Europa de Est. Prin instalarea sa, lucrarea proclamă încă o dată că ne aflăm în locul în care realitățile se suprapun.

Lucrarea Lend me your ear a lui Sebastian Moldovan, este o instalație complexă de tuburi de plastic sucite și răsucite, care se întinde de-a lungul marginilor încăperii și uneori ajunge în spațiul privitorului ca un tentacul. Putem trage cu urechea la aceste tuburi tăiate precum foștii funcționari de stat sau vecini din clădirile prefabricate și neizolate fonic. Însă singurul lucru pe care îl vom auzi este o difuzare de cântece importante pentru comunități queer. Astfel, actul de a asculta devine un act de conectare. În centrul primei săli se află instalația Irinei Bujor, Where does? Râsetele și repetarea a trei cuvinte, JOY-JOY-JOY^[7] inundau un obiect deschis, un fel de sicriu masiv și straniu. Dar ce trecuturi sunt resuscitate aici și când e momentul să râdem de ele sau cu ele? Instalațiile mixte SHIELD nr.6 și SHIELD nr.18 ale Irinei Bujor au înconjurat marea cutie amenințătoare și au râs de fanteziile războinice. Un scut metalic nu protejează niciodată, pur și simplu fiindcă funcția sa înseamnă război. Țesăturile fragile lucrate manual de artistx sunt scuturi ale unui viitor, ele fiind înveșmântate în protecția sensibilității personale și, în același timp, anunță prin sunet o nouă colectivitate – Va veni ziua în care vom înțelege cu toții că nu doar organele genitale definesc genul.

În cadrul expoziției, lucrarea Untitled a Elisei Sighicelli este citită, de asemenea, ca o scufundare în posibilitățile unei noi ere. Sfântul Giulgiu apare pe un panou de aluminiu reflectorizant și lustruit. Chipul suferind al lui Hristos a dispărut, iar pânza se dezvăluie ca o suprafață pentru imaginație. Videoclipul lui Anatoly Belov, Sex, Medicated, Rock-n-Roll, arată, de asemenea, cum paradigma Sfintei Familii menține încă în mod eficient structurile patriarhale și homofobia în Europa de Est. Cu toate acestea, se poate descoperi posibilitatea medicației sub forma muzicalului; Sex, Medicated, Rock-n-Roll este despre dorință și dragoste – despre experiențe umane universale. Acestea sunt, de asemenea, temele desenelor de format mic din seria Polyamory a lui Alex Horghidan. Peisajele idilice și cele urbane formează fundalul pentru scenele homoerotice, care, spre deosebire de scenele de dragoste familiare din istoria artei, sunt extrem de anonime și private, nu confundă dragostea cu poveștile eroice și sunt lipsite de violență.

Seria desenelor de format la fel de mic numită Golems, de Ștefan Botez, a deschis drumul spre următoarea cameră. Desenele sunt modele pentru renașterea tehnologică a sculpturilor antice: pentru noi forme de viață care cresc din statui distruse – idealuri distruse.

În centrul celei de-a doua camere se află instalația mixtă Sex Tape VIII de Apparatus 22 și era dedicată subiectelor legate de fizicalitate, dragoste și sexualitate. Videoclipul Sex Tape VIII, despre aventura incendiară a lui Atletica Ideal, un A.I. cu o lucrare de artă: lucrarea iconică a lui Munch – The Scream . Plasat pe un pat metalic ca objet trouvée, video-ul anunță că pe tărâmul Pepperside, chestiunile legate de sexualitate nu sunt abordate în funcție de imaginile normative tradiționale ale societății noastre. INSIDE OUT – REDEFINING THE BODY I AM TEMPORARILY LIVING IN de Robert Gabris este o imagine a unor forme fluide, care uneori par a fi animale, alteori plante, alteori bacterii, alcătuite din trei părți care se îmbină mereu în noi combinații și forme. Nici elementele, nici mediul nu sunt definitive; la fel ca artistul și publicul, ele sunt supuse schimbării. Așa sunt și bărbații care în videoclipul Irresistible al Barborei Kleinhamplová, apar drept  clienții lui Mistress Velvet, o dominatrix de culoare. Feministele și lucrătoarele sexuale i-au constrâns să citească teorie queer și raportează o schimbare enormă a gândurilor despre privilegii și roluri de gen. Trei imagini din seria Above and Beyond de Apparatus 22 ne reamintesc că schimbarea are întotdeauna nevoie de un loc sigur și că și acestea trebuie protejate. Astfel de locuri sigure sunt diverse, uneori sunt cluburi, alteori asociații, dar poate că arta însăși poate deveni un astfel de loc. Seria de colaje fără titlu a Ioanei Nemeș arată cum nuanțele codificate și standardizate se întorc la libertatea poetică în cadrul unei opere de artă.

După această scurtă trecere în revistă, aș dori să revin la întrebarea inițială. Irresistible de Kleinhamplová ne amintește că prostituția nu derivă din sex, ci din capitalism. În rezonanță cu acest fapt, se poate spune și că piața de artă nu reprezintă un produs direct al artei sau al expozițiilor. JOY JOY JOY ON THE PEPPERSIDE OF SUPRAINFINIT a transformat timp de o lună sălile galeriei Wonnerth Dejaco într-un spațiu incitant, tulburător, utopic, dar actual – Pepperside. Logica acestui spațiu nu a fost subordonată logicii curate și canonice a pieței de artă; a fost manifestarea unei alte realități care este adesea încă ascunsă. Dacă galeria poate fi un punct de plecare din care Pepperside se suprapune peste viața noastră de zi cu zi, atunci, în acest caz, se poate căuta speranță în artă.

^[1] Roelstraete, Dieter. Invitație ’Curated by’.  https://curatedby.at/kelet (14.11.2022).

^[2] Deleuze, Gilles. Foucault. 7. ed. Minneapolis: The University of Minnesota Press, 2006. p. 89.

^[3] Miklósvölgyi, Zsolt / Nemes Z., Márió. Xenotopia or a space of radical openness (Prefață Editorială). p. 4.  în: Xenotopia. Volumul I, 2020, p. 4.

^[4] trad., QUEER ÎNCĂ DE LA ÎNCEPUTURILE LUMII

^[5] trad., Ai văzut cu adevărat expoziția?

^[6] Cf. Crimp, Douglas. Redefining Site Specificity. p. 55. in: Krauss, Rosalind / Rosenstock, Laura [eds.] Richard Serra / Sculpture. 1986. p. 40-56.

^[7] trad., BUCURIE-BUCURIE-BUCURIE

Traducere de Liliana Popescu