După 2023, anul în care Timișoara a fost capitală culturală europeană, Centrul de Proiecte a  continuat, atât prin „Legacy”, programul de finanțare nerambursabilă pentru proiecte care continuă și amplifică rezultatele anterioare cât și prin alte direcții de finanțare complementare, să sprijine dezvoltarea de proiecte locale în toate domeniile culturale. După ce au stabilit un model de finanțare mult mai accesibil nu doar către organizații ci și către artiști individuali sau grupuri comunitare, echipa centrului a produs un impact semnificativ, cu consecințe asupra politicilor viitoare de planificare și finanțare a culturii la nivel național.

În week-end-ul 16-18 august a avut loc celebrarea orașului, inițiativă care a inclus peste 100 de evenimente culturale, sportive și comunitare, pentru toate vârstele, produse de organizații din Timișoara. Cu această ocazie, un traseu pe uscat dar și pe apă, cu vaporetto-ul de pe Bega, pe la câteva dintre cele mai importante evenimente din sfera artelor vizuale m-a dus la MV Sci-art, spațiu de artă găzduit de campusul Politehnicii, la galeria Lapsus și atelierele artiștilor din Fabrica Azur, la Bastion 3 în Spațiul Indecis, în curtea Liceului de Artă și în apartamentul din Piața Libertății care găzduiește platforma Balamuc.
Având ca punct de plecare caracterul interdisciplinar distinctiv al orașului, unde creația artistică este adesea impulsionată de experimentare iar contextul industrial a conturat o abordare artistică aparte, cu implicații semnificative din punct de vedere pedagogic și social, dintre care cea mai cunoscută este cea a grupului Sigma, la MV Sci-art avea loc vernisajul expoziției „Interspațiu”, parte a proiectului „Emergent Co-lab”, un program de formare și mentorat care și-a propus să identifice metode pedagogice specifice Timișoarei și să formuleze altele noi, bazate pe colaborarea între artiști, oameni de știință și studenți. Printre mentori s-au numărat Liliana Mercioiu-Popa, artistă și profesoară la Facultatea de Arte, Călin Man, coordonatorul prestigiosului grup kinema ikon, Radu Radoslav, fost arhitect-șef al orașului, Mirela Stoeac-Vlăduți, curatoarea expoziției și directoare a galeriei META Spațiu și a centrului MV sci-art și realizatorul de film Grațian Gâldău iar artiștii care au expus sunt Mirela Cerbu, Sânziana Gheorghe, Tudor Mutrescu, Ana Maria Szöllösi și Mihai Toth, în dublu rol de cursant și formator. În fizica cuantică, principiul incertitudinii formulat de fizicianul german Werner Heisenberg afirmă că particulele nu au poziții și viteze fixe, ci există sub forma unor probabilități. Pornind de la această teorie, lucrările de artă din cadrul expoziției au prezentat forme fluctuante și în transformare, deschise către multiple interpretări. Acest proces personalizat de creare a sensului de către fiecare privitor se aliniază cu ideea de „superpoziție”, respectiv deținerea simultană, a unor multiple realități potențiale de către o particulă, înainte de fi măsurată, în mod similar cu posibilitatea ca mai multe realități să coexiste în cadrul unei lucrări de artă, până când interpretarea privitorului „colapsează funcția de undă” și stabilește un înțeles anume. Astfel, Sânziana Gheorghe a propus un proiect VR bazat pe narațiune și vis, Mirela Cerbu o instalație bazată pe modele vegetale și animale, în nuanțe preponderent albastre, redate în pictură și obiect tridimensional, Ana Maria Szöllösi linogravuri meticuloase, cu elemente geometrice, Onesim o instalație narativă redată pe hârtie termică iar Mihai Toth a conectat toate celelalte lucrări / spații artistice într-o instalație inspirată de cratimele lui Paul Neagu.

În fosta fabrică AZUR avea loc „[Open Art Labs]”, porți deschise pentru vizitarea atelierelor de aici, printre care cel al Anei Szöllösi care a prezentat mai pe larg maniera sa de lucru actuală în gravură sau cel al lui Petrică Ștefan, unde de pereți se sprijineau pânze de mari dimensiuni cu o lume microscopică în culori vii, pixelată, asemănătoare conținutului unui vas Petri văzut la microscop. Tot aici, spațiul LAPSUS își aștepta vizitatorii cu rezultatele concursului de modelare pentru tineri studenți și absolvenți „3D PARADOX NOW” prezentate în expoziția „Hybrid Stations 2.0” care a reunit16 sculpturi realizate prin imprimare 3D, care investighează temele propuse de către organizatori, multe dintre ele fiind interesate, similar proiectului de la MV sci-art, în mod special de intersecția dintre artă, filosofie și știință, de concepte din fizica cuantică și de fluiditatea granițelor dintre vis și realitate. Curatoriată de Alex Boca, Pepe Peralta Guerrero și Miruna Robescu, expoziția a adus împreună câștigătorii Silicon Prize printre care Ramona Hodorogea, a cărei lucrare, Raw Book, a avut ca punct de plecare paradoxul cunoscut sub numele de Visul fluturelui al filosofului chinez Zhuangzi care chestionează natura fluidă a realității și interpretării acesteia pornind de la întrebarea „sunt un om care visează că este fluture sau un fluture care visează că este om?”; Lithium Prize, printre care Daniela Dan cu lucrarea Panglica visului inspirată de aceeași parabolă taoistă și Special Prize, printre care lucrarea Gabrielei Ciobanu care a primit „Best Paradox Interpretation Special Prize” pentru reflecția pe marginea Ultimului Mesia, eseul din 1933 al filosofului norvegian Peter Wessel Zapffe care plasează sursa tragediei omului la nivelul intelectului acestuia și propune mecanisme de apărare ca izolarea sau ancorarea în meta-sisteme de siguranță cum sunt credința sau statul-națiune, foarte actuale și astăzi în contextul reacțiilor la proliferarea sistemelor bazate pe inteligența artificială și a recursului tot mai întâlnit la ideologia naționalistă și la creștinism.

În fața INDECIS, spațiul artist run din Bastionul 3, a avut loc expoziția RO42 – Forme Locale, o provocare adresată designerilor români la dialog creativ și la cultivarea unui spirit comunitar. Organizat în cadrul „Sit+Read Artbook Fair”, proiectul a avut ca scop reinterpretarea simbolurilor tradiționale într-o manieră contemporană, sub forma unor steaguri, pentru a aduce noi perspective asupra patrimoniului cultural și istoric al celor 41 de județe ale României, cărora li se alătură și Bucureștiul.

În curtea Liceului de Artă au putut fi vizitate rezultatele Minitremu Art Camp, o „tabără artistică nomadă” dedicată educației alternative, sub influența pedagogiei Grupului Sigma, care promovează reimaginarea spațiilor educaționale ca medii incluzive pentru învățarea colectivă. În colaborare cu El Warcha, colectiv cunoscut pentru abordările lor participative la documenta 15, cursanții au construit o fântână-instalație din materiale neconvenționale, transformând spațiul într-un laborator de experimentare creativă, educație peer-to-peer și cercetare colaborativă. Expoziția a inclus și prezentarea bannerelor realizate împreună cu participanții la tabără despre cum ar trebui ca școala să includă teme de actualitate ca toleranța, să se conecteze la pulsul orașului și al naturii și să promoveze noi reguli care să permită adresarea de întrebări, libertatea de opinie, de exprimare și de mișcare.

BALAMUC este platforma artiștilor Lucian Barbu, Livia Coloji, Răzvan Cornici, Ana Kun și Gavril Pop, spațiu fluid ce funcționează ca atelier de artiști, spațiu de învățare și câteodată de expunere, loc pentru mese pregătite împreună și pentru ceaiuri aromate, bibliotecă de zine-uri și producții de grafică și text adunate și produse în ultimii 11 ani. Aici, Ana Kun, Gavril Pop și Lucian Barbu, cărora li s-a alăturat Adela Holdon, mi-au fost ghizi prin spațiile și practica lor, însoțindu-mă apoi, cu explicații răbdătoare, în aproape tot traseul cultural descris mai sus.

Transindividuația, concept propus de filosoful francez Bernard Stiegler, este un proces prin care indivizii și grupurile se transformă reciproc în cadrul unui mediu comun. În acest cadru, circuitele de cunoaștere și experiență transmise de-a lungul generațiilor reprezintă fundamentul culturii și al schimbării sociale. Stiegler distinge între „circuite lungi”, care leagă indivizii de contexte istorice și culturale mai largi, și „circuite scurte”, care tind să fragmenteze aceste conexiuni și susține că ascensiunea tehnologiilor industriale din secolele al XIX-lea și al XX-lea, culminând cu mass-media și rețelele digitale, a dus la un „scurtcircuit” al procesului de transindividuație. Datorită ghizilor mei din toate spațiile descrise, participarea la evenimentele din cadrul celebrării orașului, deși puternic marcată de specificul industrial și de influența tehnologiei digitale, a fost o ocazie de conectare la un circuit lung al tradiției timișorene, ancorat în adoptarea timpurie a progreselor tehnologice, de la inovațiile secolului al XIX-lea, precum iluminatul electric și telegrafia, până la apariția tehnologiei computerizate în a doua jumătate a secolului XX și impactul acestora asupra expresiei artistice.

Acest material jurnalistic a fost realizat printr-o finanțare Energie! Burse de creație, acordată de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte. Materialul nu reprezintă în mod necesar poziția Centrului de Proiecte al Municipiului Timișoara, iar acesta nu este responsabil de conținutul său sau de modul în care poate fi folosit.