De când m-am întors să locuiesc în România, de fiecare data când am mers într-o călătorie să vizitez scenele artistice din orașele țării, am luat contact cu spații și oameni al căror grad de profesionalism e cu mult deasupra celui din capitală. Nu că mi-aș alege obiectul dragostei și pasiunii pe bază de profesionalism – dovadă fiind faptul că mă zbat cu plăcere într-una din cele mai adânci mlaștini din Balcani. Dar Târgu Mureș, Cluj, Sfântu Gheorghe, Arad sunt exemple bune de locuri unde arta se practică cum trebuie. Nici Iașiul nu face excepție – de fapt, dacă nu ar fi fost ordinea cronologică conform căreia a ajuns să fie ultimul oraș de pe lista mea de vizite, ar fi fost primul menționat. Vector și Periferic au asigurat Iașului un loc important pe harta internațională a artei contemporane, și noul tranzit.ro/ Iași vine să completeze această imagine. Curatoarea Livia Pancu este absolventă RCA cu stil: ar fi putut să lucreze în Barbados sau la MoMA și tot ar fi condus locul ca și cum ar fi fost un bârlog al conceptualismului cu un dram de je ne sais quoi de periferie. M-a invitat să scriu despre ultimul ei proiect, „Artiști ca agenți ai schimbului instituțional”; nimic nu mă stresează mai tare decât să primesc asemenea invitații direct de la organizatori – de regulă, îmi găsesc singură o portiță de scăpare sau îmi ia secole să scriu un text până îmi vine inspirația, mai ales când e vorba de oameni cu care am de a face în general. Dar Livia știa foarte bine sensul invitației – un gest profesional, ceva ce ea considera foarte necesar pe scena artistică locală. Nu e cazul să pretindem că un critic scrie dintr-o poziție neutră – totuși, el poate fi întodeauna informat și autentic. Cu onorariul și cazarea asigurate, am devenit, pentru 2 zile, scriitor rezident; și cu puțin jet lag, am simțit că în sfârșit sunt tratată ca un critic de artă emergent: tânăr, harnic și lejer obraznic.

Prima zi, sunt ridicată de la aeroport de către Florin Bobu, complicele curatoarei, luăm de pe drum niște cafea organică, apoi înghețată în mall alături de cuplu, și începem o serie lungă de Propaganda Walks. Acesta este tipul de concept care cu siguranță le face mare plăcere locuitorilor din orașele mici (îi transformă în spiriduși locali cu această ocazie), iar cei adunați în jurul tranzit.ro/ Iași nu fac excepție. În cateva ore, mi s-a explicat scurt dar la obiect care sunt problemele principale ale orașului, de la disneyficarea centrului până la creșterea numărului de instituții hibride care vând suflet artistic fără remușcări, pe parcursul a 3 plimbări (cel care se ocupa de a 4-a, chiar cel responsabil cu vânzarea de suflete, s-a retras în ultima clipă). Așa am ajuns să-l cunosc pe profesorul universitar Ovidiu Gherasim-Proca, stângist local (speciemen rar în România), care a fost convins de alternativa oferită de tranzit.ro/ Iași. Poziționarea lui în-tranziție m-a făcut să sper din nou la autenticitate in spațiul artei. Seara s-a încheiat cu o masă la galerie, pregătită de membrii grupului informal adunați în jurul tranzit.ro/ Iași, pe scurt, experiența de până acum bifa toate căsuțele potrivite.

Plimbare în Seyðisfjörður oferită de către Tinna Guðmundsdóttir, noiembrie 2015, © tranzit.ro/ Iași, 2015

Imaginea Plimbări de propagandă oferite de tranzit.ro/ Iași. Nu este realizată nici un fel de documentație fotografică, mixed media, © tranzit.ro/ Iași, 2014

A doua zi a fost dedicată discuțiilor despre proiectul în sine, un schimb de rezidențe artistice, finanțată de UE, între tranzit.ro/ Iași și partenerul lor islandez, Skaftfell.

Artiști ca Agenți ai Schimbului Instituțional, întâlnirea peer to peer la tranzit.ro/ Iasi, © tranzit.ro/ Iași, 2016

Artiști ca Agenți ai Schimbului Instituțional, prezentare Tinnei Guðmundsdóttir, director of Skaftfell – Center for Visual Art, Seyðisfjörður, East Iceland. © tranzit.ro/ Iași, 2016

Proiectul a fost construit în jurul invitației directe către un artist român și unul islandez – respectiv Cristina David și Ásdís Sif Gunnarsdóttir – de a se juca cu un mediu anume, video-streaming, în timpul rezidenței în spațiul partener. Această invitație a atras după sine și anumite constrângeri, mai ales de ordin tehnic și emoțional, având în vedere că cele două artiste trebuiau să aibă în permanență la îndemână atât echipamentul tehnic cât și dispoziția de expresie. Cristina a ținut să chestioneze necesitatea acestor constrângeri – nu am auzit asta și de la Ásdís – dar în general amandouă artistele au părut că se bucură explorând locul unde avea loc rezidența, în timp ce priveau în cameră sau filmau împrejurimile. Video-urile rezultate pot fi amuzante de urmărit, eu am aruncat un ochi peste unele, și m-am uitat la altele în timp ce îmi beam sucul pe canapeaua confortabilă de la tranzit.ro/ Iași. Până atunci, nu urmărisem opera niciuneia dintre artiste, a Ásdísei din ignoranță, a Cristinei din lipsă de curiozitate privind o operă pe care o credeam rece sau fals conceptuală. Am fost plăcut surprinsă de subtilitatea câtorva din video-urile Cristinei, care dă dovadă de un simț al umorului original – de exemplu, în vederile filmate pe care le trimitea din Islanda, a făcut una și pentru artistul Dan Acostioaei în care a memorat o bucată mare de text despre albine ca răspuns la memoria lui extraordinară. De fapt, mai multe secvențe pe care le-am prins în video-urile ei m-au amuzat – și aș îndrăzni să spun că m-au mișcat, la fel cum m-ar mișca mici observații pe care le-aș face dacă aș scoate capul pe geam într-o zi de marți plictisitoare la lucru. În orice caz, Cristina a luat în serios provocarea, iar munca ei reflectă un angajament real atât cu mediul de lucru, cât și cu contextul, fapt care din nou se poate spune că bifează niște căsuțe.

Cristina David, Have a slow bike ride with me, I’ll show you the entire town, print screen al transmisiunii în direct, Seyðisfjörður, © tranzit.ro/ Iași, 2015

Cristina David, Have a slow bike ride with me, I’ll show you the entire town, print screen al transmisiunii în direct, Seyðisfjörður, © tranzit.ro/ Iași, 2015

Ásdís Sif Gunnarsdóttir, În direct din Cinema Republica, print screen al transmisiunii în direct, Iași, © tranzit.ro/ Iași, 2016

Ásdís Sif Gunnarsdóttir, În direct din Cinema Republica, print screen al transmisiunii în direct, Iași, © tranzit.ro/ Iași, 2016

Era înduioșător modul în care partea românească alegea să evidențieze inovațiile de ordin organizațional, de la informarea artistelor cu privere la detalii ale proiectului peste care acestea ar fi trecut cu vederea fără nicio grijă, până la testarea limitelor finanțelor publice în contextul în care tranzit.ro/ Iași este subvenționat total de ERSTE. Și chiar dacă partenerii au ținut să sublinieze similitudinile geografice și funcționale, eu n-am prea reușit să înțeleg cum s-a ajuns la colaborarea dintre o vilă cu acareturi dintr-un orășel islandez și un spațiu expozițional mic din centrul capitalei unui județ român. La o privire mai atentă, ar părea că stabilitatea financiară a fost punctul comun – o situație fericită, judecând după experiența tipică din capitale. Chiar pare că tranzit.ro/ Iași și Skaftfell au avut timpul și libertatea să lucreze la un proiect cu grija și atenția cuvenită, ba chiar și într-un cadru de vis direct din anii 90 de spațiu artistic independent, născut din filantropie. Efortul birocratic de a produce un proiect finanțat de UE a fost îmbrățișat fără mârâielile pe care le aud frecvent în lumea mea, acestea fiind înlocuite de discuții despre cooperarea cu autoritățile, fapt care chiar m-a impresionat din perspectiva profesională în care a fost creat proiectul în scena locală. Sincer, chiar și Frank Underwood ar fi angajat echipaj, judecând după rezultate.

Cristina David, Making off the Postcard from Mars. This one is for Isaac Cima, Seyðisfjörður, © tranzit.ro/ Iași, 2015

Dar oare contează? Proiectul, nu atât de mult. Cred că a fost un experiment pentru artistele implicate, o ocazie excelentă de a testa noile unelte și dispoziții, cât și-au acordat timp de respiro într-o locație, ei bine, exotică. Dar atunci contează faptul că un grup mic de oameni silitori și cu principii morale au putut să creeze acest spațiu, capabil să susțină o asemenea vacanță mentală, într-un oraș care, în mod stupid, s-ar lipsi de ei, continuându-și nestingherita devenire-zombie în Palas? Da, asta chiar contează. A privi arta nu neapărat ca producție, ci ca deschidere către proiecte artistice care ar putea eșua (scopul suprem al modernității, cu sau fără prefixuri), este un indicator bun al faptului că, atunci când circumstanțele sunt bine calculate, se poate implementa un alt model artistic decât modelul business, pe care societatea română l-a considerat destul de cool pentru a-i da copy-paste, apoi și l-a însușit. Dar nu vă grabiți să spuneți că tocmai această lume a businessului a făcut posibilă o întreprindere precum tranzit.ro/ Iași – a demoniza capitalismul este prima greșeală pe care o poate face cineva care dorește să îl înfrunte și să și scape cu viață. Iar faptul că tranzit.ro/ Iași, condus de Livia, Florin și Delia, este un spațiu care reușește să îl facă pe cineva ca Gherasim-Proca să iasă din zona lui de confort academică și să testeze modele pe care le descrie cu inocență ca fiind „mai libere”, este simptomatic pentru o realitate care a devenit atât de previzibilă încât a-i răspunde cu violență (la orice nivel) este de-a dreptul prostesc. Când ai de-a face cu o lume condusă de birocrație și duplicitate instituțională, instiuțiile artistice (adică și artiștii, dar și spațiile) care aleg să lucreze incognito și să imite modelul capitalist de muncă serioasă reușesc, încet dar sigur, să câștige spațiul lor de libertate, ceea ce atrage după sine și un anumit grad de profesionalism. Acesta este modelul implementat în Iași – desigur, în continuarea inițiativei Vector – unul care ar putea fi benefic pentru scena plină de vorbăraie dar lipsită de acțiune din București. Atunci când va dispărea orice urmă de respect pentru artă – și în prezentul nostru accelerat, e doar o chestiune de timp – asemenea modele ne vor salva de la zombii din paradisul nostru închipuit, nu prin opțiunea unei nostalgii burgheze pentru valoare, ci prin implicarea noastră în acțiuni de care nici măcar nu ne vom da seama că reprezintă exact ceea ce arta era menită să fie. De fapt, având în vedere ce bine funcționează modelul Tranzit Iași, eu zic să renunțăm imediat la artă și să trecem la business.

Proiectul „Artiști ca agenți ai schimbului instituțional” se desfășoară încadrul programului „Promovarea diversității în cultură și artă în cadrul patrimoniului cultural european ” și este finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României.”

Organizator: tranzit.ro/ Iași, România
Partener: Skaftfell, Seydisfjordur, Islanda
Echipa de proiect: Livia Pancu, Florin Bobu, Tinna Gudmundsdottir, Julia Martin, Delia Bulgaru, Andrei Timofte