Rumoarea creată de evenimentele recente de la Cluj Napoca, în care elemente de sculptură monumentală au fost distruse de autoritățile locale din considerente ce țin de siguranța cetățeanului (sic!), vine să redeschidă o mai lungă discuție legată de impactul pe care îl au capitalele culturale europene asupra evoluției orașelor care primesc această titulatură.

Logo Servus Candidatură Cluj-Napoca, proiectul de susţinere a candidaturii CJ “Cluj checks in Europe”; sursa: http://www.clujnapoca2021.ro/pagina-principala.html

S-au scris numeroase materiale pe marginea acestei inițiative și a campaniilor pe care cele 14 orașe candidate din România le-au condus pentru a susține dosarele de candidatură propriu-zise. Probabil cel mai delicat punct analizat ar fi acela referitor la efectele pe termen lung ale atenției bruște acordate culturii de către autoritățile locale.

Sloganul pentru Candidatura Timişoarei: Shine your Light – Light up zour City, sursa: http://www.timisoara2021.ro/

Să pornim la drum cu lista scurtă a celor 4 orașe rămase în competiție. Dintre acestea, cu precădere Baia Mare, Bucureștiul și Cluj Napoca au mult de lucru (Clujul a dat un mare pas înapoi în prima săptămână a lui 2016) pentru a ne arăta că depășesc momentul festiv din decembrie, când Ministerul Culturii a anunțat concluziile la care a ajuns juriul international de selecție.

Logo Candidatură Baia Mare; sursa: http://www.capitalaculturala2021.ro/Files/dosare/baia%20mare/Baia%20Mare%202021-%20Bid-Book%20RO.pdf

De fapt, problematica politicilor culturale locale este complicată pentru fiece urbe a României, însă lumina reflectorului cade în această perioadă pe acelea care și-au asumat o candidatură de lungă respirație.

Zidul construit de Municipalitate la Baia Mare şi ulterior acoperit cu grafitti. Sursa: Facebook.

În primul rând, pentru a vorbi despre ce cunosc cel mai bine, încep cu Bucureștiul. Timp de șase luni, am făcut parte din echipa care a lucrat pentru și ulterior a redactat proiectul de Strategie culturală și creativă a orașului București, proiect care a fost supus dezbaterii publice începând cu februarie 2015.

Programul Eşti Bucureşti 2015. Sursa: Pagina de Internet a ArCuB www.arcub.ro

În al doilea rând, îmi amintesc cu tristețe o replică a unui înalt responsabil din departamentul pentru problemele culturale al Primăriei Generale a Capitalei care întreba în primăvara lui 2015: „Cum, există o strategie culturală în dezbatere publică? Eu de ce nu cunosc această documentație?” La aproape un an de la publicarea Strategiei culturale și creative a Bucureștiului 2015-2015, aceasta nu este asumată de către Consiliul General al P.M.B. și deci, de către autoritatea locală.

Strategia a fost respinsă (deocamdată) la vot de către consilierii locali, care nu au oferit astfel orașului un prim document strategic pentru scena culturală. Votarea implica inerent și acordarea unor fonduri și stabilirea unui plan de acțiune anual, bazat pe respectivele resurse. Adică trecerea de la plan la practică, fără de care multe documente strategice (vezi Strategia sectorială în domeniul culturii pentru 2014-2020) rămân numai tentative de schimbare a modului de operare în viața culturală.

În schimb, Bucureștiul s-a regăsit pe lista scurtă a orașelor rămase în competiția pentru organizarea Capitalei Culturale Europene în 2021, în pofida, putem spune, neasumării unei Strategii care ar permite în fapt pregătirea din timp, în bune condiții, a unui întreg an de evenimente culturale și creative sub denumirea de Capitală Culturală Europeană.

Revenind la titlul articolului, avem patru candidați. Cum procedăm?

Miza organizării unei Capitale Culturale Europene necesită un echilibru între resursele ce vor fi fără îndoială atrase, așa cum a fost cazul și pentru Sibiu, și respectiv efortul pe care autoritățile locale îl vor face, materializat în bugete aprobate, responsabili desemnați pe termen lung, specialiști cooptați în echipele de pregătire și organizare.

Dacă ar fi să sintetizăm esența problemei, este vorba despre un mod de lucru pe care orașul îl va susține sau nu timp de 6 ani. Mai apoi, importantă este continuitatea acestui mod de lucru. După 2021, indiferent de cine va fi gazda Capitalei Culturale Europene, comunitatea culturală locală nu va accepta cu certitudine întoarcerea la anii 2014-2015 și la comunicarea deficitară cu autoritatea locală.

Astfel, pentru București, se creează o dihotomie între ceea ce realizează Centrul de Proiecte Culturale ArCuB, ordonator terțiar de credite – desemnat responsabil cu pregătirea și susținerea candidaturii Bucureștiului – prin programele „EŞTI BUCUREŞTI” şi „Oraşul invizibil” și ceea ce își asumă pentru moment Primăria, ca purtător al responsabilității bugetare finale, respectiv ordonator principal de credite. De altfel, identitatea cvasi-totală a imaginii instituției subordonate cu imaginea autorității sub care funcționează a fost demonstrată pe parcursul focus-grupurilor organizate în toamna anului 2014, când participanții aveau tendința de a pune semnul egalității între demersul la care contribuiau și alte responsabilități pe care primăria le are față de scena culturală.

Ca o sabie a lui Damocles ce se clatină amenințător deasupra capetelor noastre, ștergerea cu buretele a tot ceea ce a adus bun procesul de pregătire a candidaturii la Capitala Culturală Europeană (comunicare constantă, deschidere, transparență, lucrul cu experți externi invitați de către purtătorul de proiect în echipa de organizare) este un posibil final al acestui demers, privit din perspectiva politicii publice. Mai probabil este însă ca după anunțarea orașului care va deveni Capitală Europeană Culturală în 2021 (cel puțin așa sper!), orice primărie a unui oraș care și-a dorit această titulatură și care a candidat pentru ea va analiza cu mare atenție deciziile pe care le va lua de acum înainte pentru viața culturală și creativă.

Subliniez cuvântul sper, aflându-mă încă sub influența știrilor care repetau imaginile cu pompierii ce demolau părți ale sculpturii monumentale ale unor imobile de clasa A și B din Cluj Napoca. Şi câte lucruri bune aș avea de spus despre clujenii – clujeni și despre clujenii prin adopție! Dar despre ei în articolul următor.