Festivalul Survival Kit din Riga, ajuns la cea de-a 10-a ediție, este un eveniment artistic cu mai multe mize importante. Născut ca răspuns la criza economică din 2008, scopul festivalului a fost să ocupe clădiri publice dărăpănate cu artă și să lucreze pentru a le reintegra în țesătura orașului. Acestea aveau să devină spații critice într-un context în care lipsește cultura dezbaterii. Trăind în București, nu am fost surprinsă să aflu că Riga ațâță imaginația străinilor doar ca destinație pentru petreceri de burlaci, în timp ce principala sursă de discuție publică este chestiunea identității – perfect aliniat cu dezvoltarea naționalismului și etnicismului, plus auto-colonizarea de lungă durată, din Europa de Est. Invitații în cursul celor 3 zile de festival au atras atenția de mai multe ori asupra relevanței acestui spațiu critic oferit de Survival Kit, amintind cu fiecare ocazie ca avem de a face mai degrabă cu o excepție decât cu o regulă.

În plus, Survival Kit a adus cu entuziasm în discuție probleme din afara cadrului restrâns al referințelor identitare și naționaliste. Prin introducerea unor subiecte globale în Letonia, precum imigrarea, ecologia globală, periferie, înstrăinare sau egalitate între sexe, și prin contextualizarea adecvată a lor prin intermediul discuțiilor și lucrărilor artistice, curatorii și-au dorit de asemenea să ofere Letoniei o voce în dezbaterile din jurul acestor chestiuni. Subiectele distante (din punct de vedere geografic, dar și în sensul de foarte generale sau abstracte) permit introducerea unor subiecte complicate pe scena locală în mod mai subtil și mai puțin agresiv.

Janek Simon. Adventures of Mister Seven, 2013. Credite foto: Margarita Ogoļceva, Latvian Centre for Contemporary Art, 2018. Video HD și colecție de obiecte găsite: dimensiuni variabile, durată 88′ 13″.

Acest lucru s-a văzut imediat în decizia de a invita doi curatori străini alături de cei doi din Letonia. Sumesh Sharma este un curator din Bombay cu a cărui activitate nu eram familiară înainte de acest proiect – așadar, e greu pentru mine să îl plasez artistic sau politic. Cu toate acestea, el i-a invitat pe artiștii mei preferați din acest festival: artistul polonez Janek Simon, artista de performance de origine estoniană Kristina Norman și artistul francez Kader Attia. Aș putea spune că Janek Simon poate fi luat drept exemplu foarte bun pentru ce urmărește Survival Kit: lucrările lui au la bază călătoriile de peste 15 ani în Asia și Africa, îmbinând referințe și perspective cu umorul subtil al străinului, de pe picior egal. De când m-am întors să lucrez în România caut aceeași ușurință și curiozitate: pentru mine, singura cale de a ne reconstrui imaginația politică este prin contact prelungit cu alte cadre de referință decât cel occidental. M-am bucurat să descopăr la Riga alți oameni care se confruntă și ei cu problema frustrantă a eternului ideal de a prinde din urmă vestul, și caută să iasă din impasul în care am fost împinși atât din afară cât și din interior. În acest sens, Survival Kit mi s-a părut că pune întrebările corecte. Ángels Miralda, o curatoare din Barcelona, a contribuit și ea la crearea unei imagini mai complexe. Ángels este o prietenă și colaboratoare a cărei activitate o urmăresc de multă vreme, deci pot să îi recunosc stilul în felul subtil în care a fost utilizat spațiul – un circ abandonat ce așteaptă renovarea, inclusiv în ce privește folosirea animalelor în spectacole. Ángels a prezentat lucrările unor artiști precum Cibelle Cavali Bastos, care și-a imaginat un viitor post-gender ca o inserție performativă în coridorul circului.

Cibelle Cavalli Bastos, Las Venus Resort Hotel: Chill Out Dimensional Fold Download, 2018. Credite foto: Margarita Ogoļceva, Latvian Centre for Contemporary Art, 2018. Instalație, maeriale găsite; dimesniuni variabile.

Cele două curatoare letone, Solvita Krese și Inga Lāce, sunt membre valoroase ale Centrului de Artă Contemporană din Letonia (LCCA), instituția care organizează Survival Kit. Ar fi câteva lucruri de precizat despre LCCA. Moștenitor al unuia din clasicele de acum centre Soros din țările estice post-89, LCCA a reușit să-și mențină misiunea de a cerceta și arhiva scena de artă contemporană, in timp ce a alimentat dezbateri, a pregătit profesioniști în domeniu și a promovat scena și în afară. Viziunea centrului a evoluat de la asumarea estului ca frate sărac al occidentului la o abordare mai critică a contemporaneității. Acțiunile LCCA sunt duraționale și discrete, genul de muncă care nu se bazează pe hashtaguri și nici nu adoptă poziții provocatoarea sau senzaționaliste într-un context deja fragil. O prezență discretă pe scena internațională, LCCA este totuși referința pentru orice înseamnă artă letonă contemporană.

Am făcut această prezentare nu doar cu scop informativ, dar și ca un mijloc de a introduce elementul disruptiv din ediția acestui an de Survival Kit: prima ediție RIBOCA, Bienala din Riga înființata de Agniya Mirgorodskaya, platită cu bani rusești, curatoriată de Katerina Gregos și care se desfășoară între iunie și octombrie 2018. Citind câteva recenzii despre RIBOCA, nu am fost surprinsă să aflu că pompează bani într-un „oraș dărăpănat” și că a reușit să atragă interesul asupra unui oraș lovit puternic de criza financiară (vezi recenzia Financial Times). Discursul bienalei ca investiție străină de succes poate suna neplăcut, dar lumea artei nu contenește să valideze lucrări serioase și bine instalate, aduse laolaltă sub un titlu super cuprinzător și, dacă se poare, poetic. Totul era pentru totdeauna, până nu a mai fost – iar intre extremele lui a fi și a nu fi, tronează capitalul: etern, de necriticat, a- și anti-politic.

Întinsă peste 8 locații, bienala apare ca o demonstrație de forță și cuvinte cheie care nu au timp să se fixeze în imaginarul local. Nimeni nu își asumă niciun risc – aici, temele propuse de Survival Kit pentru a contextualiza preocupările locale, se succed pur și simplu, aplatizate de mărime și design corect. În diverse interviuri aferente bienalei (ca acesta), curatoarea pune accent pe angajamentul cu contextul local – dar eu văd altfel acest angajament. Scopul nu e doar să prezinți artiști din regiune, aleși cu grijă după luni întregi de cercetare și vizite de atelier. Angajamentul înseamnă a-ți acorda timp pentru a merge dincolo de temele mari și a face loc pentru idiosincrasiile care ar putea fi neplăcute sau depășite. Nu să urmărești o prezentare a tot ceea ce ți-ai fi dorit ca artiștii locali să spună, ci să lași și vocile inconfortabile să fie auzite. Nu vreau să spun că un curator străin nu poate face asta – să fii din interior nu înseamnă să știi mai bine cum stau lucrurile. Neîncrederea mea vine mai degrabă de la această repetiție care nu devine diferență: arta ca anti-politică, renunțând la responsabilități și mușamalizând discursul libertarian al „lumii artei” care este deja politic.

Survival Kit trebuie privit în afara coliziunii cu RIBOCA, datorită istoriei, însemnătății și scopului evenimentului. Totuși, existența lui a devenit un statement în sine având în vedere vocile care pretind că Riga a ajuns pe hartă datorită noii bienale. Această perspectivă poate apărea ca o sursă de enuziasm, dar în realitate vine cu un preț: indiferent ce poziții specifice s-ar putea naște din această scenă, acestea sunt înnăbușite și le este negate orice valoare politică. Pe termen lung, imaginația politică stagnează și devine foarte ușor să uiți exact unde este localizată rezistența.

Kader Attia. Reflecting Memory, 2016. Credite foto: Margarita Ogoļceva, Latvian Centre for Contemporary Art, 2018. Video HD, 48′, instalație în colaborare cu Vladimirs Jakušonoks; dimesniuni variabile.

Festivalul de artă contemporană SURVIVAL KIT 10 are loc în două părți. Partea I a avut loc la Circul din Riga între 06.09.18 – 30.09.18.

Îi sunt recunoascătoare Anei Teixeira Pinto pentru ideile despre anti-politică pe care le-a prezentat în cadrul ODD THEORY #8 ce a avut loc în București pe 15 septembrie 2018.