„Frumusețea este pozitivă ca valoare, intrinsecă și obiectificată.” (George Santayana)

Ce ne face oameni?

Ce este frumusețea?

Combinația dintre spirit și suflet, dintre caracter și dorința de inovare, toate în același corp. Ființa umană – fiecare ființă umană. Frumusețea este o judecată de valoare conștientă, ce se schimbă în funcție de timp și de fundamentele geografice, religioase și sociale.

Acum 25 000 de ani, Venus din Willendorf era considerată idealul frumuseții; acum 3 000 de ani, în Imperiul Egiptean, era la modă să fii cât mai slab/ă; în Grecia antică era un echilibru de proporții; în Evul Mediu, femeile trebuiau să fie androgine; în Renaștere, blonde cu fruntea înaltă; în Baroc, în schimb, corpurile dolofane erau apogeul frumuseții. Schimbările survenite în idealurile de frumusețe au loc cel mai adesea prin interacțiunea cu alte culturi. Idealele de frumusețe au la bază motive subiective, având în același timp pretenții de universalitate.

Oamenii din opera lui Virgilius Moldovan sunt formați și reprezentați cum sunt ei văzuți de ochiul artistului. Figurile lui Moldovan sunt bazate pe modele vii, acesta lucrează în mod clasic cu fotografii, reprezentând ceea ce vede – doar că puțin mărit. Modelele sale vin deseori la vernisajele lui și pozează în fața „superegoului” lor. Acestea sunt bucuroase să fie reprezentate și se identifică cu mimica și pozițiile reprezentărilor. În contrast, portretele de-a lungul timpului erau mai frumoase și mai contemporane, lipsite de defecte. Oamenii lui Moldovan sunt naturali.

Prin exagerare, prin mărirea dimensiunilor umane, figurile își asumă ceva demn de respect la o primă privire, de pildă femeia învârtind un copil în aer sau bărbatul cu carapacea de țestoasă. La o privire mai atentă, sculpturile sunt mai reale decât am vrea să recunoaștem. Venele și arterele strălucesc sub suprafața pielii, vânătăile sunt vizibile, precum și pielea-coajă de portocală. Toate sunt fenomene pe care noi, privitorii, le cunoaștem privindu-ne pe noi înșine, sau privind reclamele ce promovează remedii și proceduri chirurgicale pentru a elimina aceste defecte.

Photoshop-ul și filtrele de pe social media ne-au decuplat percepția de la realitate. Uneori mă întreb cum se simt influencerii din online când se trezesc de dimineață și își privesc chipul în oglindă pentru prima dată. Când privesc realitatea fără filtre. Realitatea înfrumusețată supraviețuiește etern pe net, în timp ce realitatea este o chestiune privată. Oamenii lui Moldovan sunt puri, neîmpodobiți și, astfel, deosebit de frumoși.

După descoperirea „incitantă” a mai multor istorici de artă că Venus din Willendorf nu era de fapt un sex symbol, artistul Virgilius Moldovan și-a prezentat cele două sculpturi în expoziția personală MORBUS WILLENDORF la 12-14 contemporary în mai 2022, în legătură cu noțiunea de simbol al fertilității vs. al sexului, ambele femei, ambele ființe umane. În societatea noastră, femeile goale se pare că sunt sex symbols în sine, deși acest termen datează din secolul XX. Aparenta eliberare din această gheară-clișeu pare alienantă și absurdă. Această nouă mare descoperire pare ridicolă.

De aia avem oare atâtea femicide în Austria, pentru că femeile sunt la mila violenței sexualizate? Pentru că imaginea austriacă a femeii oscilează între mamă și sex symbol, fără respect pentru femeie ca ființă umană? Pentru că încă vorbim despre oameni și femei? Manifestările violenței sexualizate merg de la priviri libidinoase, intruzive, la comentarii și atingeri nedorite, la glume „porcoase” și remarci sexiste, până la viol și abuz sexual. Traumele ce rezultă sunt o povară grea asupra femeilor.

Virgilius Moldovan încearcă să răstoarne tocmai aceste prejudecăți și să înfățișeze femeia ca ființă umană, goală, așa cum a creat-o Dumnezeu, cu toate imperfecțiunile și urmele, așa-numitele defecte. Ele sunt femei puternice, încrezătoare, autonome, fără rușine sau frică. Pentru mine, ca privitoare, fenomenul emoțional a fost interesant. Julia, femeia cu plete și cu o pisică cheală, pare activă, flirtând. Poziția ei radiază o sete infecțioasă de viață. Privind-o pe Julia am simțit o îmbrățișare caldă din spate care m-a făcut să mă întorc. Iris radiază maternitate, o așa căldură și siguranță că mi-ar fi plăcut să mă cuibăresc lângă ea. Prin sculpturile sale, Moldovan creează tocmai acea tensiune în privitor ce scoate la iveală diversele fațete ale ființei umane. Julia a fost selectată pentru o expoziție pe tema corpului uman în Emilia-Romagna, de către Alessandro Mescoli, și va fi expusă la Galleria d’arte contemporanea di Palazzo Ducale di Pavullo Nel Frignano în toamna lui 2023.

De la expoziția de grup GUNST, la 12-14 contemporary din Viena, în noiembrie 2021, Virgilius Moldovan s-a aflat în contextul artei feministe. Această abordare a reieșit pentru prima dată printre vizitatorii la vernisaj. Femeile s-au simțit eliberate și afirmate de reprezentările sale ce arătau ceea ce este. Artista și fondatoarea centrului feminist Centra Pompadour din Picardy a cumpărat lucrarea LADY AT THE MORNING TOILETTE pentru a o instala ca recepționistă la cabana sa.

Cu bigudiuri în păr și un zâmbet subtil, aceasta se uită într-o oglindă imaginară și se prezintă așa cum este ea: frumoasă și mândră de acest lucru. Moldovan nu se specializează pe femei ci pe ființa umană în general. La Albertina, în Viena, o lucrare a lui Moldovan apare în expoziția Warhol, Rauschenberg, Smith. Lucrarea THE HAND OF GOD, 2014, a fost achiziționată de Albertina. Moldovan este expus la Albertina alături de Warhol, Rauschenberg, Smith, Kandl, și Okun – pare a fi o expoziție de achiziții și donații. Nici titlul, nici expoziția nu sunt explicate, iar pe website-ul Albertinei nu găsești nimic despre expoziție.

Am contextualizat THE HAND OF GOD în expoziția mea itinerantă WITTGENSTEIN, prezentată la Art Quarter Budapest în februarie 2020 de către Krizstian Kuckla. Capul este apăsat de către o mână, fața masculină este distorsionată de durere. La Budapesta, artistul și cu mine ne-am legat, curatorial, de perioada Primului Război Mondial și de Tractatus Logico Philosophicus, ce a rezultat din acesta. Zdrobit între război, îndoială și credință, scrierea Tractatus Logico Philosophicus a reprezentat salvarea intelectuală a lui Wittgenstein și o schimbare de paradigmă în filosofia modernă. Pentru mine, mâna zdrobitoare reprezintă povara convențiilor cu care s-a confruntat deseori Wittgenstein, dar și stoarcerea unor noi abordări filosofice.

„În legătură cu tehnica mea: încerc să o fac cum am învățat-o. Nu doresc să arunc nimic în aer, nici nu doresc revoluții. Nu am nici idei de transmis, însă urmez o cale unde întâlnesc realități și încerc să le înțeleg, sau mai degrabă să le apropriez, la nivel senzual. Nimic cauzal, nimic moral. Mă bucur când alții urmează această cale alături de mine și își formează propriile opinii cu privire la ea. Sunt conștient că nu pot să pretind acest lucru”. (Virgilius Moldovan)

În sculpturile lui Moldovan, se observă meșteșugul, care, din păcate, a devenit rar în zilele noastre. Sculpturile sunt construite cu sârmă, lemn și lut, sunt făcute mulaje din silicon, iar venele fine și straturile pielii sunt pictate cu pigmenți. Ultimul strat de silicon se aplică deasupra – de aceea par corpurile atât de cărnoase.

Virgilius Moldovan locuiește și lucrează între Viena și Brașov, colaborează cu Zero Gallery din Rotterdam, este reprezentat la Albertina, la muzeul Essl și la Centre Pompadour, este membru al galeriei 12-14 contemporary și expune internațional.

Traducere de Rareș Grozea