Am întâlnit-o pe Laura Hunt primăvara trecută în București când a susținut performance-ul Exit Promises. Laura este o artistă din Australia, inspirată de imagini ale auto-împlinirii și ale individualismului. “Tot ce avem este spațiu”, spune pentru a-și descrie țara. În chip contrar, orașul în care trăiește suferă din cauza problemelor locative. Deși Sydney dispune de o infrastructură superioară comparativ cu cea a Bucureștiului, viața unui artist de acolo are dificultăți similare. În plus, activitatea ei este afectată și de politicile locale privind viața de noapte. Venind de pe o scenă artistică despre care nu știm prea mult, Laura Hunt vorbește cu Revista ARTA despre experiența sa.

Dragă Laura, încep prin a te felicita pentru performance-ul tău din cadrul Festivalului News From Polska: The Tickler and The Ticklee. Cred că muzica ta urmează caracteristici similare cu întreaga ta apariție – degajată, dar fermă. Poți să îmi spui mai multe despre procesul din spatele muncii tale?

Am avut unul din primele mele spectacole în România pentru Festivalul News From Polska, în urma invitației curatoarei Larisei Crunțeanu. A cânta solo este o aventură nouă pentru mine, deci și un proces nou, mai puțin un dialog. Cea mai mare parte a lucrărilor mele artistice și muzicale sunt stimulate de reprezentări ale dorinței și de spații dintre realități.

Multe dintre set-urile mele live sunt semi-improvizate/ instinctuale – în care beat-uri sunt coloana vertebrală. Iar beat-urile sunt bazate pe sample-uri – unele dintre sunete sunt luate din înregistrări DIY de hack-ing al creierului, altele sunt înregistrări de voci modificate la nivel de pitch. În funcție de piesa la care lucrez, anumite teme ies în evidență, făcându-și simțită prezența prin beat-uri electronice obscure și grave. În acest moment sunt atrasă de zone în care magia se manifestă prin intermediul Internetului, mai ales în video-uri Youtube care promit perfecționarea vieții, bazate pe conținut audio, tonuri bianaurale și programare neuro-lingvistica. Mă interesează în special când aceste video-uri sunt în racord cu ideologia neoliberală; unele dintre preferatele mele, pentru sunet și subiect, sunt despre dorința de a fi bogat și mai bun cu femeile.

Practica mea artistică are și o componentă video de asemenea, iar conținutul este în mare măsură improvizat și colecționat instinctual. De fapt, multe dintre clipuri sunt de pe contul meu de Instagram! Sunt foarte încântată să dezvolt acestă lucrare cu diverse camere, perspective și interpreți. Ceea ce se suprapune cu înregistrările sunt poeme și texte care corespund tiparelor audio programate repetitiv.

Cum ai ajuns să lucrezi cu acest tip de material?

Cred că sunetul este unul dintre cele mai puternice și influente materiale, și iubesc efemeritatea și spontaneitatea echipamentelor hardware analog. Cu mult timp înainte de a începe acest proiect, mă hipnotizam singură cu ajutorul videou-rilo de pe YouTube pentru a trece peste dureri extreme de inimă. Era reconfortant gândul că că toți acești oameni se hipnotizau din același motiv, posibil în același timp. E cu-adevărat copleșitor potențialul unei schimbări colective pe platforme precum YouTube.

Cum te raportezi la dorințele individualiste ale vremurilor noastre?

Relația mea cu individualismul este poate cumva nihilistă pentru că e ubicuă și evident de neoprit la o scară mare, + Este conectată pe de-antregul cu modelul politic al Vestului.

Cred cu tărie că menirea noastră este să trăim în comunitate și este interesant să te gândești la ce se află în spatele dorinței pentru individualism din perspectiva unui virus cultural. Aș putea spune că îmi construiesc un soi de relație cu lucrurile care includ ritualuri de grup ce satisfac ideologiile individualiste.

Spune-mi mai multe despre sursele tale de inspirație.

Muzica mea solo este inspirată din dorința de auto-reprogramare și relaxare productivă prin folosirea materialului audio. EXIT PROMISES este un proiect care se aliniază cu interesul pentru post-uman(itate) și pentru ocult.

Sună înțelept, unele dintre cele mai puternice și pline de inspirație experiențe pe care le-am avut vreodată sunt cu lucrările compozitorilor minimaliști, în mod special La Monte Young și Catherine Christer Hennix. Am preluat mult din introspecția, meditația și ascultarea cu atenție a detaliilor de textură de la ei.

Practica mea este susținută și de importanța muzicii pentru starea de bine a unei comunități. Determinarea scenei muzicale din Sydney și a artiștilor incredibili care o compun îmi dă multă forță. Trebuie să o menționez în special pe minunata mea prietenă și colaboratoare Janna Quill, cu care am bucuria de a face muzică în proiectul nostru comun WDK.

Cum ai început să faci muzică și care sunt originile tale ca muzician?

Începuturile muzicii pentru mine, asemenea multor iubitori de muzică, se datorează părinților și familiei mele care mi-au cultivat apetitul nestăvilit pentru muzică. Aveam o mare dragoste pentru radio și pentru muzică, iar părinții mei m-au suportat ascultând și cântând albume încontinuu, până când, în cele din urmă, au ascuns microfonul.

Am întrerupt studiile formale  din pricina unor circumstanțe personale, dar o serie de întâlniri întâmplatoare și foarte fericite cu unii dintre cei mai apropiați prieteni și colaboratori de azi m-au ajutat să cânt live din nou pe la 20 și ceva de ani.

Ghastly Spans a început ca dragoste la prima vedere când o veche prietenă Heather Swan m-a rugat să dansez la un show de-ale ei. Împreuna cu Lincoln Brown (Housewives, The No) și mai târziu Colin Thompson (Bura Bura) am format trupa punk Ghastly Spans. De asemenea am cântat pentru o scurtă perioadă în trupa Drown Under împreună cu Jack Mannix (Circle pit/Dero Arcade), Dean Adam (housewives), Matt Nev (Mope City) și Sarah Davis (Orion). În prezent sunt incredibil de norocoasă să cânt împreuna cu buna mea prietenă Jannah Quill în WDK.

Cum este scena artistică din Sydney, Australia?

Guvernul NSW (Government of New South Wales, partidul aflat la guvernământ în Australia) este interesat numai de veniturile imediate, privatizare și protejarea câștigurilor elitiste individuale. Pe hârtie, Sydney este o gluma absolută pentru un artist . Legile de tip lock-out înseamnă că nu ai voie sa cumperi alcool după ora 11 seara și că nu ai voie sa intri în club după 1:30. Zgomotul este tratat drept o crimă, dând poliției dreptul de a înceta evenimente și de a revoca licențe. Recent, un spectacol organizat de Primăria Sydney pentru festivalul VIVID, a fost închis de poliție la 9:30 PM pentru că era prea zgomotos. Deci iți poți imagina frustrarea cu care artiștii de confruntă în mod curent. Problema este sistematica și are un impact uriaș asupra vieții de noapte și a scenei muzicale.

Costurile chiriei sunt mari. Spațiile dedicate artiștilor, cei care le rezervă, muzicienii și artiștii au fost nevoiți sa treacă cu bine peste o furtună destul de aspră. Mi se pare remarcabil faptul că scena artistică și muzicală este atât de puternică, luând în considerare starea precară din Sydney în comparație cu ce am văzut prin lume. Iubesc orașul Sydney, dar este al naibii de greu aici. Dar poate că acesta este încă un motiv pentru care e atât de grozav să faci parte din scenă: ar fi o prostie să fii prea competitiv, pentru că avem nevoie unii de alții pentru a supraviețui. Și scena înseamnă la fel de mult educație, incluziune, respect pe cât înseamnă muzică. Nu este perfect, dar călătorind prin alte scene muzicale mi-a oferit șansa de a remarca ce lucru rar este o scenă incluzivă. Mă simt foarte norocoasă.

Mix-ul acesta urmărește ideile de mai sus? Poți sa îmi spui mai multe despre materialul pe care l-ai pregătit pentru Revista ARTA?

Chiar sper să vă placă!!! Nu are legătură așa de mult cu ideile din spatele muncii mele, dar toți acești artiști sunt o inspirație într-un fel. Aș vrea să acord o mențiune specială primei piese din mix, făcută de trupa Divide and Dissolve, care urmărește abolirea conceptului de supremație albă. Acest mix este o compilație specială de piese pe care le iubesc, și este concentrat asupra scenei de muzică electronică din Australia. Unii sunt buni prieteni, alte piese sunt ale unor artiști pe care îi iubesc și îi respect.

MIX


Divide and Dissolve: Black Power 0-4:40


Fake – Ox 4:40-7:50 


Corin – Vexations 7:15 -10:00


Tru – Blaze 9:50 – 12:40


Poison – CCGC60 12:30 – 17:05


Laura Hunt – House of Blah Blah 16:45 – 20:25


Mute freaks Bradbury Mix – Ultra Hammer 20:12 – 21:35

Enderie Nuatal – Feed Time (working away) 21:18 – 28:00

Hviske – 7X 27:32 – 33:30 


Chunyin – Animus 33:30 – 38:00


WRX – Wintermute 37:43 – 42:30 


Jannah Quill – On top of you 42:00 – 44:00


MOB – Second Coming of Australiens 43:40 – 48:10

Editat de Larisa Crunțeanu.