Curtea SLAG&RX devine un spațiu de trecere în expoziția de sculptură în aer liber „Inhabitance” a lui Dumitru Gorzo. Pe West 19th Street, artistul român a asamblat o pădure de forme sculptate în lemn care fac referire la convenții antice și la practica sculpturală contemporană. Instalația funcționează ca un fel de sinteză sau, așa cum o numește artistul, un hibrid între lemn și carte, oferind un peisaj în care spectatorii se mișcă între narațiuni concurente ale memoriei și prezenței materiale.

Experiența lui Gorzo ca membru fondator al mișcării Rostopasca din România se reflectă în opera sa, care se inspiră din ceea ce galeria descrie ca „arta primitivă și modernistă, până la tradițiile clasice și folclorice”. Sculpturile, realizate pe parcursul a câteva luni prin tăierea, sculptarea și vopsirea meticuloasă a scândurilor de lemn, nu pot fi clasificate cu ușurință. Ele par simultan totemice și jucăușe, antice și imediate, evocând stâlpii de lemn care împodobesc porțile și structurile istorice din Transilvania de nord, regiunea natală a lui Gorzo, afirmându-și în același timp propria prezență în curtea urbană.

Tensiunea centrală a instalației rezidă în relația sa cu desenul, care, pentru Gorzo, transcende reprezentarea unor subiecte specifice și servește mai degrabă ca mijloc de a pune în discuție potențialul conceptual al diferitelor forme. Aceste lucrări tridimensionale provin din practica sa de desen și traduc spontaneitatea marcajului în lemn sculptat și pigment aplicat. Formele verticale, multe dintre ele atingând înălțimea umană sau chiar mai mult, poartă calitatea gestuală a liniilor desenate. Peste tot, ele își revendică greutatea materială și prezența în spațiu.

Conceptul lui Martin Heidegger din celebrul său eseu Originea operei de artă oferă un cadru pentru înțelegerea realizării lui Gorzo. Pentru primul, opera de artă funcționează ca un lucru care deschide o lume în timp ce se situează pe pământ, creând tensiune între revelație și ascundere. „Inhabitance” exemplifică această idee prin materialitatea brută a lemnului sculptat, a pigmenților stratificați și a formelor arhaice care evidențiază contrastul dintre metafizica mitului, memoriei și tradiției folclorice și realitatea fizică a lemnului sculptat și a vopselei aplicate.

Formele sculpturale în sine rezistă unei interpretări unice. Unele sugerează figuri antropomorfe cu fețe asemănătoare măștilor și membre alungite, în timp ce altele par mai abstracte, suprafețele lor fiind acoperite cu modele geometrice sau forme organice care amintesc atât de sisteme decorative, cât și simbolice. Utilizarea culorilor îndrăznețe (albastru intens, roșu vibrant și maro pământiu) peste fibrele naturale ale lemnului creează un dialog vizual între originea materialului și transformarea sa prin intervenția umană. Aceste suprafețe pictate nu maschează caracterul lemnului, ci îl accentuează, permițând fibrelor și texturii să iasă în evidență, adăugând în același timp straturi suplimentare de semnificație culturală și personală.

Amplasarea în aer liber a instalației se dovedește esențială pentru impactul acesteia. Spre deosebire de mediul controlat al interiorului unei galerii, spațiul exterior permite sculpturilor lui Gorzo să existe în relație cu lumina și vremea schimbătoare. Lucrările par să crească din pavajul de piatră ca o pădure deplasată, servind ca un omagiu personal adus mediului rural din nordul Transilvaniei, regiunea sa natală. Cu toate acestea, ele nu funcționează ca reprezentări nostalgice ale unei patrii pierdute, ci se raportează la momentul actual în propriii lor termeni.

Această complexitate, sau modul în care aceste lucrări coexistă simultan în mai multe cadre temporale, reflectă proiectul artistic mai amplu al lui Gorzo. Născut în Ieud, România, în 1975, și-a petrecut cariera trecând de la un gen la altul, de la o platformă la alta și de la un mediu la altul, participând la expoziții internaționale, de la Bienala de la Veneția la Bienala de la Istanbul. Opera sa se opune în mod constant unei categorizări stricte, dezvăluind adesea forme hibride care fac legătura între practicile artizanale tradiționale și discursul artistic modern.

Experiența vizuală a „Inhabitance” se desfășoară prin mișcare și durată. Spre deosebire de expozițiile tradiționale de sculptură, în care lucrările individuale atrag atenția în mod discret, instalația lui Gorzo funcționează ca un mediu în care se poate naviga. Spectatorii se mișcă între formele verticale, descoperind noi relații și perspective pe măsură ce traversează curtea. Lucrările creează spații intime și perspective mai largi, momente de închidere și deschidere care oglindesc experiența de a te mișca printr-o pădure reală.

Relația cu „creaturile din tradiția familiei”, așa cum notează galeria, nu apare prin reprezentarea literală, ci prin capacitatea lucrărilor de a întruchipa calități de prezență și animație care depășesc realitatea lor materială. Aceste sculpturi au ceea ce-am putea numi o calitate totemică, în sensul că mai degrabă par să locuiască în spațiu, decât să îl ocupe pur și simplu. Suprafețele lor, lucrate luni de zile prin tăiere, sculptare și vopsire, poartă urmele angajamentului susținut al artistului față de material, culminând cu ceea ce Heidegger ar recunoaște ca fiind revelația atât a lumii artistului, cât și a fundamentului pământesc al materialului.

„Inhabitance” demonstrează capacitatea lui Gorzo de a transpune intimitatea desenului la scara publică a instalației. Rezultatul nu este nici o documentare etnografică, nici un formalism abstract, ci ceva mai complex – o practică care recunoaște rădăcinile sale, dar afirmă noi posibilități pentru semnificația sculpturală. Titlul expoziției indică această calitate a locuirii care distinge acest proiect de investigațiile sculpturale mai formale. Lucrările nu există pur și simplu ca obiecte care pot fi observate, ci ca prezențe care transformă curtea într-un spațiu diferit. Și în contextul ritmului Manhattanului, formele sculptate în lemn ale lui Gorzo oferă o temporalitate proprie, marcată de procesele lente de creștere și meșteșugire, în contrast cu accelerarea vieții cotidiene.

Expoziția „Inhabitance” de Dumitru Gorzo a avut loc la SLAG&RX, New York, NY, SUA în perioada 26 Iunie – 16 August, 2025.