Atât în viață cât și în artă, suntem înconjurați de lumină. Aceasta ne scoate în evidență trăsăturile iar fără ea, totul pare sec și lipsit de viață. Lumina înseamnă energie, ne dă o stare de bine, ne captează imaginația și ne definește lumea. Legăturile umane depind de ea. Acestea sunt rezultatul unor forțe complexe, determinate de modul în care percepem puterilor nu tocmai opuse ale luminii și întunericului.

„În zadar” (In Vain) poate fi titlul secolului XXI. În zadar ne-au tot avertizat de 40 de ani oamenii de știință cu privire la schimbările climatice, în zadar a tot încercat Greta Thunberg să-i scoată pe oameni din starea lor de apatie, în zadar tot vorbesc curatorii despre necesitatea existenței artei dincolo de utilitatea pecuniară, în zadar tot imploră artiștii să li se aloce mai multe resurse, în zadar tot reprezentăm condițiile de trai precare ale artiștilor, refugiaților, mamelor singure, lucrătorilor și lucrătoarelor din manufacturi și așa mai departe.

The stars in the sky. In Vain este titlul unei expoziții curatoriate de Mirela Vlăduți / Meta Spațiu, deschise la 12-14 contemporary în Viena la începutul lui 2020. Titlul face referire la o poezie de Jack Kerouac. Aici el utilizează această frază repetativ pentru a ilustra cum societatea și-a pierdut sensul, afirmând în același timp că contemporanii săi tânjeau după progres și schimbare. Nimic nu are valoare dacă nu i-o oferim noi în primul rând. Kerouac era de părere că societatea conferă deseori valoare unor lucruri ce nu o merită. Poemul său e o critică care demonstrează cum generația Beat a respins normele sociale din vremurile sale. Această atitudine este din nou de actualitate: sunt puse sub semnul întrebării nu doar societatea, ci și economia, schimbările climatice și, nu în ultimul rând, viitorul următoarei generații.

În aceste condiții neprielnice, de ce mai facem artă și expoziții? Poate pentru că este în zadar, precum stelele de pe cer, soarele și luna, lumina ce cade asupra noastră – sau poate nimic nu are cum să fie vreodată în zadar. Astfel, trebuie să cunoaștem determinările estetice ce ne ghidează în universurile intime create de patru artiști ce au în comun o căutare solitară și neîntreruptă a luminiscenței permanente.

Expoziția The stars in the sky. In Vain. reunește fotografie, pictură, sculptură și artă video. Intersecția acestor medii oferă expoziției diversitate și o profunzime aparte. Juxtapunerea de varii abordări și teme dă naștere unui univers al luminilor și umbrelor, al calmului și neliniștii, al frumuseții naturale. Discursul fiecărui artist devine parte dintr-un dialog despre lucruri pierdute în întuneric, ce trebuie readuse la suprafață.

Silvia Moldovan duce o viață modestă într-o rulotă, salvează animale bolnave și produce artă minunată. I-am văzut pentru prima dată lucrările în Timișoara. Am fost vrăjită de adâncimea negrului ei. Tablourile sale absorb privitorul la propriu. Întunericul catifelat caracteristic operelor ei ar putea reprezenta începutul și sfârșitul într-o modernitate postapocaliptică în care ființa umană și-a pierdut rădăcinile. Compozițiile Silviei Moldovan sunt latente – adică se revelează privitorului treptat, pe măsură ce ochii acestuia se obișnuiesc cu tonurile întunecate așezate în planuri paralele, ce duc într-o adâncime imaginară. Abisul pare a fi, pentru artistă, o parte a naturii sublime pe care o transferă în spațiul expozițional. Picturile – sau împletiturile – artistei reflectă atitudinea sa complexă față de societate, economie, mediu și influențele lor respective.

Josepha Blanchet, o fotografă și artistă video ce trăiește în Timișoara de peste doi ani, îmbină lumina și întunericul într-un flux continuu de mișcare exterioară și interioară. În fotografiile și lucrările ei video, aceasta suprapune până la 10 imagini sau filme pentru a realiza corpuri, naturi, obiecte conform viziunii ei. Prin intermediul filmului și al fotografiei, aceasta reușește un transfer poetic al luminii și întunericului, al formelor și liniilor, al corpului și al naturii. Pentru Josepha Blanchet lumina este un semn estetic, un sens și consens al unității între substanța materială și cea psihică. Stilul inovativ i se caracterizează prin aglomerări de detalii și frumusețe umană idealizată. Atitudinea ei se opune clișeelor sociale printr-o luminozitate diafană, dar și prin forță interioară. Metafora vizuală este augmentată de talentul artistic și de tehnica transpunerii, pe care tânăra artistă le mânuiește maiestuos.

Sculptorul Daniel Dan lucrează în tehnici tradiționale, sculptând forme din marmură ce nu par făcute de mâna omului. Curbele delicate, suprafețele fine au ceva feminin și tandru, pur și neatins. Utilizând simboluri și forme arhetipale, artistul trasează o legătură puternică cu ancestralul. În ciuda exprimării clasice, sculptura albă a artistului se potrivește perfect în expoziție. Inelele se învârt și intersectează precum niște orbite.

Pentru Cătălin Petrișor, tema luminii este o preocupare permanentă a artistului, lucru văzut de pildă în cele două filme din 2018, Sunless Orbits și C´est one pipe pur lime de monsieur Van Gogh, precum și în Path of Pain in Light of Attention (2017), o încercare de abordare vizuală a durerii în relație cu lumina. În cazul acestei expoziții, abordarea sa este una spirituală, o exprimare poetică a luminii ca element liant în univers. Acesta construiește structuri ce pun la îndoială limitele obișnuite ale mediului: elemente ce ies în relief din tablouri romantice, desene în cărbune ce se extind din interiorul pânzei înspre lumea de afară. Petrișor este un artist pluridisciplinar care lucrează predominant în pictură. Lucrările sale au fost achiziționate pentru colecțiile permanente ale Galeriei Naționale din Cehia, Nederlandsche Bank și au fost expuse în Franța, Austria, Rusia și China.

Mirela Stoeac-Vlăduți, curatorul expoziției, este directoarea galeriei de artă contemporană META Spațiu din Timișoara. Aceasta urmărește dezvoltarea de expoziții ce abordează tematici actuale și care reunesc artiști din zone estetice și conceptuale diverse. Adunând acești artiști aparent diferiți sub tema comună a luminiscenței, Mirela Stoeac-Vlăduți prezintă această noțiune nu doar ca un instrument estetic, ci și ca o lentilă prin care lumea pare mai luminoasă. În era problemelor sociale, politice și existențiale de nerezolvat, unde arta devine doar o altă marfă, The stars in the Sky. In Vain. propune o perspectivă înălțătoare. Cu abordarea sa apolitică asupra apatiei contemporane, expoziția oferă o eliberare estetică, o vizualizare a liniștii în afara paradigmei actuale. Se sugerează că sensul poate fi descoperit chiar și în locurile cele mai lipsite de sens. Chiar dacă uneori ar părea că stelele din cer pâlpâie în zadar, strălucirea lor neobosită străbate întunericul fără sfârșit.

Expoziția The stars in the Sky.In Vain. a avut loc la spațiul 12-14 contemporary, Viena, cu susținerea AU Strom, în perioadă 11 – 25.1.2020.

Artiști: Josepha Blanchet, Silvia Moldovan, Cătălin Petrișor, Daniel Dan
Curatoare: Mirela Stoeac-Vlăduți