Mentoring und Aktion s-a constituit ca un proiect de educație și creație inspirat de Joseph Beuys, inițiat de Centrul Cultural German Brașov cu sprijinul Goethe-Institut București și al Centrului  Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, desfășurându-se online și fizic în perioada Noiembrie 2021 – Martie 2022.

Conceptul care a stat la baza acestui demers educațional și artistic a pornit de la aniversarea centenarului nașterii lui Joseph Beuys. Astfel, Centrul Cultural German Brașov, prin managerul de proiect Ionela-Andreea Ghețe, a propus comunității locale și nu numai, un proiect de educație, creație și expunere artistică în spiritul artistului german, pornind de la specificitatea operei sale, aflată la intersecția dintre sculptură, performance art, artă conceptuală, instalație, practică ecologistă, activism politic și social.

Joseph Beuys a fost membru al mișcării Fluxus și artist conceptual, integrând în practica sa concepte despre memorie, traumă, transformare, arhivare, democrație și democratizarea artei, etc. A fost activ în Europa și Statele Unite ale Americii între anii ’50 și ’80, demersul său fiind în primul rând bazat pe acțiune („action art”), cu mize precum procesualitatea și durata temporală. La baza cercetării lui Beuys s-au aflat idei umaniste și de filozofie socială, împreună cu „definiția extinsă” despre artă și conceptul de gesamtkunstwerk ca sculptură socială ce modelează societatea și politicul, activitatea sa cuprinzând și conferințe și dezbateri publice relaționate cu aceste subiecte.

Programul de educație Mentoring und Aktion s-a materializat pe parcursul a trei etape, prima etapă constituindu-se sub forma unor întâlniri online de grup de tip conferință/lectură/curs/workshop pe care patru mentori – Dan & Lia Perjovschi, Irina Botea Bucan, Teodor Graur – le-au susținut pentru participanții aleși printr-un open call – Adi Ducar, Alice-Andreea Feraru, Pop Gavril, Maria Mora, Roxana Morar, Ada Muntean, Bea Nagy, Diana Roşca. Apelul de participare s-a adresat celor care se autodefinesc ca artiști interesați de dezvoltarea lor profesională, indiferent de pregătirea sau experiența anterioară, de vârstă sau alte asemenea considerente, urmărind exemplul lui Beuys al cursurilor deschise. În cadrul întâlnirilor de grup, au avut loc nu doar discuții teoretice despre opera lui Beuys, punctele de intersecție dintre aceasta și practica artistică a participanților, ci și discuții și propuneri practice de creație, exerciții și metode de dezvoltare a acesteia. Cea de-a doua etapă a constat în sesiuni de lucru individuale, în care fiecare artist-mentor a îndrumat câte doi participanți în procesul de elaborare a unor lucrări artistice personale, cu scopul conceperii unui proiect expozițional de grup. Cea de-a treia etapă s-a materializat în panotarea expoziției propriu-zise la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov și susținerea unei dezbateri în cadrul acesteia, pornind de la o serie de întrebări legate de artă și educație, precum:

• Este educația artistică tradițională necesară pentru a susține tinerii artiști la început de drum? Dar suficientă?
• Cine este capabil să ajute tinerii artiști în crearea unui parcurs profesional coerent? Și cine este dispus să facă acest lucru?
• Cu cât de puține resurse se poate desfășura un parcurs artistic? În ce măsură creativitatea poate compensa lipsa resurselor materiale?

Dezbaterea a constat într-un dialog purtat între mentorii prezenți (Irina Botea Bucan și Lia Perjovschi), participanți, managerul de proiect (Ionela-Andreea Ghețe) și public, discuția gravitând în jurul rolului educației în artă, a greutăților pe care artiștii le întâmpină în procesul de dezvoltare și mai apoi în carieră, rolul și relevanța artei în contextul social și politic prezent, etc.

Unul dintre motivele principale pentru care am aplicat la open call și mi-am dorit să particip în acest proiect a fost conceptul mentoratului: complex și curajos, fiind astfel interesată atât de tematica inspirată din demersul lui Joseph Beuys, cât și de interacțiunea cu artiștii-mentori, a căror activitate profesională o urmăresc de mult timp. Situația socială din ultimii ani, generată de pandemie, a creat o nouă paradigmă și un context specific unor workshop-uri care înainte nu ar fi fost posibile online sau hibrid, ci doar prin prezență fizică. Mentoring und Aktion a luat naștere ca o consecință a situației pandemice, astfel fiind posibilă întâlnirea online pe Zoom din mai multe colțuri ale țării pentru realizarea primelor două etape ale mentoratului: de grup și mai apoi individual. Un aspect important care m-a atras la acest workshop a fost și elaborarea concretă a unor producții artistice, având ca punct de pornire discuțiile cu mentorii – ce au reprezentat în final un rezultat concret în spațiul expozițional, o dovadă palpabilă a unui proces complex de schimburi de idei și de exerciții creative.

Mentoring und Aktion, prin structura sa teoretică și practică, a avut ca punct de plecare opera și viziunea lui Joseph Beuys despre artă, viață și natură și a încurajat producerea de lucrări noi ale participanților din zona artei conceptuale, sculpturii, instalației, performance-ului, desenului, colajului, asamblajului și artei video, ș.a. Beuys a susținut atât în lucrările sale performative și sculpturale, cât și în activitatea de profesor – faptul că arta nu este în sine neapărat o profesie, ci mai degrabă o atitudine profund umană în fața existenței, ce se conturează procesual și progresiv. A subliniat de asemenea puterea activistă pe care arta o poate lua într-o societate în care aceasta își certifică relevanța prin impactul pe care îl poate avea ca și comentariu politic sau social. Prin viziunea spirituală asupra menirii artistului și al contextului său în societate, Beuys a estompat granițele dintre artă și viață și dintre adevăr și ficțiune, relativizând conceptul de „realitate” prin sublinierea faptului că acțiunea socială determinată de convingeri poate  „modela”  realitatea.

Un element incitant, care s-a dezvoltat organic și intuitiv în Mentoring und Aktion, a fost caracterul interactiv și senzorial a marii majorități a lucrărilor elaborate de către tinerii artiști, acestea devenind în spațiul expozițional niște invitații vizuale și tactile pentru privitori în procesul de receptare. O posibilă nevoie de atingere, de apropiere, ca o consecință a unei perioade în care am fost restricționați să o facem. Configurațiile pe care acestea le-au luat în galerie au fost sub forma unor instalații, concepute prin tehnici mixte și asocieri de materiale precum: blană, piele, burete, plastic, hârtie, lână, piatră, fier forjat, pânză, lemn, în relație cu video, desen, asamblaj sau fotografie, pornind de la subiecte pe alocuri autoreferențiale, însă orientate spre găsirea unui numitor comun cu receptorul și tradusă prin invitația de interacțiune cu obiectul artistic.

Sesiunile de mentorat de grup au fost abordate distinct de către artiștii-mentori. Astfel, fiecare mentor a vorbit despre practica sa artistică, fie sub forma unei prezentări sau în discuții cu participanții, fie relaționată contextual în anumite cazuri cu practica lui Joseph Beuys.

Lia Perjovschi și Irina Botea Bucan au avut o abordare bazată mai mult pe discuții aplicate și exerciții creative, pornind de la imagini, obiecte, cuvinte, concepte, sunete, provocând cursanții în a realiza mici exerciții/jocuri/schimburi de idei, într-o cheie interactivă. Dan Perjovschi a avut o abordare foarte pragmatică în care ne-a prezentat pe scurt sistemul și relația dintre instituțiile artistice, dinamica artist-galerie-muzeu-institut de artă contemporană, posibile mind-set-uri de supraviețuire a artistului contemporan, analizând și parcursul său artistic în contextul socio-politic din anii ’80, ’90, 2000. Teodor Graur a făcut o prezentare complexă a practicii sale artistice, a experimentelor sale video, fotografice, performative și mixed media, conectate pe alocuri și cu demersul lui Joseph Beuys, oferindu-ne astfel și o perspectivă socială a sistemului artistic românesc dinainte de Revoluția din 1989, afectat de cenzură, și apoi postdecembrist, în anii ’90.

Sesiunile de mentorat de grup și mai apoi individuale au fost niște întâlniri foarte dense în ce privește informațiile discutate, fie că vorbim de producție artistică propriu-zisă și mai apoi conectată cu un context social, viziune și evoluție artistică pe termen scurt sau lung, sisteme instituționale, modalități de adaptare și supraviețuire ca artist (la nivel național și internațional), funcția educației vocaționale, rolul mediului academic în dezvoltarea artistică, rolul educației alternative în procesul de dezvoltare creativă pe termen lung, importanța artei ca proces ș.a.

Workshop-ul s-a închis asemeni unui cerc odată cu expoziția de la Centrul Multicultural al Universității Transilvania din Brașov, unde lucrările participanților au susținut vizual și conceptual tot bagajul informațional pe care l-am împărtășit și învățat pe parcursul workshop-ului alături de mentori. Mentoring und Aktion a fost astfel unul dintre cele mai dense și complexe workshop-uri de acest gen la care am participat, fiind o adevărată resursă de inspirație și motivație într-o perioadă problematică social – cum este cea din prezent – dar și o alternativă de percepție și viziune în construirea unui drum artistic personal.