„Sosirea lunii Ianuarie este semnalată fără echivoc de apariția brazilor aruncați pe trotuare, marcând astfel finalul sezonului sărbătorilor de iarnă.(…)”*

La o distanță de un an de la desfășuarea expoziției „Zece de Spade”, ne regăsim simetric în aceeași perioadă de referință, în același punct de resetare al lucrurilor, parte a aceluiași ciclu firesc, care continuă neabătut. Relicvele post-celebrare ale Crăciunului, rămase pe străzile orașelor, sunt martore ale tranziției către un nou an și constituie o referință vizuală pentru temele pe care expoziția le explorează. Totodată, acestea servesc drept amintire a opulenței și nonsensului celebrativ, într-un abandon complet față de funcțiile lor inițiale, configurând un obișnuit decor al ultimelor luni de iarnă. Expoziția ne poartă prin cotidianul încărcat de aceste reziduuri, reconfigurându-le în contexte noi, pline de semnificație.

„Zece de Spade”, a artistului Alexandru Mihai Budeș, a adus în prim-plan la spațiul Atelier 35 din București o parte din cele mai recente lucrări ale sale, într-o instalație contemplativă. Cu un background în Sculptură și Istoria Artei, artistul se întoarce în orașul în care și-a desfășurat studiile universitare pentru prima sa expoziție personală aici. Stabilit în Berlin de aproape 10 ani, Alexandru este un artist activ pe scena de artă din România, loc în care sunt ancorate multe din inspirațiile pentru lucrările sale, care de multe ori derivă din încercarea sa de a înțelege ce se află dincolo de amintirile sale timpurii.

În cadrul expoziției „Zece de Spade”, este creat un dialog între trecut și prezent, între real și imaginar, între concret și simbolic. O invitație la a reflecta asupra modului în care percepțiile noastre pot contura înțelegerea lumii este strecurată într-un context în care artistul lansează diverse posibilități de a citi expoziția, în funcție de punctul din care privim imaginile propuse. Partea pe care nu o vedem este că simbolurile prezente, odată întoarse, răstoarnă înțelesurile într-un complet revers, asemeni felului în care se pot citi cărțile de tarot. Indiciul de citire al instalației este tocmai dubla semnificație a cărții care poartă titlul expoziției – și corelarea imagistică a acesteia cu ansamblul de lucrări – unde între renaștere și moarte, existența se reiterează în mod ciclic.

Întocmai temei pe care o investighează, ancorată în moduri de explorare spontană, expoziția pornește de la o imagine pe lângă care artistul a trecut într-o călătorie recentă, când a remarcat într-un cimitir sătesc un molid împodobit în plină vară. Aproape premonitoriu, această întipărire a declanșat procesul creativ pentru „Zece de Spade”. Între puterea intuitivă de citire a unui reper și relația acestuia cu ideea de soartă, se situează explorările ulterioare, unde imaginea-simbol zărită din mers activează memorii ale copilăriei și un proces de cercetare al tradițiilor ce gravitează în jurul bradului. Bradul, în acest context, este încărcat de multiple valențe: de la utilizarea sa în ritualuri funerare, la simbolizarea vieții. În diverse ipostaze, fie împodobit, cioplit, configurat ca jucărie sau chibrit, denotă atât versatilitate utilitară, cât și narative noi care acompaniază fiecare aspect practic în jurul căruia acest element se poate transfigura.

Practica artistică a lui Alexandru Mihai Budeș este influențată semnificativ de amintirile care i-au format primii ani de viață, iar bradul este un reper ce mai apare anterior în lucrările sale. Elaborând o serie de lucrări începută încă din 2020, bazată pe nostalgia creării unei legături afective cu acest reziduu al sărbătorilor de iarnă, prin recontextualizarea trunchiurilor sale în săbii de diverse forme și dimensiuni, artistul replică inițial obiectele care serveau luptelor din spatele blocului în copilărie. Primele serii de săbii confecționate din trunchiurile găsite pe străzi, explorau spiritul copilăriei de a reda o nouă soartă acestui deșeu magic. Ulterior, pentru expoziția de la Atelier 35, artistul creează un cadru mai complex de expunere – prin care dezvoltă o scenografiere a modului tăcut în care trece timpul, dar și un context de explorare al multiplelor valențe pe care un simbol le poate cuprinde.

Reflectând asupra simbolismului bradului, asociat cu renașterea, începuturile și viața veșnică, Alexandru explorează contrastul dintre acest simbol puternic și realitatea dezolantă a lunii ianuarie, marcată de peisaje urbane sufocate de resturile consumului festiv. Acest contrast scoate în evidență impactul ecologic al ciclurilor de consum, cât și tendința societății de a ignora problemele majore precum încălzirea globală, foametea, epidemiile, războaiele și alte crize globale. Bradul devine astfel un simbol tensionat între promisiunea regenerării și realitatea degradării continue.

Instalația de la Atelier 35 propune un display al unui aranjament de brazi recuperați de pe străzile Bucureștiului în urma sărbătorilor de iarnă care reconfigurează o pădure – în acest context – lipsită de viață, redusă la decor. Deasupra vârfurilor de ace care stau să cadă, triumfă o instalație din piese ceramice intersectate cu trunchiuri de brad șlefuite și împletite sub forma unor săbii care replică imaginea ce corespunde în Tarot cărții Zece de Spade – într-un aranjament aproape performativ. Cartea, citită cu săbiile în jos, semnifică sfârșitul unui ciclu, trădare sau durere profundă; în timp ce citită în revers poate semnifica vindecare, depășirea unei perioade dificile și posibilitatea de a începe o nouă etapă. De aici rezultă valențele prin care artistul dezvoltă restul elementelor care compun ansamblul.

În completarea scenografiei, parada brazilor este acompaniată de două materiale sonore culese de Constantin Brăiloiu în 1937, interpretate de Anuța Medrea – Al bradului în curte și Al bradului la cimitir – ambele explorând utilizarea bradului în anumite ritualuri pe cale să fie pierdute. În unele zone ale României, bradul joacă un rol ambivalent: simbol al vieții și al continuității în momente de bucurie, de obicei plantat sau împodobit când are loc nașterea unui copil, dar și martor al trecerii în neființă – folosit în ritualurile funerare pentru a prelua rolul partenerului pentru cei care au decedat necăsătoriți, sau împodobit cu diverse simboluri care ușurează trecerea în neființă a celor care pleacă dintre noi. Acest balans între viață și moarte accentuează simbolistica bradului și creează o punte către semnificația cărții de Tarot Zece de Spade, preluând elemente dintr-o istorie care stă să se piardă.

Tot în sfera recuperării se găsește și lucrarea Echoes, Spells and Disenchantment (Ecouri, Farmece și Dezamăgiri/Descantece) care adaugă o dimensiune reflexivă asupra pierderii atenției și interesului oamenilor față de propriile legende și istorie. Aceasta devine o posibilă salvare a ceea ce este pe cale să fie uitat – un apel către conștientizarea responsabilității colective de a păstra și reinterpreta memoria. Lucrarea, dezvoltată sub forma unei publicații însoțite de un fragment sonor, pornește de la povestea oamenilor din Șona, un sat din județul Brașov unde fragmentele de mituri, legende și teorii conspirative locale, cercetate în cadrul unei deplasări ale artistului, s-au dovedit a fi distorsionate de istoria recentă și de influența mass-mediei contemporane. Pentru a clarifica această imagine vagă și suprapusă, artistul a apelat la inteligența artificială (AI) pentru a facilita o formă colectivă de memorie, modelată folosind fragmente de informații și imagini culese din Șona. Astfel prezintă o perspectivă între ficțiune și realitate ce transcende trecutul cunoscut – într-un material care vorbește despre destin, trecerea timpului, circularitate și natură umană; o reflecție între moartea tradițiilor, a istoriei, și nevoia de conservare a acestora.

Piesa centrală a ansamblului, Zece de Spade, este o replică a cărții de tarot cu același nume, – lucrare ceramică a cărui sistem de montare permite întoarcerea cărții în ambele sensuri, pentru a facilita oscilarea între cele două înțelesuri ale imaginii. O reprezentare bicoloră similară a cărții de Tarot o regăsim imprimată în lucrarea Chibrituri de siguranță, o ediție de 100 de pachete de chibrituri care provin din Monopolul Chibriturilor de Siguranță, instaurat de Ivar Kreuger (Regele Chibriturilor / The Match King) la nivel global, și fiind adoptat în anul 1930 și de Germania. Prin intermediul fețelor cutiilor Welthölzer și Haushaltsware, singurele chibrituri ce se puteau distribui aici, se răspândeau deseori mesaje de propagandă fascistă. Artistul recuperează cutiile prin teatrul Volksbühne din Berlin, care deja reconfigurează conținutul vizual al acestora. Prin acțiunea sa, Alexandru transformă încă odată obiectul, oferindu-i o semnificație de regenerare, atât prin gestul de a asocia altă imagine cutiilor primite, dar și prin actul de reconverti un obiect cu inițiale valențe politice nefaste. Cele 100 de ediții ale lucrării au putut fi luate acasă de o parte din publicul expoziției, fiecare având ulterior posibilitatea de a decide cum se citește Zece de Spade, cu orientarea în sus sau în jos. Artistul lasă cheia de citire a expoziției în mâinile privitorului, cumva făcând trimitere la faptul că mesajul pe care îl transmite expoziția este parte dintr-o imagine mai de ansamblu, unde fiecare poate contribui la schimbări prin acțiunile și interacțiunile sale.

De la brazii abandonați pe stradă – relicve ale unui obicei de consum – la săbii, culminăm cu chibriturile îmbibate în fosfor așezate în pachete de furnir, explorând diverse forme și interpretări ale bradului. Prin modul de a parcurge materializarea lemnului în toate aceste ipostaze, dar și prin semnificația celorlalte lucrări asociate, „Zece de Spade” se califică drept o expoziție despre continuitate și despre forme de recuperare sau regenerare, dar și despre necesitatea de a înțelege antiteza acestor ipostaze.

*extras din textul curatorial al expoziției

Expoziția „Zece de Spade” a avut loc între 7 Februarie și 29 Februarie 2024 la Atelier 35 în București.