L’Anatomia DEL CAVALLO, o expoziție ce întrunește lucrările artistului Dan Vezentan, aduce un omagiu calului – animalului care a reprezentat, secole de-a rândul, o forță economică, un mijloc de transport sau un instrument agricol; abandonat însă cu ușurință odată cu revoluția industrială. Omagiul adus ia însă forma unei chestionări a relației dintre om și animale, a jocului de superioritate dintre aceste specii și a reprezentării animalelor în artă.

Titlul expoziției, L’Anatomia DEL CAVALLO, este inspirat din titlul primului manual de anatomie dedicat altei specii decât omului, L’Anatomia del Cavallo, Infermita et Suoi Rimedii de Carlo Ruini (Venezia, 1598). Prin această referință, Dan Vezentan face o incursiune în istorie, la momentul când în anatomie, curiozitatea și privirea omului se descentralizează și se îndreaptă spre altceva decât propriul sine. Astfel, prin această expoziție, artistul încearcă să anime o reîntoarcere spre aceste viețuitoare „inferioare” și adoptarea unei abordări non antropocentrice. Deși am întâlnit animale în lucrările artiștilor contemporani, precum Damien Hirst sau Maurizio Cattelan, abordarea anatomică și o perspectivă rustică asupra acestora sunt mai puțin exploatate în artele vizuale. Dan Vezentan pare să vrea să facă dreptate calului, acestui animal maiestuos, care și-a pierdut din importanță odată cu epoca modernă, încercând să-l prezinte literal, aproape primitiv.

În ultimile decenii, cercetătorii atestă o schimbare de perspectivă și de reprezentare a animalelor în artă, literatură etc. Am depășit perioada fabulelor și a Fermei Animalelor de G. Orwell, în care acestea sunt personificate cu scopul de a reprezenta comportamente specific umane. Această practică a folosirii imaginii animalelor drept metafore a devenit atât de comună, încât mulți dintre noi acceptăm în mod inerent aceste vietăți ca simboluri reprezentative pentru conduita și interacțiunea umană. Odată însă cu acutizarea crizei ecologice și cu dispariția a tot mai multor specii de animale, apare urgența unei schimbări, nu doar a modului de interacțiune interspecial, dar și a modului de percepere al animalelor, văzute până acum ca fiind inferioare. Din mijloace de prioritizare sau elevare a anumitor calități umane, animalele, par în sfârșit să fie luate în serios, să reprezinte ceea ce sunt cu adevărat. Acest lucru este vizibil în mediul științific și academic, unde încep să se perindă noi concepte, ce încearcă să contureze o schimbare de mentalitate în ceea ce privește conștientizarea rolului animalelor în viețile noastre. Concepte precum zoopolis, zoontologie, zoopoetică sau umanimalitate împânzesc discursul socio-politic pentru apărarea drepturilor animalelor și pentru promovarea unei abordări nestratificate.

Schimbarea modului în care sunt reprezentate animalele în artă și literatură este încapsulată în recentul concept  zooësis, introdus și promovat de Una Chaudhuri, profesoară și cercetătoare la Universitatea New York din SUA. În cartea sa, The Stage Lives of Animals: Zooësis and Performance, publicată în 2014, Una Chaudhuri descrie zooësis ca fiind nevoia tranșantă de a reprezenta animalele pentru ceea ce sunt, diluându-se astfel fabulațiile cu privire la ce comportament uman ar putea semnifica. Cercetătoarea pretinde că la nucleul conceptului de zooësis stă eliberarea animalelor de limitele metaforelor și plasarea lor în literal, în realitatea lor imediată.

În expoziția L’Anatomia DEL CAVALLO, Dan Vezentan nu doar că exemplifică indirect conceptul de zooësis, dar și pune în discuție relația omului cu animalele, încercând și o minimă portretizare a umanității.

Între lucrări se poate distinge un contrast clar – desenele anatomice realiste ale unui cal și instalația postmodernă, complexă și impunătoare, ce înfățișează o reprezentare disproporționată și sugestivă a calului, dar și a unui sistem ciclic de adăpare al animalelor. Pe cât de frapante și izbitoare sunt desenele în cerneală albastră ale calului disecat, cu interiorul în exterior – desene inspirate din cărțile de anatomie, care vin să reprezinte un animal pentru ceea ce este acesta cu adevărat, pe atât abundă instalația din centrul expoziției de simbolism. Grinda mare a sălii expoziționale de la Kunsthalle din Timișoara, care devine parte din instalație, sugerează o metonimie revelatorie, prin care aceasta se transformă în coloana vertebrală a calului, incapsulând imaginea supradimensionată a acestui animal. Înhămată și înșeuată, grinda continuă într-o cascadă ce formează un sistem de hidratare perpetuu, un fel de arhitectură pragmatică, inspirată din sistemele de hrănire ale animalelor din mediul rural. Construit din anvelope vechi de tractoare, de plug și semănătoare (tehnologiile ce au dus la abandonarea animalelor de tracțiune), sistemul de hidratare/adăpare al animalelor evocă urgența nevoii de a ne asuma o atitudine responsabilă față de acestea. Jgheaburile și hamurile, care par să îmblânzească și să domolească mai mult materialul modern decât animalul sălbatic – un mod tradițional de a stăpâni un cal, folosit acum pentru a stăpâni avântul tehnologic – inițiază dezbaterea dintre tradițional și modern, dar mai ales dintre animal și om, sugerând necesitatea unei armonii între cele două specii.

Cu toate acestea, în pofida studiilor amănunțite la care ar putea să facă referire, schițele anatomice în care este prezentată carnalitatea clară a unui cal, amintesc violent (poate cu o violență mai stăpânită din cauza albastrului, ce face ca desenul să pară curat și nepătat de sânge) de imaginile dezastruoase de la abator. Ne amintesc, de fapt, de natura crudă a omului și de plasarea animalului pe o poziție inferioară. Duritatea desenelor este însă umbrită de instalația imensă și de sunetul liniștitor al apei ce curge încontinuu, ca o dovadă a ciclicității vieții.

Tematica zootehnică-agrară este una recurentă în arta lui Dan Vezentan, pe care a explorat-o și cu alte ocazii. În 2018-2019, în cadrul expoziției solo Apă, Hrană, Adăpost, de la MNAC, Dan Vezentan reinterpretează mecanismele din gospodăriile rurale, inspirându-se din sistemele de transport, stocare sau hrănire a animalelor, explorând în același timp ideea hranei, a surplusului și deșeurilor biologice. L’Anatomia DEL CAVALLO vine ca o continuare incidentală a acestei expoziții anterioare, ducând astfel discuția mai departe. Prin explorarea universului animalelor, Dan Vezentan deschide un dialog centrat pe modul în care ne raportăm la acestea, chestionând conceptul de superioritate al umanității și nevoia unei deschideri și întoarceri empatice către aceste viețuitoare.

L’Anatomia DEL CAVALLO, expoziția personală a artistului Dan Vezentan, a avut loc la Kunsthalle Bega, Timișoara, în perioada 28 mai – 11 iulie 2021.