Cea mai recentă expoziţie personală deschisă de Mircea Cantor, pe două etaje din noul spaţiu al galeriei Dvir, investighează mărci ale identităţii israeliene. Realitatea dificilă suprapusă unei istorii traumatice, devine pentru Cantor o resursă creativă care îi permite să recreeze simbolic şi estetic imaginea subiectivă a anului evreiesc 5775 în Israel.

Cantor prelucrează simboluri vernaculare iudaice, construind naraţiuni care deschid simultan mai multe posibilităţi de interpretare. Am ales drept cheie de lectură pentru întreaga expoziţie un perete cu mandale, urmele arderii pe zid a unui desen în praf de dinamită.  În tradiţia kabbalistică mandala are rolul de a ghida privitorul spre conştiinţa ultimă, regăsită prin intermediul  meditaţiei contemplative. Ritmul madalelor este rupt pe alocuri de palme fotografiate grosplan, alb-negru. Concluzionez preliminar: Cantor observă Israelul contemporan şi rafinează un discurs care atinge puncte sensibile fără să formuleze explicit critici, denigrări sau laude. Rămâne un observator aparent pasiv, neutru dar lucid, care ridică probleme şi lasă privitorul să construiască mai departe pornind de la sugestia formală. Foloseşte tehnici mixte, combinate în instalaţii care chestionează puternic potenţialul estetic al artei în contemporaneitate. Fiecare lucrare concentrează foarte mult conținut deopotrivă politic şi estetic.

Priveşte societatea, mitologiile şi conflictele, alegând motive referenţiale, subiective, care pot fi definitorii pentru Israel. Punerea în operă este un proces semiotic împlinit în cele mai mici detalii. La Mircea Cantor totul este simbol: materia, forma, expunerea, titlul. Praful de dinamită, sofarul (cornul folosit în ritualul de Yom Kippur), Zidul de vest, piramidele etc. sunt motive iconice prin care poate fi revelat Israelul. Operele rămân deschise şi creează în fiecare privitor nevoia unui dialog.

M-a intrigat harta Israelului densenată cu fum pe hârtie, unde Gaza şi teritoriile din West Bank sunt reprezentate mai deschis decât restul statului. Titlul lucrării, The world belongs to those who set it on fire, apropie, conştient probabil, mitologia facilă a antisemitismului actual. Ideea este dusă mai departe într-o altă lucrare cu acelaşi titlu şi aceeaşi tehnică în care este reprezentată harta lumii, afumată uniform… Lumea aparţine oamenilor, oamenii sunt cei care o distrug lent, prin foc.

5775, expoziția persoanlă a lui Mircea Cantor, este la Galeria Dvir, Tel Aviv în perioada 31 ianuarie  – 7 martie 2015.