Multiplele democraţii contemporane păstoresc, între political correctness şi mai mult teoretice eforturi de universalism etic, o lume bulversată în care confruntările armate, războaiele hibride, pentru teritorii, pieţe de desfacere, petrol etc. sunt prezente şi produc istorii geo-politice pline de suferinţă pentru om şi viaţa planetei.

În goana după prosperitatea imediată, se uită că pământul, ca organism viu, are grad limitat de anduranţă şi că rănile pe care i le provocăm pot ajunge să ne distrugă pe noi şi lumea în care trăim.

Cred că această stare de fapt a contribuit la diversificarea conceptelor şi practicilor artistice care s-au dezvoltat din Land Art. Dimensiunea estetizantă, introvertită sau demiurgică în relaţia artist-natură şi reflectată în environment-urile anilor 60-70, a devenit tot mai participativă-militant centrată pe lived-and-relational aesthetics în arta contemporană. În ultimile două decenii, numeroase studii critice, acţiuni performative, instalaţii urbane site-specific realizate cu materiale naturale şi reciclabile, conversii de spaţii industriale, abandonate, în zone culturale verzi, lucrări media şi evenimente expoziţionale transdisciplinare, au ca scop conştientizarea, educaţia şi acţiunea pentru protejarea mediului şi calitatea vieţii în epoca digitală globalizantă.

Un eveniment artistic vizionar, complex şi emblematic în acest sens s-a desfăşurat în 2015 la ZKM (Zentrum für Kunst und Medientechnologie) Karlsruhe, şi mă refer la proiectul Globale, concept Peter Weibel, care a inclus o serie de expoziţii, a căror tematici analizau efectele globalizării în epoca digitală şi prezentau, din perspectivă antropologică și geo-politică, istoriile unei umanităţi aflată în procesul de modelare a unei noi identităţi, mai responsabile de soarta planetei.

Grupuri hibride de artişti şi oameni de ştiinţă, sociologi, realizează proiecte multimediale in situ sau virtuale, provoacă dezbateri, gândesc holistic pornind de la ipoteze euristic-posibile în căutarea unor modele de vieţuire şi convieţuire cu realitatea într-un viitor postcolonial şi posthuman.

Eco-Art, în acest context, aglutinează forme de artă, generează atitudini, un mod constructiv de a gândi, a imagina o lume, o casă pentru viu.

Text de Marilena Preda-Sânc