Tandemul Franța-România

Se mai poate oare face un dosar, inevitabil limitat ca număr de pagini, despre arta contemporană a unui spațiu cultural atât de complex și de activ, ca să nu zic ambițios, ca cel francez ? Spațiu în care funcționează din plin principiul „excepției culturale” care face din producția de artă un motor important al forței europene și internaționale a Franței.

Într-o lume cu tendințe estetice globalizate, mai e oare relevant să încerci să definești, fie și succint, profiluri de artiști, grupuri și curente, care să scoată în evidență o tendință, o specificitate locală, care ar aduce plusvaloare pe piața universală a culturilor naționale ?

Noi credem că da. Mai ales în cazul unei țări ca Franța, de care ne leagă ca români o atracție culturală îndelungată, cred că merită ca, măcar odată la câteva decenii, să punem împreună informații utile, dacă nu relevante, despre câțiva artiști, câteva grupuri și fenomene vizuale care pot sugera la o scară mică, adaptată unei reviste de artă, ceea ce se întâmplă la o scară mult mai mare, cea care dă consistență și argumente forței culturale actuale a Franței.

În dosarul nostru veți găsi texte despre artiști consacrați ca Pierre Huyghe sau Marc Desgrandchamps, despre grupuri celebre ca Supports/Surfaces, despre artiste puternice ca Tania Mouraud, Apolonia Sokol sau Sophie Zenon, despre artiști care încep să aibă un nume precum Julien Previeux, Giroud et Siboni, Katinca Bock și Marie Voignier sau despre artiști emergenți; veți găsi interviuri cu critici, cu galeriști, cronici de expoziții și recenzii de cărți, texte despre noi tendințe și despre revenirea progresivă, după decenii în care arta franceză a suferit de „teroarea față de cea mai mică caracteristică națională” (Catherine Millet), la pictură și figurativitate.

Sigur, am fi vrut să avem în paginile noastre texte despre artiști consacrați precum Bertrand Lavier, Bernar Venet, Gloria Friedmann, Eric Rondepierre, Jean-Pierre Raynaud, Vincent Bioulès, Simon Hantaï, François Morellet, Bernard Dufour, Gilles Barbier ; am fi dorit să vă propunem medalioane despre o serie de artiste celebre precum Sophie Calle, Annette Messager, Tatiana Trouvé sau Camille Henrot; am fi vrut să avem mai multe informații despre fotografie și video. Spațiul limitat și alte constrângeri ne-au condiționat alegerile, dar cred că ceea ce veți găsi în paginile care urmează vă va oferi un eșantion semnificativ asupra producției vizuale franceze de azi, mult prea diversă și bogată ca să poată fi ușor aproximată.

Revista mai conține o parte substanțială dedicată expozițiilor artiștilor români în Franța în formatul generos oferit de Sezonul franco-român din noiembrie 2019 până în iulie 2019. Ceea ce reiese din selecția lor este accentul pus pe dimensiunea avangardistă, experimentalistă a unei serii de artiști români – de la Brâncuși sau Victor Brauner, la Ion Grigorescu, Geta Brătescu sau Ana Lupaș și până la Dan Perjovschi sau Mircea Cantor – care au provocat și au inovat modernitatea franceză și occidentală de-a lungul secolului XX și până în prezent.

Gândit în tandem cu revista artpress din Paris, care a dedicat un dosar asupra artelor vizuale românești în numărul ei din februarie, acest dosar al revistei ARTA a fost conceput în cadrul Sezonului Franța-România 2019 și a primit sprijinul Institutului Francez din București, căruia îi adresăm mulțumirile noastre.

Magda Cârneci, Redactor-șef