Cum se mai înțeleg pe sine sculptorii și cum mai e percepută sculptura pe scena culturală românească de azi ? Deși atinsă și ea, precum alte genuri artistice, de bulversările estetice din ultimii peste 20 de ani, sculptura pare puțin ieșită din atenția publică, dacă nu e vorba de monumente de un gust discutabil comandate de puterea politică. Legată de condiția ei materială constrângătoare dar și de o relație aparent „atemporală” cu spațiul, sculptura pare să fi dezvoltat un raport mai complicat, mai tensionat, cu modernismul și postmodernismul. Și totuși, după anii 1965-1989, care au dat nume importante ale genului la noi, sculptura românească a cunoscut o evoluție și o transformare constante, cu nume noi și formule provocatoare, despre care vrea să dea seama, succint, prin eșantioane, acest număr din ARTA.

În capitolul 1, textele din dosarul coordonat de Adriana Oprea se așează intenționat sub eticheta unei definiții restrânse, „implozive”, cea a sculpturii moderniste și a continuării acesteia pînă în prezent prin câteva nume puternice. În capitolul 2, redacția își propune să completeze perspectiva anterioară, prin abordarea sculpturii într-un înțeles lărgit, „expandat”, în sensul dat de Rosalind Krauss acestei sintagme. Ancheta numărului însumează opiniile a 12 sculptori români contemporani despre evoluția artei lor în ultimii 20 de ani (și regretăm că alți sculptori importanți nu au putut răspunde la timp). Artiștilor din țară li se alătură și cîteva nume de sculptori români care trăiesc și lucrează de multă vreme în străinătate (despre unii dintre ei s-a scris în numerele trecute din ARTA). Sensul „exploziv” al sculpturii contemporane este apoi ilustrat de cîteva exemple de galerii de artă din România orientate spre sculptură dar și de cîteva proiecte curatoriale ce au vedere modalități noi, dinamice, și mai ales circumstanțiate și temporare, de a plasa obiecte sculpturale în spațiul urban.

Deși nu face decât să redeschidă gustul pentru un gen care e poate mai condiționat decât altele de crizele economice și politice care ne asaltează constant, acest număr din Revista ARTA vrea să demonstreze că sculptura rămâne un gen major, respectabil, în arta țării care l-a dat lumii pe Brâncuși.

Magda Cârneci, Redactor-șef