Am purtat o discuție agreabilă cu Suzana Dan într-o după-amiază splendidă de toamnă, punctată din când în când de apelurile meșterului zidar, de cele ale curatorilor invitați și de alte lucruri urgente – toate necesare pentru un eveniment aflat la a zecea ediție. Cu răbdare și cu zâmbetul pe buze, de fiecare dată, intervievata a răspuns solicitărilor. În cele ce urmează sunt prezentate și experiențele pe care le-a relatat reporterului de ocazie.
Ce înseamnă conceptul Noaptea Albă a Galeriilor?

NAG a început din dorința de a crea un eveniment care să ajute la creșterea vizibilității artei contemporane din România, în primul rând pentru publicul local.

În entuziasmul începuturilor am crezut că dacă suntem nemulțumiți de faptul că în general cultura vizuală din România pentru marele public nu înseamnă mai mult decât „Carul cu boi” și evenimentele făcute după chipul și asemănarea administrațiilor locale, poate că soluția schimbării acestui lucru stă în felul în care facem ceva concret dincolo de atitudinea critică, de altfel foarte ușor de asumat. Nu este vorba de o aducere la nivel consumist a culturii contemporane, este o parte din rolul educativ pe care trebuie să îl conștientizăm ca fiind extrem de necesar de introdus în proiectele noastre fiindcă, din păcate, societatea din România nu are obișnuința coabitării cu ceea ce înseamnă cultura actuală în afara celei muzeificate.

Pe scurt, NAG înseamnă radiografia anuală a culturii contemporane din viața unui oraș cu tot ceea ce înseamnă aceasta: spații dedicate în formele cele mai variate, de la galerii consacrate de artă contemporană la spații alternative, pop-up space-uri active doar în noaptea respectivă, ateliere de artist și hub-uri din industriile creative.

Cum s-a organizat prima ediţie în România? Cât de dificil a fost?

Prima ediție s-a organizat cu un entuziasm nebun și cu o echipă foarte mică, model pe care l-am aplicat până înainte de începerea organizării ediției din acest an.

Am început NAG cu sprijinul financiar și logistic din partea AFCN, ARCUB și MNAC, ideea inițială a acestui eveniment fiind producerea în toate locațiile participante a unor proiecte speciale selecționate de către un grup de curatori invitați: Aurora Kiraly (curator la acea vreme la Galeria Nouă), Alexandra Croitoru (artist, asistent al Universităţii de Arte din Bucureşti), Ştefan Tiron (curator independent şi teoretician) şi Raymond Bobar (editor al publicaţiei Republik).

A fost cel mai mic NAG, cu o hartă cuprinzând douăsprezece locații și cu participarea artiștilor: Olivia Mihălţianu, Alina Popa și Irina Gheorghe (înainte de existența acestora sub numele de Biroul Melodramatic), Szilard Miklos și Sebastian Big, George Drîmbău, Dan Raul Pintea, Ovidiu Feneş, Oana Lohan, Marina Albu, MNOR (Mihuţ Năiţă & Roxana Orghidan), PEER TO PEER (Diana Duţă & Cătălin Ilie), Ana Alexandra Blidaru, Anca Benera, Ciprian „Tehas” Dicu, Alexandru „Ciubi” Ciubotariu, plus colectivul numeros de artiști implicați în expoziția „NE PLACĂ CE FACI”. (http://noaptea-galeriilor.blogspot.ro/2007_05_01_archive.html)

Fără sentimente lacrimogen-nostalgice, ci mai degrabă ca stare generată de prezența unei bucurii colective din partea tuturor celor implicați, pentru mine prima ediție NAG rămâne una specială, cea mai firească. Evident că a fost greu, că au fost greșeli, dar nu am uitat sfatul lui Ștefan Tiron, unul dintre oamenii deosebiţi din viața mea, la părerea căruia am apelat întotdeauna, anume că oricât de copleșitoare ar fi senzația că lucrurile nu se pot face decât ținându-le „în brațe”, la un moment dat trebuie să le lași să se rostogolească. Deși sunt genul de persoană freak-control, am încercat ca odată cu această ediție aniversară să dau drumul NAG în alte nouă orașe, să implic alte nouă organizații din comunitate ca organizatori locali NAG cu toată răspunderea, iar la București să rămână doar sarcina administrării platformei de comunicare online www.noapteagaleriilor.ro și organizarea comunicării naționale.

Faţă de primul an, ce s-a schimbat în bine? Dar în rău?

Cum spuneam anterior, în bine s-a schimbat faptul că NAG s-a extins de la o ediție la alta, că a devenit un mic fenomen care nu a degenerat într-un tip de eveniment în care oamenii consumă arta contemporană ca într-o ofertă specială. Publicul NAG s-a selectat singur. Neavând resurse generoase pentru a investi în promovarea intensă a NAG, publicul care participă este cel care  știe din ce cauză se află în noaptea respectivă pe străzi cu harta în mână. Iar când am avut ceva resurse în plus, am preferat să producem încă un eveniment special, un proiect al unui artist.

Am folosit tot ceea ce înseamnă structura NAG pentru a promova artiștii, până și identitatea vizuală am încredinţat-o unui artist. Și le mulțumesc tuturor celor care au schimbat fața NAG an de an: Ciprian Dicu (creatorul primului logo NAG), departamentul de creație de la agenția Ogilvy, Aitch & Saddo, Milos Iovanovic, The Oilers, Sorina Vazelina, Veronica Solomon, Studioset (Iulia Groves, Damian Groves, Andy Sinboy), Mircea Pop, Marwanesku Marwansky și în acest an Răzvan Cornici.

În rău nu simt că s-a schimbat ceva. Poate datorită faptului că până la această ediție nu am funcționat decât într-o formulă de organizare internă foarte mică, extinderea echipei din acest an și adăugarea unei rețele de parteneri, organizatori locali NAG, în celelalte orașe, toate aceste lucruri le văd acum ca schimbări în bine. Chiar și decizia de a muta NAG din primăvară în toamnă cred în acest moment că este benefică. Rămâne să vedem rezultatele noii formule de lucru.

Cum primeşte comunitatea echipa de organizare şi efortul de programare pentru NAG?

Sper că bine. NAG, ca fenomen, nu este evenimentul unei organizații, nu îmi aparține mie, nu aparține cuiva anume. Da, există o formă juridică, ce asumă răspunderea pentru structura din spatele scenei NAG. Dar NAG dorește să fim noi toți cei care formăm cultura contemporană din România. Fără selecții pe criterii curatoriale, fără considerente că „ăla e bun” și „ăla e prost”. NAG înseamnă starea de fapt a culturii contemporane din orașul în care are loc. Cam asta reprezintă pentru publicul general și sper că este acceptat în consecință ca un eveniment făcut de noi toți pentru noi toți.

Explicaţi-ne cum se construiesc parteneriatele pentru NAG cu ocazia fiecărei ediţii.

Parteneriatele urmăresc construcția planului pentru ediția respectivă cu tot ceea ce presupune el – de la resurse financiare, la resurse umane și bunuri. Din păcate, sunt încă dificultăți în susținerea funcționării anuale a unui astfel de proiect, care presupune un efort continuu de organizare, nu doar în perioada de desfășurare a proiectului.

Odată făcută „lista de cumpărături”, începi să identifici resursele de finanțare care sunt mai potrivite în funcție de disponibilitatea acestora (mă refer aici la resursele de finanțare guvernamentale și locale) și companii din domeniul privat care ar putea deveni interesate să se implice. La fel și în cazul strategiei de comunicare prin intermediul partenerilor media.

NAG își dorește să aibă alături parteneri cât mai stabili, parteneriate care în timp se pot extinde și pentru susținerea celorlalte proiecte anuale: Weekendul Galeriilor (www.weekendulgaleriilor.ro) și ART on DISPLAY (www.artondisplay.ro).

Cum arată ediţia aniversară NAG #10?

Arată ca un balaur cu multe capete! Un balaur tare frumos în care cred cu tot sufletul. Aniversăm a zecea ediție NAG printr-un eveniment expozițional retrospectiv care va fi deschis publicului timp de o lună, sărbătorim extinderea în cele nouă orașe prin prezența în data de 30 septembrie a Nopții Albe a Galeriilor în țară și prezentăm pentru publicul bucureștean o imagine a acestor orașe prin proiectul intitulat „No Man’s Land”, format din zece expoziții focus prezentate de curatorii invitați: Călin Dan (Arad), Cosmin Năsui (Baia Mare), George Roșu (Brașov), Simona Vilău (București), Horea Avram (Cluj-Napoca), Adrian Bojenoiu (Craiova), Cătălin Gheorghe și Cristian Nae (Iași), Dan Raul Pintea (Sibiu), Laura Borotea și Bartha József (Târgu Mureș) și Cosmin Haiaș (Timișoara). Lansăm cu această ocazie în circuitul locațiilor culturale din București Rezidența Scena9 (Str. I.L. Caragiale, nr. 32).

În plus, aducem în România un grup de invitați străini – Hilde de Bruijn, curator la Cobra Museum of Modern Art, Simon Hewitt, istoric de artă, curator independent și jurnalist, care a scris pentru publicații precum Art & Auction, ArtNews, Huffington Post New York sau The Art Newspaper, Kate Sutton, curator independent și jurnalist, colaborator Artforum.com din 2008, Branko Franceschi, directorul Muzeului de Artă din Split, Croația și Gunnar Benedikt Kvaran, director Astrup Fearnley Museet Oslo. Aceștia vor participa atât la NAG, cât și la masa rotundă desfășurată sub titlul „Do You See What We See?”, din data de 2 octombrie, în spațiul expoziției „No Man’s Land”, discuții moderate de către Erwin Kessler, director al MARe, primul muzeu privat de artă din România. Acesta va prezenta cu ocazia NAG un preview inedit în viitoarea locație prin expoziția „MAMUCA”.

Urmează o etapă în care NAG se extinde şi în alte oraşe. Cum le-aţi ales? Ce aşteptări aveţi în urma dezvoltării la scară naţională?

Ne-am bazat pe ecourile primite din partea acestor orașe în ceea ce privește nivelul de extindere al culturii și interesul local pentru arta contemporană. Este un proiect pilot, care sper să continue și în anii următori și care să asigure coerență și consens între sectoarele culturale.

Așteptările sunt ca NAG să își continue extinderea și în alte orașe din România. Am început cu zece, este un efort imens ca într-o aceeași ediție să adaugi brusc alte nouă orașe, cifră care nu este fixă pentru viitor. Vom lăsa să crească numărul de orașe în funcție de dorința de participare a viitoarelor centre NAG.

Local, am dori ca Noaptea Albă a Galeriilor să devină mai mult decât o efemeridă nocturnă, chiar dacă expozițiile produse de noi sunt vernisate în timpul NAG și rămân de obicei deschise pentru public cel puțin o lună. Dar acestea sunt planuri viitoare, încă lucrăm la ele.

Dacă aţi lua-o de la capăt, ce aţi face diferit? Ce aţi păstra?

Personal, în nici un caz nu aș mai accepta ca în numele multitasking-ului să depășesc limita critică a uzurii fizice și psihologice. Presiunea acestor extra sarcini și asumarea îndeplinirii lor reprezintă un lucru teribil de periculos care – la o repetare îndelungată – poate duce la imposibilitatea delegării și, implicit, la împiedicarea dezvoltării unui eveniment.

Degeaba există idei dacă nu le pun în aplicare împreună cu alți oameni. I-aș păstra alături de mine pe toți cu care lucrez și am lucrat. Le sunt recunoscătoare tuturor și știu foarte bine că fără aportul fiecăruia dintre noi – de idei, muncă și timp – NAG nu ar fi existat.

Ce planuri de viitor aveţi?

Îmi doresc foarte mult ca proiectele permanente ale Asociației Ephemair să formeze împreună un program coerent. Mă refer la NAG, la Weekend-ul Galeriilor și la ART ON DISPLAY. Există un fir comun în toate cele trei: promovarea culturii contemporane românești și a spațiilor dedicate acesteia. Fiecare profil al locațiilor participante – în funcție de durată – și fiecare categorie de public vizate ating un alt aspect al acestui corp comun creat, cu ajutorul căruia sper ca arta contemporană să nu mai fie privită de marele public ca un element exotic, ci ca o extensie a culturii unei societăți normale.

Cred că este important să existe în România o investiție reală în cultura contemporană și în oamenii cu reale competențe din acest domeniu. Ar trebui sa nu ne mai mire că o subscripție publică precum cea pentru achiziționarea unei capodopere eșuează în mod lamentabil fiindcă mecanismul de înțelegere a utilității acestei achiziții nu constă doar în limitarea valorii contribuției la prețul unei cafele, ci la lucruri care țin de asimilarea și înțelegerea culturii de către societate. Este în egală măsură datoria finanțatorilor și datoria noastră, a tuturor celor activi în spațiul cultural, indiferent că suntem artiști, curatori, galeriști sau manageri culturali.

Ar trebui să înțelegem că în ziua de azi cultura nu mai este un element adăugat cu valoare estetică la viața de zi cu zi, este parte esențială din imaginea unei societăți. O societate culturalizată doar cu televizorul și o agendă culturală făcută de către persoane care se pricep în egală măsură și la politică, și la artă, și la afaceri are, din nefericire, un viitor neviitor în față.

Cum vedeţi NAG peste alţi zece ani?

Nici nu îndrăznesc să visez. Îmi doresc din tot sufletul ca echipa formată cu ocazia acestei ediții să rămână și în continuare. Mă bucur că începând cu acest an Ana Blidaru, una dintre cele mai bine organizate și echilibrate persoane pe care le cunosc, este managerul proiectului, iar acest lucru mi se pare unul dintre cele mai mari câștiguri ale NAG. Deși în fiecare an pornim de la zero la nivel de resurse, ne ajută notorietatea evenimentului ca lucrurile să fie mai ușor de comunicat și de realizat. Important este să asigurăm continuitatea proiectului, care presupune și capacitatea de a susține o activitate permanentă și deja necesară pentru NAG, extinsă pe toată durata anului.

Am încredere că lucrurile vor merge mai bine fiindcă ar fi păcat sa fie altfel. Sunt atât de mulți oameni extraordinari în jurul meu și sper din tot sufletul că vom găsi o modalitate de a ne susține pentru a dezvolta platforma de promovare a culturii contemporane din România.

Vă mulţumim şi succes!

NAG #10 are loc pe 30 septembrie 2016.