Încă suntem aici. Plante de pe marginea trotuarului, câini de pe stradă care au avut noroc, flori în ghivece, pisici a căror viață e documentată, în timp ce atâtea vieţi aflate în afara limbajului se desfășoară și se încheie necunoscute nouă, oameni care ne reflectăm în natură, care uităm și ne amintim și uităm din nou că suntem natură. Natura, reală sau imaginată, artificială sau liberă, natura scăpându-ne printre degete, fiind încă aici pentru noi, irosită și regăsita printre flori din plastic, printre hățișurile tehnologiei, printre ceea ce vrem să protejăm și ceea ce dăm uitării. Fragmente de natură naufragiate în spaţiul oraşului, construindu-și aici insule de posibilitate, vorbind enigmatic despre alte lumi, despre ceea ce specia noastră opreşte, despre banalitate și magie, despre adaptabilitate și teamă. Natura din oraş care trăiește împreună cu noi, în pofida noastră, care ne însoțește, ne adăpostește, ne hrănește corpurile și adesea temerile inventate, natura urbană care este în acelaşi timp noi și oglinda noastră.

Expoziţia Natura, un proiect al Asociaţiei Foc și Pară (Mimi Ciora, Mircea Popescu, Sergiu Sas) aduce împreună lucrări care, prin abordări multiple, investighează natura și relaţia ei cu spaţiul urban. Lucrările din expoziţie problematizează atât felul concret în care trăim împreună cu alte specii cât și modul în care elemente din natură devin simboluri. Lucrările se raportează atât la o fluiditate utopică între toate elementele lumii noastre cât și la presiunile sociale din viața de zi cu zi, atât la mitul unei naturi pure și magice cât și la modul în care, în Antropocen, nu se mai poate vorbi despre natură în afara impactului speciei noastre asupra ei.

Natura și oraşul ca două entități în conflict. O pungă de plastic legată de trunchiul unui copac ca o imagine a banalității cotidiene. Fotografii arătând spații ale abandonului, nepăsării, neputinţei, locuri imperfecte, golurile lăsate de copacii tăiați. (Flo’)

O serie de fotografii din 2007, în care ghivece de flori din scara blocului erau instalate peste reproduceri după picturi din istoria artelor, este reluată acum într-o instalaţie despre înstrăinare. Planta este înlocuită de o reproducere schematică și kitsch, de o decoraţie făcută din materiale artificiale, în timp ce pe un ecran curg cunoștințele noastre despre micro-biologia plantei. (Kozma Levente – Ecosistemul din scara blocului)

O colecţie de fotografii cu avertismentul „câine rău“ scris în diferite moduri de la plăcuțe produse în masă până la desene naive de mână, toate funcționând ca o invocare a unei naturi neîmblânzite, misterioasă și periculoasă, păstrată în spatele gardului ca să apere proprietatea. (Sergiu Sas – Dogville).

Un inventar al tuturor fiinţelor vii din apartamentul artistelor (plante în ghiveci, răsaduri care urmează să fie plantate în grădina de lângă bloc, câini salvaţi de pe stradă, fiinţe umane) într-o fotografie de grup care e un enunţ despre felul în care ne împărtășim din aceeaşi natură. (h.arta – Natura din apartamentul nostru).

Mustățile unor pisici iubite păstrate ca într-un album de familie care documentează personalitățile lor diverse, relaţiile dintre ele, întâmplări din vieţile lor, într-un demers de memorare care este de obicei rezervat pentru viețile oamenilor. (Svetlana Petrovici – Nu toate pisicile sunt la fel).

Corpurile mumificate ale unor animale considerate banale, broaştele dintr-un mic ecosistem care a cedat brusc, au fost găsite de artistă acum 17 ani. Ele sunt expuse în semisfere de sticlă, conservate într-o imagine despre sfârșitul lumii lor. (Cristina Luchici – Hyla arborea arborea)

Carpeta cu căprioare, omniprezentă în casele anilor ’80-’90, este recompusă într-un gest care echivalează momentul de nostalgie față de copilărie cu nostalgia resimţită față de natură. (Mimi Ciora – Carpeta Carpatina)

Pietre cu semne grafice ce urmează să fie lăsate în natură ca ofrande magice pentru copacii care ne oferă atât de mult, ca un gest de recunoaştere pentru vieţile lor care uneori se întind peste decenii și secole, care adesea sunt curmate de civilizaţia noastră. De asemenea, în opoziţie, desene în care peisajul este alcătuit din semnele banilor, în care viața e reprodusă prin filtrul prin care ochii noştri sunt educaţi să vadă. (Newclearfairy)

O sculptură cinetică în care graniţele dintre regnuri sunt abolite într-un experiment ludic. (Ștefan Radu Crețu – meteorit ȘI atat )

Imagini în care porţiuni de natură care trăiesc în mediul arid al clădirilor de birouri își revendică cu discreţie prezența. (Ana Maria Tatu – între:pătrunderi)

Planta cea mai răspândită în peisajele urbane din întreaga lume, ghetto palm-ul, adaptată la poluare intensă, o specie invazivă într-un ecosistem deja disturbat de dominaţia umană, este recomandată drept planta escatologică ideală pentru birourile corporatiste. (Ştefan Tiron & Mimi Sălăjan, Iadul Verde Este Noul Rai – Timişoara În Era Antropocenului, 2012)

Desene delicate pe hârtie de calc impregnată cu polen vorbind despre natura controlată, manipulată, nedorită, selectată, prelucrată, etichetată, livrată, consumată. (P.N.E.A.)

Silaba „tu“ din cuvântul „natura“ scris cu litere din oglindă ca o reamintire a faptului că noi înșine suntem natură și, în acelaşi timp, natura e mediul în care ne oglindim. (Mircea Popescu – TU)

Un costum al simulacrului. Plasticul e materialul care ne defineşte cel mai bine. O armură din flori de plastic, simulând o natură luxuriantă și nemuritoare din exact materialul care contribuie cel mai mult la distrugerea acesteia. (Vlad Cadar – Costum de înmormântare)

Simularea unor ocazii fericite în care familia și societatea își imprimă cu claritate presiunile lor asupra noastră, presiuni construite ca fiind „în natura lucrurilor“. (Simona Homorodean – Sweet moments).

Portrete ale izolării pictate pe polistiren, materialul artificial cu care ne izolăm locuinţele de mediul extern, portrete ale unei viziuni escapiste în care încerci să-ți reduci câmpul privirii la lumea ta mică și controlabilă. (Lea Rasovszky – The Savages)

Rigla topografică, reperul uman ca „măsură a lucrurilor“ în trei fotografii 3D, de la oraş până la natura sălbatică, toate supuse aceleaşi priviri normative. (Claudiu Cobilanschi)

Pupitrul performerei e o masă de nuntă cu flori din plastic și falduri kitsch, dar „nunta“ iese din tiparele „naturale“ ale heteronormativității. Sound performance-ul a testat limitele culturii de „bun gust“ și a creat un spaţiu pentru a fi împreună cu cei/cele de obicei încadrați/te ca fiind prea „diferiţi/te“. (Admin)

Natura ca normă, natura pusă în pericol, natura ca pierdere, natura ca auto-identificare. Lucrările creează un traseu cu meandre și goluri, cu decupaje clare și zone neexplorate în subiectul naturii în diferitele sale aspecte, traseu pentru care acest text și-a dorit să fie un scurt ghid.

NATURA este un proiect organizat de Asociaţia Foc şi Pară, în colaborare cu Direcţia Judeţeană pentru Cultură Timiş, la Galeria Pygmalion, Timişoara, în perioada 23.06 – 19.07.2016.