De

Noua activitate antropică

Participarea vizitatorilor în realizarea unui demers artistic, unde actul participativ în sine poate fi de fapt scopul final al unei lucrări, este din ce mai întâlnită în producțiile artiștilor locali. De cele mai multe ori, acest tip de activitate nu se concretizează printr-un produs fizic, nimic care să fie vandabil, ci doar prin conexiunea și relațiile formate în timpul procesului și a schimbului de idei care a circulat între persoane. În acest context, artistul își pierde statutul de deținător al drepturilor de autor și devine co-autor alături de publicul prezent și, totodată, și un co-producător al situației create. Nota de spontaneitate și finalul necunoscut sunt datorate tocmai coexistenței unui grup format din oameni diferiți ce au, inevitabil, păreri divergente, însă tocmai aceste diferențe produc substanța artei participative.

Impactul real al actului este conversația dintre participanți, oportunitatea de a frânge acel tip de barieră construit adesea în jurul persoanelor prezente într-un spațiu, mai cu seamă într-un context de vernisaj. Vorbim despre frumusețea conexiunii umane, având în vedere timpul și spațiul în care se produce. Efectul artei participative poate fi de impact și necesită un efort colectiv.

Mimi Ciora inițiază un astfel de proiect la Lapsus, un spațiu de proiecte și un laborator în orașul Timișoara menit să sprijine practicieni emergenți ce își concentrează toată atenția pe cercetarea media, experimentele artistice și abordările colective. Fondat în luna octombrie a anului 2017 de către Alex Boca și Cătălin Bătrânu, s-a urmărit încă de la început implementarea „abordărilor non-liniare pentru a găsi potențialul non-instituționalizat sau post-academic al educației și al creației pentru a genera noi punți de comunicare între creatori, teoreticieni și societate” (site-ul Lapsus). Nu este un loc foarte generos din punct de vedere al spațiului, dar, în ciuda acestui fapt, dimensiunea redusă poate juca un rol important în formarea legăturilor dintre participanți.

Originară din Oradea, Mimi Ciora și-a finalizat masterul de grafică în cadrul Facultății de Arte și Design Timișoara. Lucrează predominant în zona figurativului și se inspiră de cele mai multe ori din viața de zi cu zi. Pe lângă demersul său artistic, Mimi Ciora are interese comune cu Lapsus. În trecut a făcut parte din echipa de organizare împreună cu Sergiu Sas și Vlad Gheorghe Cadar, a spațiului 2/2, „un spațiu independent ce dorea să inspire un dialog atât teoreticienilor cât și practicienilor implicați în critici constructive și practici discursive, precum și în crearea evenimentelor artistice” (pagina de Facebook 2/2). În prezent, alături de Sergiu Sas au deschis spațiul Indecis, un spațiu independent de tip artist-run ce a debutat prin vernisarea expoziției lui Alexandru Grigore, Linia.

Prin desenele de pe pereții de la Lapus, Mimi Ciora a căutat să redea cât mai fidel aspectul real al unor animale, fără a-și lăsa amprenta personală asupra stilului de desen al corpurilor. Procesul de realizare a fost unul anevoios, care a consumat-o mai mult decât și-ar fi imaginat. Dar artista a fost energizată de trăirea afectivă a acțiunii în sine.

Ideea din spatele proiectului propus de Mimi se adresează evenimentelor legate de recenta dispariție a unor specii de animale. Dacă în trecut, astfel de evenimente se puteau trece în evidența fenomenelor naturale incontrolabile și inevitabile precum coliziunile de asteroizi sau mișcările plăcilor tectonice și erupțiile vulcanice, acum totul se raportează la efectele produse în urma dezvoltării speciei umane. Fauna sălbatică și ecosistemele cad victime Antropocenului, în ciuda tuturor politicilor și eforturile de reducere a acestor fenomene. Dincolo de poluare, defrișări masive și criza deșeurilor de plastic, doar braconajul a dus la dispariția a zeci de specii de animale în ultimii ani. Planeta moare încetul cu încetul, sufocată de activitatea și presiunea antropică. Specii superbe de animale se sting sub ochii noștri.

Erase nu este nici prima și cu siguranță nici ultima acțiune ce deschide acest subiect. Încă din anii ‘80, tot mai mulți artiști au început să ia în considerare impactul real al artei asupra protecției mediului înconjurător și modul în care activitatea lor ar putea atrage în mod activ atenția asupra problemelor din sfera ecologică – probleme la care în mod normal marea majoritate a oamenilor nu s-ar gândi. Andy Warhol demarează în 1983 proiectul Endangered Species pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la situația animalelor pe cale de dispariție. În urma acestei acțiuni de awareness pentru speciile în pericol, s-au consolidat legi pentru interzicerea comerțului cu specii rare și s-a stabilit o serie de măsuri pentru protejarea habitatelor naturale. Astfel de inițiative majore de eco art continuă până în prezent. În toamna anului 2019, mediatorul de artă Klaus Littmann a creat o intervenție artistică de proporții în spațiul public. Acesta a transplantat o pădure pe stadionul de fotbal Wörthersee din Klagenfurt, Austria unde a invitat spectatorii să privească natura ca pe un spectacol, generând o conversație la nivel global despre politicile de mediu.

În aceeași notă, Mimi Ciora propune următorul exercițiu: un proiect participativ în orașul său, un început mic și ambițios la care se alătură un grup de participanți nedeterminat numeric. Evident, cu toții angrenați în aceeași acțiune, contemplând aceeași cauză, conectați unul cu celălalt și accesând și dezvoltând o multitudine de informații în conștiința colectivă. Energia și mesajul transpus prin desenele ei intră în contact în mod direct cu participanții prezenți. „Putem schimba lumea cu un asemenea gest de artă performativă?” este întrebarea lansată de artistă.

Desigur, răspunsul este unul complet subiectiv, însă ceea ce reușește Mimi Ciora să obțină prin elementul performativ este un omagiu tuturor animalelor dispărute recent. Ea realizează acest fapt prin distrugerea sau sacrificarea lucrării sale de artă la care a muncit minuțios. Performance-ul este completat, în timpul evenimentului de deschidere, prin invitația adresată vizitatorilor de a șterge după bunul plac imaginile realizate în creion pe pereții spațiului Lapsus. Gestul banal de a șterge de pe perete imaginea unui animal are potențialul de a crea un moment meditativ asupra biosferei și impactului negativ al omului, iar, în cadrul în evenimentului, pe măsură ce animalele dispăreau linie cu linie ștearsă, amuzant și totodată înfiorător este faptul că însăși participanții au numit radierele „arme albă”.

Cu radierele în mână și invitația lansată, la început părea că nici o persoană nu îndrăznea să contribuie la dispariția desenelor de pe pereți. Însă, efectul nu a întârziat să apară. Inevitabil, un picior, un ochi, o ureche sau un nas dispar pe nesimțite din compoziție. Înmânați de o energie colectivă, cei prezenți au eliberat o formă de curaj și sete de a șterge haotic totul.

Frumusețea liniilor hașurate de la început transforma spațiul timișorean într-un sanctuar dedicat acelor specii dispărute. Și, cum s-a întâmplat de altfel la nivel global, omul a acaparat și a curățat totul. Dacă până într-un punct spectatorul putea crea o conexiune imaginară cu ființele reprezentate, vizualizând, poate, micile animale în habitatele lor naturale, meditând la dispariția lor, odată început procesul de ștergere, agitația și zgomotul produs de oameni au atins un moment critic în care devenea dificil chiar să-ți urmezi propriul șir de gânduri. Captivați de puterea deținută prin radierele din mâinile lor, participații par să fi dat la o parte orice fel de contemplare, prinși în febra acțiunii. Atmosfera a devenit sufocantă, iar, pe nesimțite, toți cei prezenți s-au adus unul pe altul într-o situație de captivitate și imposibilitate de a elibera toată presiunea acumulată. În final, toți pereții au revenit la forma inițială, murdari doar de urmele de grafit impregnat. La baza lor, ceea ce a mai rămas din speciile desenate sunt resturi de gumă de șters. La o scară infinit mai mică, istoria a fost repetată. A reușit Mimi Ciora să obțină în final ceea ce și-a dorit? Asta rămâne la latitudinea fiecărui participant în parte.

 

 

Erase de Mimi Ciora a avut loc vineri, 31 ianuarie 2020 la spațiul Lapsus, Timișoara.

 

 

POSTAT DE

Ioana Terheș

Ioana Terheș este absolventă a programului de masterat istoria artei, patrimoniu, curatoriat a Facultății de Arte și Design Timișoara, în cadrul căreia a finalizat și programul de licență ...

Comentariile sunt închise.