În această vară, la Salonul de Proiecte, am descoperit cu plăcere o poveste de prietenie curatoriată de Magda Radu și Alexandra Croitoru și încadrată istoric cu grijă și atenție de Diana Mărgărit și Adrian Cioflâncă. „Călătorii, fotografii, prietenii” trasează legăturile neașteptate dintre trei creatoare, fotografa suprarealistă americană Lee Miller, artista vizuală Lena Constante și scenografa și activista Elena Pătrășcanu, pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial. Expoziția propune metafora utilă a nodului pentru a desface și reface țesăturile acestei narative: noduri istorice, noduri de prietenie, noduri fizice care compun lucrările textile ale Lenei Constante, prezente în expoziție, sau cele care leagă sforile marionetelor Elenei Pătrășcanu, surprinse în imaginile pline de candoare de către Lee Miller. Miller este ea însăși un nod istoric și artistic, marcat de Man Ray, Jean Cocteau, Roland Penrose cu care ajunge pentru prima dată în România, și Harry Brauner, fratele pictorului Victor Brauner, soțul Lenei Constante și gazda sa în țară. 

Fotografiile sale reprezintă piesa de rezistență a expoziției și, alături de ilustrații, piese de artă textilă, pasaje din ziare, reviste și scrisori, dezvăluie legăturile interumane — fie ele artistice, politice sau personale — ale unei prietenii clădite dincolo de granițele ideologice și geografice, în momente de represiune și incertitudine. Accentul pus pe conexiunea umană, mai presus de simpla obiectualitate estetică, a conferit expoziției o perspectivă aparte, unde istoria nu se referă atât la fapte sau imagini izolate, cât la relații care dăinuie, evoluează sau dispar în tăcere odată cu trecerea timpului. 

Este cu atât mai remarcabil efortul curatoarelor de a reconstrui aceste vieți și legături din arhive fragmentare, care necesită o muncă de detectiv. Munca aceasta s-a materializat, iată, într-o hartă a prieteniei și momentelor cheie adesea invizibile în istoriile tradiționale ale artei. Acest gest de „cartografiere a prieteniei” recuperează opere, dar și relații, și invită privitorii să reflecteze asupra modului în care istoriile personale și politice se împletesc, iar suroritatea poate deveni un act de rezistență și supraviețuire. Totuși, aceste legături nu sunt idealizate: căsătoria Elenei cu liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu a dus, în cele din urmă, la arestarea ei, dar și a Lenei Constante și a lui Harry Brauner, acuzați de complicitate; cei patru formau un grup unit de afinități ideologice și colaborări artistice. „Călătorii, fotografii, prietenii” rămâne un exemplu elocvent de curatoriat relațional — o formă de grijă față de istorii omise, un exercițiu care scoate la suprafață complexitatea vieții unor artiste din acele vremuri.

Această abordare curatorială are ecouri de-a lungul Europei și mi-a amintit de o altă expoziție care, deși se prezintă diferit, are mize discursive similare. În cadrul „Silver Girls. Retouched History of Photography” la Galeria Națională de Artă din Vilnius, curatoarele Agnė Narušytė, Jurga Daubaraitė și Natalija Arlauskaitė și-au asumat aceeași sarcină: au revizitat arhivele, au redescoperit cariere trecute cu vederea și au analizat modul în care artistele fotografe au făcut față presiunilor profesionale și politice în societățile baltice din secolul 20. Spre deosebire de expoziția de la Salon, „Silver Girls” centrează femeile care lucrau în instituții oficiale (agenții de presă, studiouri foto, adesea în umbra unor figuri masculine) într-un regim în care vizibilitatea artistică putea fi atât un privilegiu, cât și un risc. Totuși, impulsul este același: povestea de reziliență și autonomie personală a unor artiste ale căror opere au fost multă vreme marginalizate sau anonimizate. 

Ceea ce reiese este mai puțin o narațiune comună și mai mult o atitudine curatorială împărtășită. Ambele proiecte se preocupă de felul în care citim și scriem istoria în prezent și ambele demonstrează că recuperarea traiectoriilor unor artiste necesită o abordare intersecțională (istoria artei, studii politice, cercetare în arhive, povestire) și nuanțată dincolo de simplitatea narativă. În loc să reducem aceste figuri la simboluri generalizate de rezistență sau să le romantizăm, descoperim rolurile uneori ambivalente pe care o serie de artiste le jucau în contextul regimurilor opresive. Mai mult, ni se reamintește că, mai ales în Europa de Est, rețelele artistelor, cu ale lor povești obscurizate de rupturi politice, cenzură și bias ideologic, încă sunt subiecte de mare interes. Astfel, expoziția „Călătorii, fotografii, prietenii” se înscrie într-un curent mai amplu de reconstrucție curatorială sub forma unei narațiuni ce înnoadă arta, politica și oamenii. Ea nu oferă o concluzie sau o soluție, ci sugerează că mai sunt și alte istorii de dezgropat, atât pentru curatori și istorici, cât și pentru publicul larg.

„Călătorii, fotografii, prietenii”. Curatoare: Alexandra Croitoru, Magda Radu [Salonul de Proiecte, București, 24.04–08.06.2025]