De

„Dezvrăjit”, o expoziție despre conservarea memoriei

Fiecare persoană are momente de retrăire a unor clipe de mult consumate, de afundare  în nostalgii ce au un caracter aproape invaziv asupra prezentului în care se află. Totuși, ar fi posibilă o formulă de arhivare a acestor baze de date ale memoriei într-un format vizual, accesibil privitorului extern? Cum ar putea fi folosită tehnologia în vederea conservării memoriei și a experienței personale? Nicolae Romanițan este un artist cu o sensibilitate ce se apropie de arhaic, care își pune aceste întrebări, făcând apel pentru a le răspunde la propria admirație față de însemnele trecutului. „Dezvrăjit”, expoziția personală a artistului, ce a fost curatoriată de Horațiu Lipot, reprezintă încercarea de a săpa în memoria colectivă, în vederea identificării și interpretării în cheie subiectivă a unor elemente arhaico-digitale, ce țin atât de moștenirea genetică, cât și de experiența dată de ancorarea în posibilitățile prezentului.

O trăsătură definitorie a stilului plastic și tematic al artistului, care se remarcă inclusiv în lucrările prezentate în cadrul expoziției „Dezvrăjit”, constă în analogiile realizate între trecut și prezent. Romanițan inserează în cadre ce aparțin unei estetici de tip medieval obiecte ale uzului contemporan, creând în lucrările sale un univers nedefinit spațial și temporal, ce ajunge în zona de oniric și vrajă, de unde și titlul evenimentului.

Realizate din materiale precare, erodate, ce dau efectul unei descompuneri ireversibile, lucrările lui Romanițan capătă organicitate. Vizualul și tactilul sunt fuzionate prin materialitatea specifică pe care artistul o redă prin intermediul hașurilor fine, aspect vizibil mai ales în cazul lucrării Searching for a connection, care deși este un ulei pe lemn, creează iluzia unei gravuri în dăltiță, imprimată pe un pergament uitat în timp. Preferința artistului de a lucra pe suporturi deteriorate este surprinsă și în seria realizată în 2021, Minesweeper nightmare, perechea de lucrări redând îmbinarea neașteptată dintre o cameră medievală de tortură și bine cunoscutul joc al vechiului sistem de operare Windows, Minesweeper. Alăturat acestor lucrări, pe unul dintre pereții spațiului expozițional, strategia de panotare al unui lung ansamblu pictural determină o bună dialogare vizuală cu publicul. Trimiterile clasice la exemple din istoria artei, cum ar fi documentări ale disecțiilor sub forma unor lecții de anatomie, interpretări ale subiectelor biblice și fondarea și sistematizarea genurilor în pictură, sunt evidente în lucrări precum CD Corpvs Dissection, Live Hard, Die Hard, Self portrait with damaged media sau Landscape Infestation. „Aceste lucrări mărturisesc clar despre frumusețea unei lumi aflate în sau spre prăbușire, în curs accelerat de dezvrăjire, ca și cum un individ al anului 2050, după ce își va fi scos casca VR, observă că în cei câțiva ani de realitate virtuală continuă în locuri utopice, în jurul său lucrurile reale au început să se prăbușească, să se defecteze”, afirmă curatorul expoziției, Horațiu Lipot, în legătură cu selecția de lucrări pusă în scenă.

Instalația cheapset, ansamblul principal din cadrul expoziției, reprezintă un set-up de componente ieșite din funcțiune, care au aparținut unor calculatoare vechi, actualmente ieșite din uz, conectate atât la un prezent, cât și un viitor incert, prin cabluri care se întrepătrund cu fragmente ale unui schelete uman erodat. Instalația reunește oase artificiale, tehnologicii uitate și un monitor cu tub IBM pe care se derulează la nesfârșit un screensaver al sistemului de operare Windows’98, pe care se poate distinge un labirint din cărămizi, care este aparent fără ieșire (efectul de blocaj amintește de bine cunoscutul labirint din Knossos). Tematic și compozițional, cheapset, asemenea întregii expoziții, prezintă neajunsul condiției umane în ceea ce privește stocarea viselor sau experiențelor corporale în afara propriului fond al memoriei, astfel că o receptare exterioară a acestora, nealterată de subiectivitatea fiecăruia este în primă instanță imposibilă. Instalația devine o satiră adresată încercărilor individuale de racordare a vieții la diverse instrumente tehnologice, fiind evidentă, totodată, plasarea într-un cadru ce ține de sobrietatea trăirii de tip medieval- artistul propune, în acest context, o invitație către receptarea reîntoarcerii de la tehnologie, la credințele de ordin mistic sau ocult. Membrele scheletice ce compun cheapset ocrotesc asemenea Mâinilor în rugăciune ale lui Albrecht Dürer două plăcuțe de CPU, care reprezintă nucleul acestei instalații de oase, dischete din copilărie, și labirinturi digitale, din care evadarea ar fi imposibilă.

„Expoziția «Dezvrăjit» este ieșită din frustrarea de a nu putea memora trecutul și traumele corporale prin care trecem sau pe care ni le imaginam pe niciun fel de hard disk, CD sau device, din credința că totul se pierde irecuperabil, ca un afiș care se tot decolorează. „Dezvrăjit” este despre a te simți pentru o clipa afară din cercul unei vrăji menite sa perturbe binele din jurul său sau mai exact, despre a te simți exclus din această cursă ireversibilă care disipă totul din jur; chiar dacă e de neoprit, uneori găsești un punct din care să poți privi pentru un moment totul din afară, iar acest fapt îți conferă o anumită speranță, care se poate pierde, la rândul ei. Totul este despre memorie și conservarea ei.” – Nicolae Romanițan, despre expoziția „Dezvrăjit”.

Nicolae Romanițan (n. 1991) este un artist multidisciplinar, orientat în special asupra picturii și a desenului, integrând în lucrările sale o dimensiune de cercetare ontologică. Absolvent al Facultății de Artă și Design din Cluj, acesta continuă să activeze în Cluj-Napoca, însă prezența sa în spațiile culturale din restul țării trebuie, de asemenea, remarcată. Alegându-și simboluri cu o puternică conotație iconografică, Romanițan realizează analogii vizuale între fragmente ale prezentului și noțiuni din istoria artei. Artistul privește înspre universalitatea experienței umane, fuzionând în practica sa existențialismul profund și interpretarea ironică a situațiilor. Lucrările sale explorează o arie tematică vastă, ce se apropie uneori de tabu, evocând senzații ale eroticului, durerii, violenței sau absurdității. Prin tensiunea exacerbată a personajelor sale, paleta cromatică în tonuri naturale și racordarea constantă la precaritatea imaginii, artistul reușește să își creeze autoportrete deghizate.

 

Expoziția personală a artistului Nicolae Romanițan, „Dezvrăjit”, a fost vernisată pe 5 octombrie 2023 la Borderline Art Space, un spațiu activ al scenei culturale ieșene, și a fost deschisă publicului până pe 1 noiembrie. Evenimentul a făcut parte din circuitul expozițional Whispers of the Posthuman World, organizat de Asociația Altlași și a fost finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).

POSTAT DE

Anne-Marie Lolea

Anne-Marie Lolea (n. 2002) este o tânără studentă din cadrul Facultății de Istoria și Teoria Artei, ce urmează să își finalizeze anul acesta studiile de licență. Zonele sale de interes in...

Comentariile sunt închise.