Expoziția „Dincolo de canon. Noua sculptură azi”, produsă în totalitate prin demersurile și resursele financiare ale Uniunii Artiștilor Plastici, a devenit celebră, fapt ce nu are precedent în România, cu două zile înainte de deschiderea ei în holul de onoare al Primăriei Sectorului 1 din București. O mulțime de personalități culturale de la Teodor Baconschi la Mircea Vasilescu și Stelian Tănase, șefi de partide ca Marcel Ciolacu (PSD), George Simion (AUR), Dan Barna (USRPLUS) dar și vedete media ca Lucian Mândruță sau Dana Budeanu au intrat într-o dispută care a înfierbântat mass-media și internetul în toată țara, și când spun asta aș putea da exemple nu numai din marile orașe dar și din Moreni sau Chiajna.

Așa cum rezultă din materialele apărute în unele publicații, acest lucru nu s-a întâmplat din motive artistice ci ca urmare a unei acțiuni mediatice îndreptată către noul primar al sectorului 1 din București, doamna Clotilde Armand, care a aprobat deschiderea expoziției în holul primăriei din bulevardul Banu Manta. Astfel, fotografii realizate fără permisiune ale lucrărilor pregătite aici pentru panotare au fost preluate de agenția de presă DC News și, însoțite de explicații care ar putea fi considerate fanteziste dacă nu ar fi de-a dreptul odioase, au fost difuzate online. Titlul articolului publicat aici, „Drăcoaice fără sutien la primăria condusă de Clotilde Armand”, a fost preluat fără discernământ de trusturile media și publicațiile online din România și a devenit viral în doar câteva ore. În aceeași seară, aflat la o emisiune de televiziune, președintele celui mai important partid de opoziție a comentat fotografiile respective într-o manieră ce pare extrasă din repertoriul practicilor medievale: „Românul intră în acel hol, își face cruce și pleacă […]”.

Toate referirile la lucrări și miile de comentarii produse în rețelele de socializare în următoarele două zile s-au făcut fără ca autorii acestora să vadă expoziția deoarece aceasta s-a deschis doar în data de 19 februarie, fiind organizată cu prilejul Zilei Naționale Brâncuși.

Evident, nu putem ști cu certitudine dacă acest bruiaj mediatic ar mai fi avut loc dacă mijloacele media în cauză ar fi ținut cont de comunicatul de presă transmis de organizatori  sau dacă, așa cum pare, doar faptul că expoziția avea loc în primăria „uzurpată” fostului primar de candidatul USR-PLUS Clotilde Armand, era un motiv suficient pentru demonizarea mediatică a expoziției.

Aparenta și jucata stupoare a celui care a șterpelit primele imagini din expoziție n-ar fi avut obiect dacă, cu adevărat surprins de cele văzute, ar fi cerut explicații echipei proiectului care se afla atunci acolo. Ar fi aflat care era sensul acelei expoziții și faptul că fiecare lucrare urma să aibă o etichetă explicativă, unde, alături de numele artistului și titlul lucrării, am conceput un text al cărui sens era să faciliteze înțelegerea mesajului operei de artă.

Spre exemplu, una dintre lucrările fotografiate care a bătut recorduri de vizualizări, realizată de Radu Panait „este dedicată ultimului rinocer alb care a fost ucis exact în ziua în care un robot a fost declarat cetățean. Un fapt elocvent pentru ascensiunea tehnologiei în dauna naturii amenințată cu distrugerea. Este în același timp un avertisment pentru ceea ce înseamnă joaca omului de-a Dumnezeu, capabilă să creeze monștri, ființe mutilate, să distrugă spiritualitatea prin tehnologie”.

Altă „drăcoaică” incriminată și „distribuită” pe rețelele de socializare a fost „Sirena” realizată de Irina Tănase. Lucrările ei sunt inspirate de lumea acvatică iar sirena n-are nimic cu Satana, așa cum au lansat detractorii expoziției, ci evocă „capacitatea de a ispiti fie prin frumusețe fizică, fie prin exercitarea seducției ce vine din farmecele personale. Aceasta devine un simbol al tentațiilor ce ajung să împiedice evoluția spiritului uman prin vrajă și înșelăciune”.

Dar ambalajul în care au fost livrate primele informații despre expoziție, în pofida realității, aveau sensul să creeze o opinie ultragiată a ceea ce reprezintă, după cum s-a văzut, o importantă componentă a societății noastre actuale: persistența în practici oculte și superstiții, o mistică atavică ce nu are decât vagi legături cu apartenența la biserica creștină. De altfel, la o săptămână de la deschidere, în expoziție au descins două persoane legate de aceeași grupare politică care a declanșat scandalul și care au simulat un ritual de exorcizare cu ceea ce au pretins că ar fi apă sfințită și mir, cu care au stropit și uns lucrările expuse. Totul condimentat cu comentarii vulgaro-obscene, înregistrate video de o echipă a unei televiziuni de casă a aceleiași grupări politice și postat apoi pe Youtube.

Evident, sensul acestor acțiuni a fost crearea unei opinii negative îndreptată împotriva noului primar al sectorului 1 din partea populației pe care mizează electoral opoziția politică, respectiv de sorginte rurală, conservatoare, cu lacune în educație. Surprinzătoare este însă rata de contaminare a celorlalte medii sociale, inclusiv cele cu un apreciabil nivel de cultură, spre exemplu sub aspectul oportunității expunerii nudității într-o instituție publică.

Aceasta poate fi încă un simptom al unei societăți restantă la sincronizarea cu valorile modernității, pradă recrudescenței misticii, care a subscris trecând direct în epoca internetului practicilor de presiune politică exercitată prin mijloacele de comunicare media și on-line.

O simplă parcurgere a textului comunicatului de presă ar fi dezamorsat întreaga „conspirație demonică”. Titlul expoziției „Dincolo de canon. Noua sculptură azi” a fost ales în consonanță cu conceptul său: „Pe lângă nevoia de a crea oportunități de afirmare a tinerei generații de sculptori această expoziție își propune să aducă în atenția publicului cele mai noi modalități de expresie specifice tinerilor artiști. Fie că e vorba de folosirea unor noi materiale cum este rășina sintetică sau țesăturile textile, fie că materialele clasice cum sunt metalul sau marmura sunt investite cu noi virtuți, sculpturile afirmă un vocabular plastic inovator care este chemat să slujească unor conținuturi noi, exprimând epoca pe care o trăim.

Artiștii expozanți sunt absolvenți ai Universității Naționale de Arte București, majoritatea membri ai Uniunii Artiștilor Plastici și nu „anarhiști pe steroizi” așa cum i-a calificat unul dintre vicepreședinții unui partid recent intrat în Parlament.  Numele lor sunt Alin Caracaș (n. 1983), Mihaela Eftimie (n. 1995), Emil Cristian Ghiță (n. 1987), Radu Panait (n. 1985), Daniel Petria (n. 1997), Adrian Piorescu (n. 1997), Alexandru Ranga (n.1995), Maria Răducanu (n. 1988), Ștefan Siminic (n. 1994), Teodor Siminic (n. 1990), Irina Tănase (n. 1998), Adriana Untilov (n. 1983), Matei Ulmeanu (n. 1988), Florin Zhu (n. 1997). După cum se poate observa unii nu au împlinit încă 25 de ani și pentru cei mai mulți era prima participare la o expoziție colectivă. În nici un caz acest lucru nu justifică o altă atitudine care s-a manifestat, opusă celei violente dar la fel de pernicioasă, cea condescendentă, rezultată dintr-o altă dezinformare: că expozanții ar fi studenți și că acest statut i-ar exonera de responsabilitatea de a avea, nu-i așa, lucrări decente.

Concepută pentru a fi deschisă de Ziua Națională Constantin Brâncuși pentru un plus de vizibilitate, dorită și prin expunerea în cadrul unei instituții frecventate de bucureșteni expoziția a dobândit o imensă notorietate, neproiectată, neanticipată și în ultimă instanță nedorită prin denaturarea adevăratului său sens și implicit al lucrărilor care o compun. Proiectul nostru îl avea pe sculptorul născut la Hobița ca exemplu magistral al angajamentului pe o cale aflată dincolo de canoanele sculpturii, la o vârstă apropiată artiștilor noștri, care l-a făcut cel mai mare sculptor al modernității.

Opera sa a fost și ea ținta mai multor atacuri și procese. De aceea, chiar și lui, cred, această expoziție despre care a vorbit o țară întreagă fără ca ea să fie deschisă și, mai ales, fără ca cei mai mulți să o vadă, i-ar fi plăcut tocmai din acest motiv.