Vestă de protecție combat style, costum pentru scrimă, set de haine pentru arte marțiale, pieptar/șorț/brâu pentru toate celelalte momente sumo. Patru obiecte construite de Iulia Toma, în camera mică și albă de la etajul galeriei Ivan, în care intri ca într-un spațiu temporar intimizat, asemenea acelora pe care le luăm cu chirie și cărora le și nu le umplem tranziența cu intimitate.

Situațiile de luptă (sportivă sau nu) sunt o formă de demonstrare în public a celor mai adânc plasate afecte: nesiguranța, instinctul de conservare, empatia la durerea celeilalte persoane, propria frică. Costumația specifică fiecărui stil de luptă este utilitară dar semnalează și construcția convențională a unui interval, a unui prag infinitezimal între groaza publică în fața imaginilor cu măcel de la știri și frica din buletin pe care o cultivăm în spații-laborator acasă, în fața căreia ne antrenăm sau măcar ne promitem constant că vom începe antrenamentul.

În București una din puținele săli de forță doar pentru femei are echipament roz, ceea ce se pare, din comentariile utilizatoarelor, că îi asigură o bună parte din succes. Cred că e chiar singura care a mai rămas funcțională, cine știe poate tocmai absurdele perne și protecții roz ale banchetei pentru haltere sau aparatului pentru greutăți/spate sunt exact intervalul stereotipic necesar pentru a conduce frica spre soluția antrenamentului fără trimiteri la pragul de agresivitate publică și privată împotriva fiecăreia dintre noi care face de fapt necesar antrenamentul, cere să fim pregătite și în condiții de auto-apărare mereu.

Patru ținute într-un (probabil) fost dormitor transformat în spațiu (semi)public. Iulia Toma lucrează cu material textil, adesea construind sau transformând piese de îmbrăcăminte sau alte obiecte cusute care alcătuiesc un traseu logic prin parcursul de interes al artistei: sărăcie, munca domestică neplătită, fragilizarea spațiului privat, raportarea autobiografică la setul de formatori instituționali ai fricilor publice și ai mentalităților colective. Textura, gradul de finisaj și intervențiile discrete contează în fiecare din cele patru obiecte: două produse special, ca pentru un micro-runway show din viitor distopic, unul deja existent în posesia Iuliei, pe care îl decorează, și un altul, nefinisat, adunat din fragmente suprapuse ale hainelor sale.

Știu să fandez. Punctul ascuțit al floretei mele îți înțeapă privirea, sclipirea costumului conține mesajul care trădează. Știm amândoi că, până la urmă, locul unde ne aflăm va fi al altora, scrie Iulia în textul care însoțește instalația.

Vestă de protecție cu guler alb de birou și margini de patrafir auriu. Costum de scrimă în două jumătăți, una din stânga quilted fir lângă fir purtând anul 1974, cămașă de arte marțiale cu motive naționale care par că s-au destrămat și arată ca un fel de cartografie vernaculară, șorț/brâu cu istoria din bucăți a garderobei personale, ca tot atâtea pete de gătit. Statul național, instituția bisericii, corporația propovăduind munca white collar și ținuta obligatorie. Supraviețuirea și rezistența colorată prin haine la mâna a doua, în locuințe de trecere. 1974-2014 and counting. Autoapărare și speranța de a regăsi în persoana cea mai de aproape, cea cu care ori lângă care lupți, punctul de echilibru ori punctul de rupere. Soluția de ieșire, migrarea pe Marte în costum de cosmonaut hand-made în rachetă do it yourself.

Iulia Gabriela Toma este artistă mix-media, lucrează atât cu mediile de expresie estetică din jurul materialului textil ca prim studiu cât şi cu fotografie, pictură, instalaţie şi text în fiecare lucrare. Se concentrează în ultima vreme pe temele sociale ale căror rezonanţă o regăseşte în propriul parcurs: feminism, drepturile femeii, relaţiile interpersonale din comunităţile închise, materialitatea urbană a locuirii, echitate socială, etc. Construieşte un discurs propriu organizat estetic şi expresiv în direcţii vizuale şi activiste, încercând de fiecare dată să situeze proporţia dintre mesaj şi plastic la un nivel din ce în ce mai elaborat. Colaborează cu Departamentul de Arte şi Design Textil al Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti, practicând un exerciţiu pedagogic armonizat atât cu fondul personal de activitate cât şi cu inovaţia permanentă cerută de activitatea didactică în disciplina artistică. Lucrările sale au fost incluse în expoziţii importante de grup, precum „Tricoul Roşu” (2014, W.A.D. , Arad), „Working Title” (2014, MAGMA, Sf. Gheorghe), “Schimbul 1, Schimbul 2 şi Tura de Noapte”, “Schimbul 2, (2013, Spaţiul Platforma, Anexa MNAC) “Ceea ce distrugem şi celebrăm în acelaşi timp” ( 2012, Salonul de Proiecte, Bucuresti), “Dear Money” (2013, Salonul de proiecte, VIENNAFAIR), “Muzeul Muncii”, (2012 „Cultura ca sistem de operare”, AltArt, Cluj).

Iulia Toma: Untitled Fighter a fost la Ivan Gallery pînă pe 15 noiembrie 2014.