Direcția Joannei Warsza pentru Public Art München 2018 este un angajament de a redefini spațiul public și de a dezvolta lucrări special organizate pentru un public anume. Cea de-a doua editie a Public Art München se desfășoară în diferite locații în jurul orașului până pe 27 iulie, alături de super-starurile românești Dan Perjovschi și Alexandra Pirici, filozofi precum Alexander Kluge și Chantal Mouffe, precum și o serie de programe și evenimente în lanț de Jonas Lund, Franz Wanner și Anders Eiebakker. Ultima ediție a PAM a avut loc în 2013, organizată de Elmgreen & Dragset, dar publicul a considerat că ediția anterioară nu avea mare legătură cu orașul, alunecând spre“artă plop” și alte clișee de programe de artă publică. Warsza a contestat această noțiune prin producerea unor proiecte efemere în monumentele publice sau în locurile de interes deja existente. Produsul final al ediției va deveni o arhivă a orașului compusă din proiecte individuale despre problemele contemporane și istorice ale regiunii. Proiectul este riscant și îndrăzneț, și chiar dacă au existat momente de eșec chiar și în timpul weekendului de deschidere, Warsza împinge mizele curatoriale către noi limite.

Curatoarea, de origine poloneză, din Berlin a deschis festivalul cu o notă personală. Luându-și propria poziție ca punct de plecare, München este asociat istoric cu sediul Radio Europa Liberă care a difuzat peste Cortina de Fier în timpul Războiului Rece. Se spune că sediul REL din München ar fi fost bombardat de Nicolae Ceaușescu și de agenții ruși in 1981. Prima zi a fost deschisă ca un omagiu relației istorice dintre Bavaria și vecinii săi din est, ce avut loc în biserica DIY a unui emigrant rus și stadionul olimpic din München, construit de Frei Otto pentru Jocurile de vară din 1972.

Prima locație a fost construită ilegal “Ost-West-Friedenskirche” la periferia orașului. Acoperișul era acoperit cu ambalaje metalice de ciocolată pentru a obține efectul bisericilor aurite din Est. Arhitecta și artista Aleksandra Wasilkowska a lucrat cu această locație, dezvăluindu-i istoria și legătura cu Münchenul postbelic. Parcul unde este construită are dealuri compuse din gunoi și resturi din război. Acestea au servit ca material de construcție pentru mica biserică. Se presupune că acoperișul metalic strălucitor l-a inspirat Frei Otto în timpul construcției stadionului olimpic de la München. Intervenția lui Wasilkowska în biserică, care refăcea tavanul în mișcare constantă, a fost neimpresionantă și s-a pierdut în locația ciudată, de altfel – dar felul în care a vorbit cu entuziasm despre spiritualitatea anarhică a pornit lansarea festivalului cu teme legate de prețurile de proprietate, ocultism, site-uri comunitare, migrație și rebeliune creativă.

Prima zi a început cu o procesiune ritualică organizată de Anna McCarthy și Gabi Blum. La sfârșitul procesiunii, Stadionul Olimpic din München a servit drept locul în care Massimo Furlan a recreat faimosul joc ce a avut loc în Hamburg între Germania de Est și Vest. Jocul a fost o victorie pentru Germania de Est cu un gol marcat de Jürgen Sparwasser de la echipa în deplasare. Furlan reface frecvent meciuri celebre cu jucători minimali în timp ce difuzează comentariile originale de la radio. Au avut loc ceva complicații în timpul meciului cu actorul Franz Beil care s-a rănit, urmat de un răspuns tardiv de la audiență și medici. Imediat după, un membru al audienței exhibiționist a alergat dezbrăcat de două ori pe teren în timp ce medicii îl luau pe Beil. Exhibiționistul și entuziasmul publicului au putut indica tipul de festival pregătit de Warsza, unul care se adresează mai degrabă fanilor adevărați ai fotbalului, decât unui public tradițional de artă. Prin alegerea unei abordări interdisciplinare, Warsza a atins diferite segmente ale populație și a deschis toate evenimentele publicului larg, în loc să opteze pentru un vernisaj de lux. Mai multe persoane din audiență au participat doar datorită Stadionului Olimpic, care nu mai fusese folosit pentru meciurile de fotbal de când a fost construită noua arenă. Un grup de protestatari au sosit pe stadion pentru a-l folosi drept platformă împotriva schimbărilor legale în comportamentul poliției din Bayern – spațiul a fost activat de o mulțime agitată. Furlan a continuat să joace meciul până la un final dramatic pe ploaia luminată.

A doua zi a pornit în ritm accelerat, concentrându-se asupra subiectelor contemporane. Dan Perjovschi a efectuat prima din cele trei ședințe de desen în timp ce a purtat discuții cu Sepake Angiama, șefa departamentului de educație de la Documenta 14. Combinând critica de artă cu experiențele cotidiene din orașul München, desenele umoristice ale lui Perjovschi sunt deseori intercalate cu critici dure. Această sesiune intitulată Ziua Muncii a avut loc de 1 mai, în timpul căreia nu au avut loc alte festivități vizibile în centrul orașului. Sesiunea de desen a avut loc într-un pasaj subteran pe strada comercială high-end a orașului. Înconjurat de Gucci și alte mărci de lux – micul pasaj subteran este un spațiu-fantomă ciudat într-unul dintre cele mai scumpe cartiere imobiliare din Germania.

Ultimele evenimente ale zilelor de deschidere au avut loc la pavilionul PAM, proiectat de Flaka Haliti și Markus Miessen. Aceasta este singura structură permanentă din întreg festivalul și este integrată în piața centrală aglomerată. Artiștii Jonas Lund și Patricia Reed au vorbit despre un proiect care are loc pe Facebook pe durata PAM. Rețeaua socială este un nou tip de spațiu public pe care interacționăm cu diverse comunități și primim publicitate destinată special nouă. Prezentarea ce a avut lot într-un moment cheie, imediat după judecarea cazului lui Mark Zuckerburg din Statele Unite, analizează spațiul public online și neputința de a-l părsi.

Cu o varietate de proiecte, PAM18 va continua activitățile toată vara. Alexandra Pirici și Jonas Lund vor organiza N Football, un spectacol cu echipe de juniori de la Bayern München, care va dezvălui vizual aparatul economic din spatele jocului. Lucrul direct cu populația și interesele orașului München arată că festivalul este organizat pentru publicul local. Poziția interdisciplinară a multor artiști se extinde și ea. Invitația deschisă filosofilor să lucreze alături de arhitecți, designeri și compozitori precum Ari Benjamin Meyers restabilește forma pe care o poate lua un Festival de Artă Publică.

Mizele politice sunt ridicate în München. Puși față în față cu prețurile ridicate ale proprietăților și cu un cadru juridic în schimbare care va permite arestări imediate de către autorități, studenții și activiștii au simțit nevoia de a introduce propriile lor narațiuni în evenimente. Natura publică și participativă a proiectelor din prima zi a reflectat istoria unică a orașului München și a oferit o platformă pentru activiștii locali de a-și adapta procesul și a-l folosi ca o scenă proprie. În timpul unui moment incomod, Warsza a comentat cum este perceput orașul München ca un oraș bogat și conservator, la care Kulturreferent al orașului, Dr. Hans-Georg Küppers, a reacționat dezaprobator cu o grimasă. Un eveniment finanțat public, cum ar fi PAM18, este posibil datorită bogăției regiunii, dar, în loc să folosească acest prilej ca publicitate pentru brandul orașului sau ca un mecanism turistic, Warsza încurajează criticile și proiectele îndrăznețe care s-ar putea apropia de limita legalității. Această abordare radicală a festivalului, propunerea curatorială și conceptul artistic inversează ceea ce Elmgreen și Dragset au numit un “safari de artă” în 2013. Răspândirea activităților este adresată populației care locuiește în München, unde vizitatorii pot să vadă festivalul doar pe bucăți și prin documentație. În loc să lucreze cu noțiunile pre-existente de artă publică, PAM18 propune ceva nou.

Public Art Munich 18 durează până pe 27 iulie, 2018.